[fresh x design] Daniel Muntean: Consumatorii nu-ti pot spune cum sa inovezi, ci doar cum sa creezi un produs ieftin si rapid

În design e important să știi să fii avocatul propriilor idei, crede designerul Daniel Muntean. De prea multe ori în România, designerii fac ce spun clienții. Dar clientul nu are mereu dreptate și negocierea creativă e o parte esențială din procesul de creație. Între ceea ce vrea clientul și ce își doresc consumatorii, e nevoie de curaj și echilibru, spune Daniel Muntean. Așa că motto-ul lui este acesta:

Incerc sa raman focusat pe inovare, pe procesul creativ, si mai putin pe crearea si imbunatatirea ideilor care “se cer”.

Despre trendurile lui 2020 și ce ar putea să rămână definitiv în 2019, noile generații de consumatori, responsabilitate socială în design si cum iti castigi timpul care ”nu ti se da”, povesteste Daniel mai jos:

Inceputul in design

Ma consider unul din acei norocosi care a stiut tot timpul ce-si doreste sa faca, si nu mi-am dat seama de asta decat cativa ani in urma, cand cineva mi-a remarcat-o. Totul a avut un curs natural. Desenam constant in copilarie, si atunci cand am primit primul computer la 16 ani, pur si simplu am transferat mediul desenatului. Si prin restrictionarile acelui mediu, am ajuns sa descoper design-ul.

Dar abia 3 ani mai tarziu am luat-o in serios, cand m-am angajat la primul meu job ca Web Designer. Nimeni nu stia exact ce-si doreste de la mine, deci aveam o libertate totala, care acum probabil m-ar baga intr-o anxietate oribila. Cu toate astea imi amintesc ca in procesul de creare a unei interfete ma provocam constant sa recreez obiecte din lumea reala, cu texturi si pattern-uri si lumini si umbre. Ceea ce astazi ar fi o blasfemie.

Invataturi 

Cred ca cele mai importante invataturi din aceasta meserie au fost la nivel de comunicare. Comunicarea atat cu colegii in rezolvarea conflictelor si gestionarea asteptarilor, cat si abilitatea de a fi avocatul propriilor idei. Observ multi designeri, in special in Romania, care fac ce li se spun. Nu-si asuma responsabilitatea propriilor idei, si nu au curajul sa lupte pentru ele. De cele mai multe ori clientul nu are dreptate, sau nu stie cu adevarat ce-si doreste, iar noi designerii de produse, suntem acei “consultanti” care ii ghideaza pe drumul cel bun, avand tot timpul utilizatorii produsului in vizor.

Consumatorii 

Cred ca se rezuma totul la acea punte emotionala dintre consumator si produs. Asa a fost de mai tot timpul, in special de la Edward Bernays incoace (inventatorul marketingului). Noi oamenii, tot timpul vom avea dorinta de a ne manifesta intr-un mod unic prin produsele pe care le alegem.

Cu cat mai mare e excesul de informatie cu atat mai mult se va incerca sa se creeze diferentiatori, ceea ce pana la urma face parte din procesul creativ. Dar e vorba si de un proces ciclic. Odata ce totul creste la un nivel maxim posibil si se aliniaza, acel maxim devine punctul zero pentru urmatoarea crestere, si tot asa.

Traim intr-o lume a algoritmilor care dicteaza ce si cum vedem, asupra carora avem foarte putin control. Deci in cadrul strategiei de marketing nu mai vorbim neaparat de o solutie care sa atraga atentia, ci de cum ne imprietenim cu algoritmii, si cum alegem oamenii potriviti si momentele oportune pentru a le arata produsul si pentru a-l imprima subliminal in subconstientul consumatorului. Nimic nou, doar ca acum e mult mai automatizata treaba.

Ce isi doresc noile generatii

Henry Ford, si Steve Jobs mai tarziu aveau filozofia ca consumatorii nu stiu ce-si doresc, iar jobul lor era sa afle ce-si doresc inaintea lor. Impartasesc aceeasi parere, si incerc sa raman focusat pe inovare, pe procesul creativ, si mai putin pe crearea si imbunatatirea ideilor care “se cer”.

Consumatorii nu-ti pot spune cum sa inovezi, ci doar cum sa creezi un produs ieftin si rapid.

Ce ți-ar plăcea să dispară în 2020 

Ce mi-ar placea sa dispara? Pe veci? Pentru totdeauna? Meme-urile, gif-urile si toate cele. Nu stiu cum am ajuns aici, dar sper sa trecem cat mai repede peste aceasta faza neagra a istoriei umanitatii. Glumesc, si totodata nu.

