Mai puțin înseamnă mai mult. Și căutând puținul, ajungi la esență. Repetându-l, descoperi libertatea. Aceasta este inspirația artistei Laura Niculescu. Nu neapărat minimalism, cât austeritate. Obsesia ei pentru simplitate a început cu o schiță, în 2016, de la care și-a construit discursul pictural. Laura e absolventă UNARTE, a expus în 2017 la Summer Exhibition, UK, și a fost premiată cu locul I de către The British Institution Funds. Less is more este și tema expoziției de la ArtHalle Gallery, care a avut vernisajul săptămâna trecuta și care poate fi văzută până pe 25 martie.
La început știam că există unele lipsuri în ceea ce privește pregătirea mea și refuzam să expun, refuzam chiar să îmi arăt lucrările. Am lucrat ceva mai mult și am acumulat experiență. Pe parcurs simțeam cum încep să-mi câștig libertatea. Cu pași mici, dar importanți, am reușit să înving aceste temeri.
Despre tabieturile de pictor, inspirație, temele pe care le repetă până la epuizare, omuleții pe care îi desena în copilărie și expoziția Less is more, în rândurile ce urmează:
Scurtă istorie personală
M-am născut în București în anul 1993. În 2013 am absolvit Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, la clasa prof. Gavril Kovacs și în același an am intrat la UNARTE la departamentul grafică, clasa lector univ. dr. Anca Boeriu, asist. univ. Ioana Ciocan. Masterul, absolvit la Departamentul Pictură în 2018, clasa prof. univ. dr. Marcel Bunea, a fost și cel mai important în formarea mea artistică.
Consider că perioada studiilor masterale a fost una decisivă, într-un sens pozitiv, pentru că am căpătat libertatea și siguranța care sunt necesare în acest domeniu.
Pentru toate acestea are o mare contribuție profesorul meu Marcel Bunea.
Am făcut o singură dată un stagiu de practică la departamentul de creație din cadrul unei firme de publicitate pentru o perioadă destul de scurtă de timp. Această experiență m-a ajutat să îmi dau seama că locul meu nu ar putea să fie acolo. În atelierul meu îmi găsesc liniștea, libertatea și fericirea.
Perioada de început
Întotdeauna am simțit că acesta este drumul meu. Am avut o anume sensibilitate și apropiere față de artă încă din copilărie.
Am avut o copilărie foarte frumoasă. Îmi amintesc cu drag de acele vremuri. În vacanțe, mă jucam foarte mult afară și dintr-un anumit punct de vedere 'artistic", realizam hărți ale cartierului.
Tot atunci am descoperit arta egipteană și picturile murale din acea perioadă, ca mai târziu să mă intereseze foarte mult pictura Bizantină. La un moment dat, o perioadă însemnată am lucrat ca pictor de biserici, activitate care pe parcurs s-a dovedit a fi benefică în formarea mea.
La începutul activității artistice ca profesionist, o importanță deosebită au avut-o și cele câteva premii pe care le-am primit de la diverse instituții artistice. Acestea au impus un nivel în ceea ce lucrez de la care am înțeles că nu trebuie să mă abat.
Prima lucrare
"Omuleții" pe care îi desenam pe agenda mamei, pe la 3-4 ani. Nu știu dacă pot fi numite lucrări de artă, tehnic vorbind, dar eu așa le consider, pentru că sunt primele desene făcute de mine și au o valoare pur sentimentală.
În perioada liceului am avut ocazia să văd pentru prima dată o expoziție cu lucrări de Van Gogh care m-a impresionat.
Temeri de început
La început știam că există unele lipsuri în ceea ce privește pregătirea mea și refuzam să expun, refuzam chiar să îmi arăt lucrările.
Am lucrat ceva mai mult și am acumulat experiență. Mi-am propus să ajung la un nivel cât mai bun. Pe parcurs simțeam cum încep să-mi câștig libertatea. Cu pași mici, dar importanți, am reușit să înving aceste temeri.
Etapele de creație
Tabieturile de artist reprezintă doar o rutină de atelier și implică privitul lucrărilor minute în șir și preparatul culorilor. Sunt acțiuni pe de o parte practice și folositoare, pe de altă parte mă detașează. În etapele de creație propriu-zisă nu am tabieturi.
De obicei lucrez pe timp de zi. Nu pot lucra noaptea și contează sursa luminii, important fiind ca aceasta să fie naturală.
Expoziția Less is more
Am stabilit o stransă legatură cu ArtHalle Gallery. Această colaborare implică și crearea unui anume context favorabil în care mă pot exprima și arăta o bună parte din demersul meu. Am posibilitatea de a aduce împreună o serie de lucrări realizate în ultimii ani, pe care noi le considerăm reprezentative în activitatea mea. ArtHalle este o galerie din centrul Bucureștiului, relativ nouă, care propune artiști tineri.
Galeria, prin intermediul curatoarei Diana Andrei - care este și co-proprietar, mi-a propus această primă expoziție personală. Expoziția a prins formă având la bază o bună comunicare cu galeria.
În plan artistic, tema este anticipată din titlu și pleacă de la o atitudine etică. Prin Less is more nu aduc în discuție minimalismul. Demersul meu artistic vizează mai de grabă o apropiere față de ideea de simplitate și austeritate. Este vorba despre un set de valori pe care eu încerc să le urmez. Asta îmi doresc să transmit și prin arta mea. Caut libertatea de exprimare și îmbogățirea mea spirituală prin artă. Dacă vreodată un om va empatiza, atunci voi fi bucuroasă că există cineva care se regăsește în lucrările mele.
Demersul artistic a prins formă lucrând; canalizând energia spre ceva, totul se leagă, descoperi și alte lucruri folositoare și interesante. Am început cu o schiță și mi-am construit un discurs pictural la care lucrez din 2016.
Teme, obsesii
Da, repet aceleași scheme compoziționale. În total am vreo 5-6 pe care le perpetuez. Folosind obsesiv aceleași schițe, caut noutatea, expresivitatea și un anumit contrast, chiar din interiorul acestei acțiuni.
Cum s-a schimbat relația oamenilor cu arta
Evit să vorbesc despre asta pentru că nu am cunoștințele necesare (datele, statisticile etc.) pentru a emite o părere. Din fericire, cred că este loc pentru o varietate de atitudini, atât în rândul artiștilor, cât și în rândul publicului. Pentru mine, ca om care face artă, dar și ca privitor, arta a fost mereu cea care înalță.
