Exista pentru fiecare dintre noi un moment in tineretea noastra cand ne-am intrebat cum va arata viitorul in care vom trai.
Imi aduc aminte de doua astfel de ocazii – una dintre ele a fost in copilarie, cand am citit o povestire din Almanahul Cutezatorii in care parintii pionierior ii duceau pe acestia la scoala in aeroglisoare – un fel de masini zburatoare, dintr-un viitor in care Jetson avea carnet de partid si in care nu trebuia sa astepti 5 ani sa ajunga carnetul de CEC pentru Dacie la maturitate. E aproape inutil sa va aduc aminte, dar nici comunismul nici aeroglisoarele nu si-au demonstrat (inca, poate) viabilitatea in fata istoriei.
De celalalt moment mi-am amintit relativ recent recent cand am incercat pentru prima data Magic Leap, pe unul dintre primele kituri de developer care au ajuns in Romania aici, la Mind Treat Studios.
Tocmai pilotam un biplan din Primul Razboi Mondial in camera transformata in holodeck, cand m-a lovit revelatia – yep, we’re there.
Ce se intampla aici e exact ca in jocul holografic in jurul caruia se invarte actiunea din “Dogfight”, povestea scurta a lui William Gibson si Michael Swanwick. E exact ca in “Spads and Fokkers”, cu diferenta ca eu nu sunt un salesman ratat si ca nu ii suflu titlul de campion unui veteran intr-un scaun cu rotile, rapindu-i si ultima bucurie a vietii.
Trecand peste capitolul revelatii, o sa incerc sa va spun in cateva cuvinte povestea fantastica a acestui unicorn si a tehnologiei pe care o dezvolta, facand o paralela simpla - din multe puncta de vedere, povestea Magic Leap seamana cu cea a companiei Tesla.
De ce? In primul rand pentru ca in cei 10 ani de activitate au reusit, dupa patru runde de capitalizare, sa atraga aproximativ 2,6 miliarde de dolari de la investitori precum Alibaba, Google, Docomo, AT&T and Warner Bros, suma considerata un record chiar si intr-o industrie unde succesul doarme si viseaza la noile sale culmi pe saltele facute din teancuri de bani.
Mai mult, la fel ca pentru Tesla, succesul asta somnoros nu e doar un pariu pentru ei, e un pariu pe viitorul unei filosofii de dezvoltare a unei industrii – daca Magic Leap moare, drumul catre o realitate augmentata va deveni in mod mai lung, mai sinuos si pe alocuri imprevizibil.
In mod similar, Magic Leap e visul unui singur om - Ronny Abovitz, un antreprenor american cu un successful track of record deja stabilit – e fondatorul lui Mako Surgical Corp, un start up de robotica pe care l-a vandut mai tarziu celor de la Stryker Corp pentru 1,6 miliarde de dolari; la fel ca in cazul lui Elon Musk, e un vis care refuza sa moara, in ciuda predictiilor actorilor importanti din industrie, un vis pe care nu il poti intelege intelege si aprecia cu adevarat decat dupa ce ai apasat butonul de “Power on” al headsetului Magic Leap 1.
Dar inainte de a apasa butonul, mai trebuie spus un lucru care se vede cu ochiul liber – Magic Leap face un un pas esential catre portabilitate – compania a reusit nu doar sa reduca semnificativ dimensiunea si greutatea headsetului, ci si sa “condenseze” unitatea centrala intr-un device usor de transportat, de dimensiunile unei cutii de conserve, acest lucru dandu-ti o mult mai mare liberatate de miscare.
Poate parea putin, dar e prima data cand am sentimentul ca cineva a reusit sa taie cu adevarat cordonului ombilical al lui Homo Digitalis, gest care are nu doar implicatii fizice, ci si psihologice si chiar filosofice. Intr-un fel, am simtit ceva asemnator cu ce povestea Kasparov dupa seria istorica de meciuri cu Deep Blue – euforia acelui moment in care intelegi ca din punctul asta incolo, nimic nu va mai fi la fel.
Intorcandu-ma la headset, acesta e usor de purtat si ergonomic, cu un mic caveat valabil pentru intreaga industrie – nu e proiectat pentru ochelaristi; dar avand in vedere ca discutam despre o unitate destinata developerilor si ca exista un Magic Leap 2 in pipeline, sunt sanse mari ca aceasta problema sa fie adresata.
Altfel, device-ul are nevoie de cateva minute pentru a mapa spatiul fizic din jurul tau; dar asta nu e o problema, pentru ca maparea e un spectacol in sine – inchipuiti-va cum e convertit un spatiu fizic intr-un spatiu virtual intr-un film bun din 2020 si o sa aveti o idee despre cum arata aceasta parte a procesului.
Dupa, cred ca a fost o jumatate de ora in care am uitat pur si simplu de mine, impuscand robotei in “Dr. Grordbort’s Invaders” si pilotind avioane si masinute de jucarie prin studio. Acum teoretizand, sunt cateva motive pentru asta.
Calitatea randarii si a integrarii real – virtual e una foarte buna datorita modului “environment aware” in care e procesata lumina. Mai tineti minte cum a fost prima data cand ati vazut cum era lumina intr-un joc care rula cu High Dynamic Range Rendering in spate? Acum lumina aia e ceea ce ajunge direct pe retina voastra, stimulandu-va direct cortexul vizual.
Apoi, obiectele digitale interactioneaza cu spatiul fizic in mod realist. Nu, robotii nu trec aiurea prin perete, iar sunetul completeaza experienta asta, amplificand senzatia de spatialitate. Da, partea de sunet e o experienta cu care probabil fiecare dintre noi s-a mai intalnit, dar ce trebuie sa va amintiti este ca acum aceasta experienta auditiva este integrata intr-un device de dimensiuni relativ mici;
Nu in ultimul rand, e o experienta de joc diferita – ai mai multa libertate de miscare, lucrurile se intampla un pic diferit chiar si fata de alte sisteme de augmented si VR pe care le-ai mai incercat. Poti sa te ascunzi dupa obiectele fizice cand tragi in inamici, trebuie sa ai grija sa ocolesti cuierul cu biplanul tau atunci cand pilotezi, poti sa sari spectaculos cu masinuta “radio comandata” peste piciorul scaunului, poti sa joci Angry Birds punand setul pe masa si privind scena din mai multe unghiuri.
Bottom line, e o experienta cu adevarat magica, destul greu de pus in cuvinte; de aceea, avem o propunere pentru cei care au avut rabdarea sa ajunga la finalul acestui articol: va asteptam pe la noi pe la Mind Treat Studios for a little mind treat – o sesiune live de Magic Leap.
Daca suneti software developeri, cu atat mai bine, ne cautam colegi (detalii aici); in plus, o sa aveti sansa sa vedeti acum hardware-ul pentru care probabil ca veti programa in anii urmatori, asa ca indiferent daca vom lucra impreuna sau nu, tot merita sa ne treceti pragul.
Daca sunteti creativi din agentii sau clienti, veniti pur si simplu pentru a intelege ce va rezerva viitorul, sau chiar pentru a discuta cu noi viitorul vostru proiect custom pentru Magic Leap; pana la urma, motivul principal pentru care unul din primele seturi de developer a ajuns la noi este faptul ca ne propunem sa dezvoltam primele aplicatii romanesti pentru aceasta platforma.
Vrem sa scriem un capitol romanesc al acestei povesti si vrem sa va invitam sa fiti parte din ea, fie din postura de colegi, fie din cea de potentiali clienti.
------
Costin Dragomir este Co-Owner / Chief Creative Officer @ Mind Treat Studios
