Pe Facebook, Melania Medeleanu se descrie așa: Mama lui MagiCAMP. Fondator Zi de BINE. Imblanzitor de fluturi. (Trainer Dictie si Public speaking). In 2014, Melania a renuntat la televiziune pentru a se intoarce la scoala - un Masterat in Logopedie si pentru a se concentra pe actiuni caritabile. Și asta a făcut. A pornit cu portbagajul plin de haine pentru niște copii din Valea Plopului și și-a dat seama că poate face mai mult. A fondat și a consolidat MagiCAMP, s-a implicat în zeci de cauze sociale și, recent, a fondat o nouă asociație, cu misiunea de a uni oamenii care vor să facă bine în România.
Oricine poate fi omul care ajuta. Am vazut si bogati si saraci, si oameni educati sim ai putin educati, de varste diferite, credinte diferite. Totul e sa ajungi la ei. Daca vor crede in proiect si in capacitatea ta de a-l pune pe roate se vor implica, spune Melania
Si-a dat seama ca in fiecare saptamana afla despre oameni care vor sa se implice, dar au foarte putin timp la dispozitie. Si asa s-a conturat ideea asociației Zi de Bine: dacă ar pune împreună puținul timp al tuturor și dorința de a ajuta? A gandit un proiect cu 12 cauze sociale, cate una pentru fiecare luna a anului, care se implementeaza in 30 de zile fiecare si care sunt sustinute financiar in special de sarbatoritii lunii. Pentru ca, spune Melania, ”suntem mai generosi de ziua noastra, mai constienti de cat suntem de norocosi si cat de mult avem daca suntem sanatosi”.
Despre generozitate si timp, momente de gratie si de frustrare, solidaritate si ajutor, povesteste Melania in randurile de mai jos.
Cum a pornit totul
Imi amintesc bine momentul. Prin prisma meseriei – de! apaream la televizor :) Fusesem invitata de cateva ori sa particip la diverse actiuni caritabile. O faceam cu bucurie dar nu era niciodata initiativa mea. Pana in ziua in care le-am cerut colegilor din televiziune sa strangem niscaiva haine pentru copii, sa le ducem pe undeva – la Valea Plopului, ma gandeam pe atunci. Am ajuns si acolo dar erau asa de multe lucruri incat am mai ramas cu un portbagaj plin. Si-am mers cu el asa zile intregi pana cand mi-am dat seama ca nu mai pot pune nimic in portbagaj si ca e vremea sa-l eliberez. Am mers la scoala din sat si am intrebat cine ar putea sa beneficieze de toate aceste lucruri. Mi-au adus-o pe Maria si cand am pornit cu ea spre casa am descoperit la capatul drumului un centru de plasament. Acela era ACASA pentru ea si pentru alti copii. Stiu sigur ca am iesit de acolo un cu senzatia acuta ca trebuie si pot sa fac mai mult.
Pentru copiii aceia, care nu puteau pronunta cuvintele corect m-am intors la scoala si am facut un Masterat in Logopedie, pentru ei am facut pentru prima oara fundraising. Am gasit asistente maternale pentru 7 copii iar cand am simtit ca nu mai pot face nimic si ca vizitele acolo ma sfasiau pur si simplu am abandonat. Imi pare rau pana in ziua de azi. Acela a fost startul.
Mi-am propus apoi sa fac ceva pentru alti copii si am deschis Afterschoolul social Clinceni. Pentru 17 copii eram pregatita in prima zi. Astazi, la aproape 10 ani distanta, coordonat minunat de Monica Tanase, Afterschool-ul are 160 de copii, cadre didactice dedicate si voluntari si prieteni buni prin preajma – Fundatia Regina Maria, Salvati Copiii, Scoala si Primaria din Clinceni.
Cum iti imparti timpul
E drept ca timpul mi-e dramuit cu zgarcenie, dar asta e o lectie pe care mi-a predat-o fiul meu, Radu: eficienta la locul de munca. Scriu proiecte, raspund la mailuri, dau telefoane cand el doarme. Incerc sa concentrez toate intalnirile in 4 zile pe saptamana, ca sa-mi ramana timp cu el. Nu-mi iese mereu dar ne descurcam rezonabil.
Inboxul care cere ajutor
Uneori imi e teama sa deschid mesageria. Sunt asa de multi oameni care au nevoie de sprijin si parca simt, din felul in care sunt asternute cuvintele, un strigat de om care se ineaca. Ce stiu e ca nu sunt atat de puternica sa-i ajut pe toti. Si stiu si ca nu sunt asa de mica incat sa nu ajut pe nimeni. Asa ca, acolo unde simt ca pot, fac. Si incerc sa raman concentrata pe ce pot. Altfel o s-o iau razna.
