Diana Cavalliotti a vrut sa fie actrita de cand se stie. Si a ajuns sa faca asta prin incapatanare, munca si consecventa. Se bucura de greutatile si obstacolele meseriei pentru ca, spune ea, sunt ocazii de a invata si drumuri pentru poveste de a merge mai departe. Recent, a trecut de la statutul de actor independent la cel de actor angajat al Teatrului Mic, unde o puteti vedea anul acesta in „Tinutul din Miezul Verii” si „Legaturi Primejdioase”.
Din 27 martie o puteti vedea si in cinema, in drama „5 Minute”, scrisa si regizata de Dan Chisu.
Am fost la casting, am luat castingul, si a inceput o colaborare foarte frumoasa cu Dan. M-a atras povestea filmului si in special personajul. Ce cred ca trebuie sa stiti despre acest film este ca surprinde extraordinar de bine sistemul defectuos de care ne lovim.
In randurile de mai jos, ea povesteste despre colaborarea cu Dan Chisu, cum s-a pregatit pentru acest rol, dar si despre primele roluri si viata de actor in Romania.
De ce actorie
Am ajuns actrita prin norocul de a fi incapatanata si a ma ghida dupa propriile nevoi si nu dupa parerile celor din jur. Am avut destul timp sa ma razgandesc avand in vedere ca de cand ma stiu doar asta am vrut sa fac si totusi am fost consecventa. Nu pot sa spun de ce nu alta meserie, chiar nu mai stiu.
Viata de actor in Romania
Am avut o schimbare destul de importanta in ‘viata de actor’ . Am trecut de la statutul de actor independent la cel de actor angajat al Teatrului Mic. Si cred ca sunt o priviliegiata a sortii pentru ca am lucrat la niste roluri incredibile din doua piese (pana acum) extraordinare: „Tinutul din Miezul Verii” (in regia lui Vlad Massaci) si „Legaturi Primejdioase” (in regia lui Cristi Juncu).
Nu imi place sa vorbesc in numele altora si nici a breslei din care fac parte. Cele mai importante schimbari sunt intotdeauna cele la nivel individual. Ele te ajuta sa cresti. Contextul mai putin.
Primul personaj
Primul personaj pe o scena de teatru ca actor profesionist cu diploma a fost piatra mea de temelie : Gertrude din Hamlet in regia lui Lazslo Bocsardi la Teatrul Metropolis. Dupa atatia ani e o amintire inca senzoriala pentru mine. Nu gasesc niciodata cuvintele potrivite sa spun cat de multe am invatat si ce imposibil mi se parea totul.
Obstacole, provocari, prejudecati
Mie cel mai greu imi e cu mine in meseria asta. Sunt singura pe care vreau sa o multumesc si asta pentru ca inca mai sper ca e posibil. In rest, am inteles destul de repede ca atatea capete atatea idei, atatea prejudecati. In rest vreau doar sa ma bucur de tot ce inseamna cutume si greutati ale meseriei pentru ca daca exista inseamna ca mai am ceva de invatat, inseamna ca povestea merge mai departe.
Cum te pregatesti pentru un rol
Nu mi-am definitivat inca o metoda. Nu fortez in nici un fel procesul de creatie. Imi place sa descopar alaturi de partener, imi place sa ascult ce are de spun regizorul, imi place sa simt atmosfera care se naste la repetitii si la un moment dat ceva se intampla si apare un gand o emotie noua. Nu stiu insa momentul exact cand devine personaj.
5 minute
Am fost la casting, am luat castingul, si a inceput o colaborare foarte frumoasa cu Dan. M-a atras povestea filmului si in special personajul. Ce cred ca trebuie sa stiti despre acest film este ca surprinde extraordinar de bine sistemul defectuos de care ne lovim.
Filmul este inspirat de o poveste reala intamplata acum cativa ani despre un caz de homofobie in care e implicata Jandarmeria. E unul din subiectele serioase care ne macina societatea si e foarte important ca exista un astfel de film cu un astfel de subiect.
Trebuie sa recunosc ca mi-a fost greu din multe puncte de vedere, mai ales fizic. Nascusem de doar 2 luni si lucrul asta vine la pachet cu multe si diverse. Strict legat de personaj, cred ca a fost greu sa o pot intelege si sa ma detasez in asemenea fel, astfel incat sa pot fi de acord cu ea. Jurnalismul are o fateta foarte neplacuta si greu de digerat. Hartuirea.
Colaborarea cu Dan Chisu
Nu am mai lucrat cu Dan pana la „5 Minute” si recunosc ca imi doream. Si ma bucur ca s-a intamplat si sper ca experienta a fost considerata frumoasa de ambele parti. Dan e un om si un regizor extrem de relaxat care iti da incredere in tine si libertate(poate prea multa in cazul meu) iar asta pe set aduce doar bucurie.
Criticile & reactiile din social media
M-as bucura sa primesc critici fata in fata, m-as bucura enorm. Dar cele mai multe se ascund in spatele cuvintelor scrise, in spatele unor conturi cu poze de profil false, acolo de unde asumarea a disparut si a facut loc iluziei ca toti avem ceva de spus si are si valoarea adevarului suprem. De asta nu mai cred deloc in social-media, nu ma mai amuza, nu ma mai atrage.
Din punctul meu de vedere e un soi de circ unde vezi numere exotice. Asadar, reactiile din social media, atata timp cand nu sunt reposturi de pe site-uri de specialitate, nu ma influenteaza. Ma intereseaza ca fapt divers, atat.
Reclame
Nu sunt chemata la probe pentru reclame. Am fost o singura data cand eram in facultate, am facut reclama respectiva si gata. Colaborari cu branduri am mai avut, dar nu am o asemenea experienta incat sa imi pot exprima o parere clara. Ma si amuza subiectul ca nu stiu cum sa-l abordez. :)
Unde te pot vedea oamenii in 2020
In 2020 ii astept cu inima deschisa la Teatrul Mic, care a devenit familia mea si unde puteti vedea spectacole de la minunate la extraordinare. Iar pe mine ma gasiti in „Legaturi Primejdioase” in regia lui Cristi Juncu si in „Tinutul din Miezul Verii” in regia lui Vlad Massaci. Deocamdata.
Pe 13 februarie am avut premiera cu „Gaitele” in regia lui Gelu Colceag si cam astea ar fi noutatile. Imi doresc insa sa vina lumea sa vada „5 Minute”. Pentru ca sunt sigura ca le va placea.
