[REC și la podcast] Petre Bârlea (The Real You): Se pare că ne virusăm tot mai rău cu ADHD digital

“Podcasturi? Nu, vreau să fac video”, ar fi spus Petre Bârlea acum un an. Cu background în blogging și expertiză de marketing, Petre avea echipamentele pregătite să-și lanseze un canal de YouTube. A descoperit însă podcasturile când a fost invitat el însuși la unul și s-a îndrăgostit de format, unul mai intim pentru ascultător și mai accesibil pentru producător decât cel video. 

The Real You, un podcast de psihologie și business, este fie un monolog, fie un dialog. Invitații sunt oameni care fac lucruri impresionante, dar care nu au neapărat vizibilitatea unor vedete. Ca trupele indie a căror muzică are un impact emoțional mult mai mare decât ce auzim în mainstream, spune Petre. Pentru fiecare episod, își face temele conștiincios și presară conținutul cu storytelling și un pic de umor. 

Petre vede un enagement mare atât în rata de conversie a ascultătorilor în followeri, cât și în timpul de audiție. De asemenea, primește mesaje cu feedback pozitiv. De aceea, este convins că podcastul va crește și că îi va aduce multe oportunități. Deși nu a câștigat bani direct din proiect, demonstrarea expertizei i-a adus deja oferte de colaborare, și aici vede cel mai mare potențial. 

Cum primele 20-50 de episoade sunt “probe de microfon”, Petre simte că abia a început. Noi zicem totuși că are multe lucruri interesante de spus după 19 episoade, după cum puteți citi mai jos. 

Ideea podcastului

N-aș fi crezut vreodată că o să am podcast. Nici nu-mi plăcea formatul până anul trecut. Eu am fost blogger pe nișa de dezvoltare personală din 2006, când blogosfera era minusculă, iar pe piața asta eram 3-4 jucători. După ce m-am lăsat și am pornit alte proiecte, am tot vrut să revin – mai ales că după 2009 făcusem formare în psihologie, apoi devenisem terapeut, iar anii de cabinet și clinică mi-au schimbat radical viziunea - de la răspunsuri facile și șabloane motivaționale la o abordare mult mai nuanțată și de profunzime.

Numai că… internetul se schimbase între timp! Sunt un mare fan al abordării ”long form”– al articolelor de mii de cuvinte, care tratează un subiect cu seriozitate. Dar mi-am dat seama că până și eu le citeam ”în diagonală” și ”pe sărite”. Se pare că ne virusăm tot mai rău cu ADHD digital. Se vede și în Analytics: dacă acum 8 ani pe același articol de 3,000 de cuvinte lumea stătea în medie ~3 minute, acum stă 1 minut și jumătate. Știi articolele alea cu ”10 pași/metode/motive să...”? Majoritatea citim doar subtitlurile! În plus, mi-era din ce în ce mai puțin drag să scriu, nu știu de ce.

Așa că flirtam cu ideea de a-mi face canal de YouTube. Aveam lumini, echipament video profi, dar nu mă apucam niciodată, pentru că mă copleșea ideea logisticii din spate: să am mereu cămăși călcate, lumini, blendă, trepied, prelungitoare înșirate, baterie la lavalieră, iar editarea video nu-mi place deloc.

Și apoi… dau de podcasturi! Anul trecut m-a invitat Andrei Roșca în podcastul lui. Am vorbit freestyle și am acoperit într-un timp scurt multe subiecte. Feedback-ul primit de la ascultători și prieteni a fost impresionant. Înainte de interviu, am ascultat câteva episoade, să înțeleg despre ce e vorba și în ce mă bag. M-am trezit că ascult 7-8 episoade unul după altul – eram ”hooked”, ca oamenii care se apucă de Breaking Bad sau Game of Thrones. Am descoperit cu ocazia asta și alte podcasturi românești, la ”related” (Scena 9, DoR, Pătratul Roșu etc.). Mi s-a părut super tare formatul audio – și foarte intim, în același timp – pentru că îi auzi omului nuanțele din tonul vocii, și e cu mult mai profundă comunicarea decât cea prin text, bineînțeles.

Așa că m-am apucat și eu de podcasting, din aceste motive: 1/3 din efortul unui vlog, profunzime și angajament mai mare, perfect pentru long-form. După o lună aveam deja trei episoade trase, și îmi plăcea mult workflow-ul.

Ajutoare și tool-uri

Cu editarea audio mă ajută uneori un amic, producător de muzică și DJ, care lucrează bine în Cool Edit Pro. Doar că am o plăcere aparte să-mi editez singur înregistrările, așa că 80% dintre episoade sunt produse tot de mine. Simt că învăț enorm despre tonul vocii, flow, dialog, emoții...și multe altele. E clar că o să deleg în viitor editarea audio 100% – dar perfecționismul și dorința de învățare mă fac să vreau să mai evoluez puțin pe partea asta, momentan.