Momente de frustrare si gratie
Intotdeauna oamenii – ei sunt sursa marilor bucurii si sursa marilor suparari. Cum mergi mai departe? Iti amintesti de ce te-ai apucat de asta. Iti amintesti ca nu e despre tine si bucuriile sau supararile tale ci e despre cateva sute de oameni pentru care ajutorul pe care poti sa-l dai poate face diferenta intre o viata cumplita si una decenta.
Momente in care ai vrut sa renunti
Da, de cateva sute de ori. Pentru ca uneori doare, pentru ca alteori te simti depasit sau epuizat sau frustrat. Si apoi vine o noua zi si o mama iti cere ajutorul. Ce sa-I spui? Ca esti putin obosit sau dezamagit? Nu poti. Si cand vezi ca pachetul ala cu alimente pe care i l-ai trimis i-a facut viata putin mai usoara sau cand vezi un copil cum se bucura cu tot sufletul in tabara iti spui ca merita. Te odihnesti putin si o iei de la capat.
Ce te-a surprins
De cele mai multe ori sunt surprinsa placut. Forta cu care se misca lucrurile atunci cand oamenii cred in ceva si vin alaturi de tine e uriasa. Primesti sute de mesaje cu “vreau si eu sa ajut” si e frustrant sa stii ca nici macar acestor mesaje nu le poti intotdeauna raspunde, caci ziua are doar un numar limitat de ore iar eu doar doua maini cu care sa scriu.
Sunt surprinsa si neplacut, atunci cand e cineva care imi spune ca face un lucru si nu-l face. Prefer sa nu-mi spuna nimic decat sa nu se tina de cuvant.
Povestea asociatiei Zi de Bine
Ideea Zi de BINE s-a nascut in decembrie anul trecut cand copilul meu cel mare, MagiCAMP mi-a facut o surpriza pe care mi-o doream dar despre care nu credeam ca va veni asa curand. Echipa de magicieni e asa de stapana pe situatie, incat nu ma mai baga in seama :) Din cand in cand, o data pe saptamana, mai venea cate o intrebare spre mine. Asa ca, dupa cateva momente de panica – am devenit inutila? – mi-am dat voie nu doar sa ma bucur ca in jurul meu sunt oameni asa de dedicati si de profi, ci si sa ridic privirea, dupa 6 ani de MagiCAMP, spre alte cauze, din alte domenii. Am descoperit cu ocazia asta o multime de ONG-uri despre care stiam doar din auzite, care fac o treaba nemaipomenita.
In plus, in fiecare saptamana aflu despre oameni care vor sa se implice dar au foarte putin timp la dispozitie. N-ar fi grozav, mi-am spus, sa-i punem impreuna? Am conceput un proiect cu 12 cauze sociale, cate una pentru fiecare luna a anului, care se implementeaza in 30 de zile fiecare si care sunt sustinute financiar in special (dar nu exclusiv) de sarbatoritii lunii. Da, suntem mai generosi de ziua noastra, mai constienti de cat suntem de norocosi si cat de mult avem daca suntem sanatosi. Cine-I nascut in Ianuarie, hai sus, hai sus, hai sus! De ziua ta, ajuta un om sa se ridice!
Etapele
Intai am identificat domeniile – si le-am ales pe acelea pentru care se gaseste greu finantare: sanatate mintala, copii abandonati, copii institutionalizati, violenta domestica, doliu, educatie etc. Apoi am cautat ONG-urile care activeaza in domeniile respective.
Cand am clarificat nevoile si am descris proiectele am apelat la prieteni care sa ne sustina: pentru spotul de campanie au aparut repede Alex Galmeanu, Mirela Retegan, INNA, Cornel Ilie, Marius Florea Vizante, Alex Dima, Carla’s Dreams – care se implica pentru prima oara intr-o campanie sociala- si multi altii. Iar echipele de creatie de la Circles Creative si Stay Sharp au transformat un cantec pe care-l cantam la inceput de an in ceea ce sper sa devina un trigger pentru multi dintre noi – De ziua ta, ajuta un om sa se ridice!
Urmatorul pas a fost lansarea asociatiei – si iar ne-am prins cat de bine e sa ai prieteni – The Public Advisors si Wopa au fost extraordinar de prompti si de implicati. Din pacate conferinta de presa s-a suprapus peste cea sustinuta de Ministerul sanatatii pe o tema foarte actuala: coronavirus, asa incat am fost putini la evenimentul de lansare.
Cu atat mai surprinsa sunt de numarul mare de oameni care au spus present atunci cand am lansat, practic pe FB, cauza lunii Martie: copii “uitati” in spitale. Copii care ar putea fi tratati in afara spitalului, daca, acasa, fie ca e centru de plasament, fie ca e familie, ar exista conditiile de igiena si ingrijire de care acesti copii ar avea nevoie.