Astazi lucrurile se misca atat de rapid, incat nu cred ca mai putem separa asa-numitele trenduri per ani. Sunt lucruri care incet revin, si altele care pleaca subtil. In ultimii doi ani am vazut multa imagine indrazneata, multa culoare puternica si forme iregulare. Combinatii dintre flat design si obiecte realiste. Cultura pop e la putere.

Ilustratiile se fac tot mai mult la comanda, specifice nevoilor produsului, in loc sa fie cumparate la kilogram de pe net. Pare sa se intoarca si skeumuorphismul intr-o forma “neo”. Curajul asta ma bucura mult. E nevoie de el in lume. Cred ca denota ca designerul de azi incepe sa se simta tot mai mult in apele sale.

Si ar fi si momentul potrivit, pentru ca cel putin in domeniul digital, de cativa ani buni lucrurile s-au standardizat atat de mult si s-au pus in cutiute mici, incat cu greu mai exista loc de inovare. Astazi, suntem mai mult ingineri decat artisti. Industria se schimba rapid, si nu doar ca trebuie sa ne schimbam si noi, ci sa fim printre cei care o schimba.

Trenduri

 Niciodata nu m-au interesat trend-urile. Tot timpul am fost interesat de a avea un impact pe termen lung. Trend-urile pleaca si vin. Desi o “gandire” noua ce incepe sa capteze atentia e Computational Design / Service Design. E vorba de un shift de gandire de la a crea obiecte si aplicatii “de unica folosinta” la a crea servicii si algoritmi ce sa lucreze pentru noi. Am putea-o numi o faza rudimentara a Inteligentii Artificiale, sau “Boring AI”, cum o numeste John Maeda in raportul sau “2019 Design in Tech”.

Daca am putea exagera putin impreuna si ne-am imagina complexitatea intregului sistem al unui reactor nuclear, asa numitul designer ar fi inginerul ce opereaza la consola de control, urmareste activitatea reactorului si il manipuleaza pentru a crea o eficienta cat mai buna a sistemului, si in final a produce - energie. Acest lucru deja se intampla in companii mari ca Apple, Facebook si Google, doar ca la un nivel mult mai rudimentar.

Informatia vine de la comportamentul utilizatorilor, e analizata, e trecuta prin filtrele psihologice si cele de business, si se iau niste decizii care impacteaza aceeasi utilizatori. In teorie, spre binele nostru.

Responsabilitatea sociala in design 

Incalzirea globa, GDPR, Egalitatea, in fond pot fi solutionate prin design. Vazusem o ilustratie recent cu doi copii care incercau sa culeaga mere de pe 2 crengi diferite ale unui pom, cu ajutorul a doua scari identice. Una din crengi era mai sus ca cealalata, si doar unul dintre copii putea ajunge la creanga sa. In cazul asta, e vorba de o inegalitate. Egalitatea insemna o scara mai lunga pentru al doilea copil, iar Justitia, care ar trebui sa fie scopul final - insemna sa gasim o solutie de a cobora creanga mai jos. 

Fiind cu un ochi in lumea locala a startup-urilor, observ unele initiative de aplicatii cu un focus pe mediu, dar din pacate atat timp cat nu ai un plan de business (cu alte cuvinte o metoda de a face bani), nu te ia nimeni in serios. Alternativa pe care o recomand tuturor, e sa gaseasca oameni la fel de entuziasmati ca ei, cu abilitati unice si diverse si sa creeze acea aplicatie impreuna in timpul lor liber. Si daca va fi buna, ca orice altceva in viata, va primi atentia necesara.

Noi asteptam sa ni se dea timp, sa vina ocazia potrivita, sa primim un semn sau o oportunitate, ca mai apoi sa depunem efortul necesar. Adevarul crud e ca nu se va intampla. Pentru a realiza ceva, trebuie sa te pui jos si sa lucrezi la ideea ta. Seara dupa munca, in weekend, in loc de o iesire in oras sau o vacanta. Pune-te jos si lucreaza. “There is no substitute for hard work.”- zicea Thomas Edison. Mai tarziu desigur, vine partea delicata in care inveti, ca pentru a avea succes, nu e vorba doar de munca si rabdare, ci mai degraba de abilitatea de a distinge intre “proiectele” ce merita dezvoltate, si cele ce trebuiesc abandonate devreme. Acolo e iscusinta antreprenoriatului, a relatiilor, a vietii si a oricarei abilitati. Acolo exista oportunitatea unui impact.