Echipamentul a fost destul de low-cost, cu o calitate a înregistrării impresionant de bună. Două microfoane Thomann T-Bone 420 USB, conectate la 2 laptopuri. La interviuri, rezultă două track-uri, pe care le sincronizez și editez împreună. Când plec în deplasare, am un ghiozdan greu – dar din nou, aș fi cărat și mai mult dacă făceam video.

Editez în Sound Forge, iar partea de multitrack (adăugare intro/outro) o fac în Acid.

Alegerea interlocutorilor și a temelor

Îmi place mult să invit oameni care nu au vizibilitatea unei vedete, dar fac lucruri impresionante și sunt foarte buni pe domeniul lor. Fiind un podcast de psihologie și business, îi aleg din domenii conexe. E surprinzător… până acum nu am primit niciun refuz, mă așteptam măcar un om să spună nu. Le sunt recunoscător invitaților pentru asta și pentru contribuția adusă.

Când lucram la Kiss FM ca marketer digital, eram fascinat de idioțenia conceptului de ”Top 100”. Implicația e că alea sunt cele mai bune 100 de melodii ale momentului sau cum? Dacă ne gândim, există nenumărate trupe ”indie” care repetă prin garaje, de care n-a auzit nici naiba – dar care-ți ridică părul de pe mână când le asculți și-ți fac inima să vibreze la un nivel mult mai profund decât Gangnam Style sau Lil’ Pump (sau ce se mai ascultă în mainstream). De-asta îmi și place mediul online, pentru că le dă tuturor o voce, și de-asta prefer să invit oameni din ”Tier 2” și ”Tier 3”.

Îmi fac mereu temele conștiincios – pentru un episod solo, mă documentez mult și structurez ideile să ”curgă” lin, cu intenția de a oferi cât mai multă ”pulpă”, nu bla-bla-uri. Ilustrez teoria ”aridă” cu storytelling și un pic de caterincă — să mai descrețim frunțile, gen. Rezultatul e un ”bullet list” pe care apoi îl dau freestyle la microfon și ulterior îl editez. Filozofia long-form este (în principiu, cel puțin): atunci când alegi un subiect, mergi până în profunzime și acoperă-l bine, încât să nu mai fie nevoie să-l mai abordezi și a doua oară.

Pentru interviuri îmi fac altfel temele: las invitatul să acopere subiectul, deci nu e asta grija mea principală. Dar investighez bine prezența online a omului. Dacă are blog sau o carte, le citesc (măcar în diagonală) și acord atenție 100% măcar unui capitol sau unui articol cu care am rezonat. Asta îmi dă suficiente idei să creionez 5-6 întrebări ca ghid de pornire. Restul e freestyle complet, deci interviurile sunt mult mai spontane. Anii de cabinet m-au învățat să fac conversație mai deep, însă mă feresc cât pot de deformarea profesională, să nu intru prea tare în sufletul omului. Ponturi de interviewing am aflat de la Larry King și alți ”grei” care au avut bunăvoința să împărtășească din experiența lor de decenii. Dar simt că mai am enorm până le și integrez în practică.

De la Roger Love am învățat despre tonul vocii, iar despre dicție de la Vera Nastasiu. Înainte să înregistrez, fac un mic exercițiu de dicție.

Podcasturile în România 

Ascultători văd că sunt mulți. Însă eu cred — ca și restul din industrie — că o să mai crească, și e nevoie să afle lumea despre podcasting, să se obișnuiască cu consumarea acestui format.

Motivul pentru care e loc de crescut și content-ul audio e un format fascinant e că el se integrează și împletește ușor cu viața de zi cu zi. Nu poți să citești un blog când conduci mașina, de exemplu. Însă podcastul e ascultat în timpul navetei sau la drum lung, oamenii îl iau cu ei la alergat în natură, la sală, îl lasă în fundal atunci când fac curățenie, gătesc sau spală vase și așa mai departe.

Câteva cifre

Episoadele adună în medie cam 200 de ascultări după lansare, dar au un ”shelf life” lung —  adică lumea continuă să le asculte și după mult timp; ele nu expiră, ca postările de social media.

Dacă în prima lună am avut vreo 40 de ascultări și în a doua 180, în lunile următoare au tot crescut cifrele: 280, apoi 650, iar din 2020 închei luna cu peste 1.200 de ascultări. Curba crește natural, tot mai mult, fără să fac eforturi reale de promovare. Bineînțeles, când compari cifrele astea cu ale unui Youtuber, ele par absolut infime, o glumă. Însă e cunoscut faptul că angajamentul (timpul de ascultare) la podcast e mult mai mare, și foarte mulți le ascultă până la final.