In absenta unui astfel de loc ce se intampla e ca, nu de putine ori, copii salvati dintr-o situatie critica dar intorsi intr-o familie care nu stie sa-i ingrijeasca, au murit din pricina unei viroze de pilda. Pentru a evita astfel de situatii, medicii prefera sa-i mai tina pe copii internati, dar in acest context, listele de asteptare pentru copii aflati in situatii critice devin din ce in ce mai lungi.
Asa a aparut necesitatea Centrului Blondie, o casuta in Popesti Leordeni, in care copiii au parte de ingrijirea si atentia voluntarilor si personalului de specialitate pe perioada de care au nevoie pentru a se intoarce acasa in siguranta.
Cum veti promova aceasta cauza
Langa patului unui copil abandonat in spital nu e niciun scaun. Sau daca e, e gol. E o constatare tulburatoare. Scaunul asta e cumplit si atunci cand are cine sa-l locuiasca. Dar cand e gol esti nu doar un copil bolnav. Esti copilul bolnav al nimanui...
Pentru fiecare moment in care acest scaun a fost gol, pe 14 martie, de la 14, timp de o ora, 2200 de scaune vor lega Spitalul Marie Curie de Centrul Blondie din Popesti Leordeni. Din 2 in 2 metri, aproape 6 km, 2200 de oameni ii vor insoti simbolic pe copii pe drumul spre casa. Cine doreste sa-si rezerve un loc e invitat sa intre pe www.zidebine.ro si sa-si aleaga un scaun de pe traseu. De asemenea, sunt invitati sa trimita un sms cu cuvantul “SUS” la 8862 pentru o donatie de 4 Euro.
Cu banii stransi, la finalul lunii Martie vom inaugura Centrul Blondie.
Echipa
In Echipa Asociatiei Zi de BINE suntem doua. Deocamdata nu avem resurse sa facem angajari. Dar chemam la oaste 500.000 de oameni buni care simt ca vor sa faca mai mult decat sa-si traiasca viata comod. Care vor sa gaseasca un sens, dincolo de bucuriile sau tristetile vietii de zi cu zi.
In plus, avem parte de sprijin de la ONG-urile partenere care se implica la randul lor in implementarea proiectelor, caci ei stiu cel mai bine cum se face asta.
De ce are nevoie asociatia in acest moment
In momentul asta avem nevoie de intelegere si incredere. Deocamdata le-am primit pe amandoua – e important pentru noi ca oamenii au incredere ca vom folosi banii cu cap, pentru fiecare cauza in parte. Iar la capitolul intelegere ne bazam pe ei ca nu se vor supara daca ramanem restante cu raspunsul la mesaje. O sa recuperam :)
Bariere
Cred ca foarte multi oameni vor sa ajute dar nu stiu de unde sa inceapa. Adevarul e ca sunt asa de multe organizatii si asa de multe cauze care au nevoie de sprijin incat e foarte greu sa alegi. As spune, deci, ca, paradoxal, multitudinea de cauze e o piedica. Ce e cert insa e ca daca depasesti ezitarea initiala si te implicit cu adevarat – fie printr-o donatie de timp, fie de bani, satisfactiile sunt uriase.
Promovarea cauzelor bune
Indiferent ce cauza promovezi, mi se pare important sa nu lezezi demnitatea oamenilor pe care vrei sa-i ajuti. Sa nu-i prezinti in ipostaze in care ei n-ar vrea sa fie vreodata vazuti.
Apoi ma uit la credibilitatea ONG-ului partener – ce au mai facut pana atunci, cum au folosit banii pe care i-au strans, care au fost rezultatele actiunilor. Uneori criteriul e nedrept – sunt ONG-uri la inceput de drum care nu au apucat sa demonstreze dar ale caror proiecte arata impecabil. Inclusiv Asociatia ZI DE BINE este un astfel de ONG, cu mai putin de 3 luni de cand s-a nascut.
Cine sunt oamenii care ajuta in Romania
Oricine poate fi omul care ajuta. Am vazut si bogati si saraci, si oameni educati sim ai putin educati, de varste diferite, credinte diferite. Totul e sa ajungi la ei. Daca vor crede in proiect si in capacitatea ta de a-l pune pe roate se vor implica.
Am demarat proiectul ZI de BINE in urma cu 3 zile si aproape 5000 de oameni au trimis un mesaj cu textul “SUS” la 8862 pentru o donatie de 4 euro. Pentru mine asta inseamna ca proiectul i-a convins. Asa ca ce ne ramane de facut e sa le aratam ce s-a intamplat cu contributia lor. Pe 31 Martie vom face asta.