Oamenii îmi scriu, îmi mulțumesc și-mi vorbesc ca și cum ne-am cunoaște de multă vreme (apropo de intimitatea despre care vorbeam mai devreme). Un alt fenomen impresionant e că 47% (aproape jumătate) dintre ascultătorii din Spotify apasă butonul de Follow și devin abonați. Eu nu am mai văzut o rată de opt-in așa de mare în niciun alt mediu. Primii 10 followeri i-am făcut în 3 luni, dar recent am trecut de la 100 la 300 în doar 4 săptămâni. Un al treilea fenomen vizibil (din analitice) e că mulți fac binging, ca la Netflix – se apucă de un episod și ascultă 7 în aceeași zi.

Prin urmare, nu-mi fac deloc griji legate de creștere și mă bucur să văd nivelul de calitate al abonaților.

Inspirație și recomandări

Din România, îmi place foarte mult podcastul ”Acum fac asta” al lui George Bonea (faimosul personaj viral ”Speakerul Demotivațional”). La partea de comedie am mai râs, dar nu m-am și abonat, însă podcastul recent lansat e super fain, i-am dat Subscribe imediat.

Îmi mai plac Tim Ferriss, fratili meu, și Esther Perel, care te lasă să tragi cu urechea la ședințe de terapie de cuplu.

Provocări

Un episod îmi ia minim 8-9 ore, oricum ar fi. De regulă, mai mult. Nu-i floare la ureche, dar, cum spuneam, la video mi se pare că efortul ar fi fost 3X. Provocarea principală e că vorbesc ”în orb” de unul singur, ca prostul, la microfon – și nu pot vedea (ca la vorbitul în public) ce rezonează cu publicul și ce nu. N-am feedback. Însă faptul că oamenii îmi scriu și se abonează compensează parțial treaba asta.

În rest...nu mi se pare foarte provocator, îți spun sincer. Mi-e drag să stau noaptea să-l pun cap la cap.

Lecții învățate

Am acumulat skill-uri de comunicare paraverbală, dicție, capacitatea de a procesa și sintetiza cantități mari de informație într-un timp foarte scurt. Am învățat să jonglez cu timpul între job full-time, viață socială, proiecte secundare și podcast. A fost o călătorie foarte benefică până acum. 

Monetizarea podcastului

Direct, nu am câștigat niciun leu până acum – dar nici nu plănuiam, și nici nu mă aștept în următorii 2-3 ani la asta. Monetizarea directă nu mă interesează așa de mult.

Însă capitalul simbolic (cum ar zice P. Bourdieu) e foarte important. Sunt sigur că va putea fi convertit în bani în cel mult 1-2 ani de acum: relații cu oameni, acces în diferite lumi și cercuri în care n-aș fi intrat fără această ”carte de vizită”. Demonstrarea expertizei mi-a adus deja cereri de terapie și coaching, o oportunitate de angajare și o invitație ca partener într-un start-up.

Momentan, am refuzat majoritatea propunerilor, iar clienții de terapie i-am trimis colegilor de breaslă, pentru că lucrez la alte două proiecte acum. Însă, fiind marketer de 12 ani, știu să ”miros” oportunitățile care se potrivesc perfect cu planul meu de viață și cu valorile mele, deci nu mă îndoiesc că va răsări soarele și pe strada mea, cum ar zice Ionuț Cercel.

Lucrez la câteva evenimente și programe, și e posibil ca podcastul – și mai ales oamenii cunoscuți prin intermediul lui – să mă ajute mult la promovare.

Promovare

Cum ziceam, pare să se răspândească organic. Eu doar pun episoadele noi pe o pagină de Facebook, din când în când și pe LinkedIn (doar cele care au legătură cu business, recrutări & soft skills) și într-un newsletter unde abonații sunt foarte puțini acum. Dau ”Boost Post” de $1/zi pentru 3-4 zile, pentru că ”promoted is the new organic”, să ajungă la toată lumea.

Însă cele mai mari boost-uri de abonări și ascultări au venit atunci când invitații publicau interviul pe canalele lor de social media.

La un moment dat, o colegă s-a oferit să-mi distribuie linkul către un episod pe 10-15 grupuri de psihologie pe Facebook. În zilele alea am văzut un mare spike în ascultări și abonări, nu știam de unde tot veneau. Dar am ezitat să repet și eu mișcarea asta, mă simt cumva intruziv să postez la alții. Dacă aș putea, aș folosi doar tehnici ”pull”, fără niciun pic de ”push”, dar marketingul nu funcționează doar așa.

Planuri

E o vorbă în lumea podcasterilor: primele 20-50 de episoade sunt doar ”probe de microfon”. Chiar simt că nici măcar nu am început cu adevărat, deși lucrez la Episodul 19 acum. În content marketing se spune că importantă e consecvența, constanța cu care publici. În primele 12-24 de luni nici nu te uiți la macro-conversii, ci la alți KPI. Așa că mi-am luat un angajament de minim un an să continui pe aceeași linie.

Am o listă mare cu subiecte mai puțin abordate și una cu invitați, și voi continua să mă ocup, ”printre picături”, în paralel cu viața și cariera. Până la urmă, ăsta e un side-project, chiar dacă unul important.