[Cauzele influencerilor] Cristina Bazavan: Binele se face constant, nu sporadic, implicarea in cauzele sociale e eficienta cand e continua

Este un blogger dintre cei vechi, care au inceput sa scrie in perioada anilor 2000. Si povesteste despre cultura si arta pe canalele sale de social media, intr-o perioada in care influencerii fac continut mai mult despre produse, branduri sau experiente personale. De fapt, Cristina Bazavan nu crede nici astazi in notiunea de influencer si vede o mare diferenta intre audienta online si a influenta, pe bune, viata cuiva.

Are un limbaj politicos online si a fost preocupata de etica si responsabilitate in scrierile sale, chiar de la primele texte. Nu a contat faptul ca cititorii erau prietenii sai. Cristina a creat prima comunitate online pe platforma Yahoo 360 și, in doar o luna de la primele articole despre teatru, expozitii și carți, a ajuns la peste 10.000 de oameni care o urmareau.

Comunitatea Cristinei Bazavan este si astazi una consistenta pe Facebook si pe blogul sau. Pe langa implicarea sociala si actiunile pe care ea le face, Cristina isi mobilizeaza si comunitatea sa i se alature in demersuri civice sau cazuri umanitare.

”Am o suma alocata in bugetul lunar dedicata donatiilor pentru cauzele in care cred – fie ca sunt proiecte jurnalistice, cazuri sociale sau copii bolnavi. Fac asta de mai bine de 10 ani, luna de luna. Si ma implic de cate ori descopar ca as putea ajuta ceva concret, cu oricat de putin”. 

Povestim cu Cristina Bazavan mai jos despre proiectele sociale si umanitare in care se implica, dar si despre munca ei, rigurozitate la lucru si seturi de valori personale.

Inceputuri in social media

Am facut la inceputul anilor 2000, pe yahoo360, un fel de blog cultural, la rugamintea unei prietene care plecase din tara si voia sa participe in continuare, macar la nivelul informatiei, la activitatea culturala din Bucuresti.

Scriam pe platforma Yahoo 360 ce spectacole de teatru am vazut, sau expozitii, carti pe care le-am descoperit. Initial citeau prietenii mei, dar cum era o platforma deschisa, intr-o luna am ajuns la 10.000 de “urmaritori”, nu mai stiu cum se numeau oamenii care aderau la comunitatea fiecaruia.

La momentul acela oamenii care scriau in online faceau un fel de jurnale personale care mie- cu educatie in stiri – mi se pareau irelevante (inca mi se mai par, daca nu e vorba de o experienta de viata foarte profund analizata). Cred ca audienta de atunci a venit din faptul ca stiam sa scriu cu o structura, ca nu povesteam ce am mancat la pranz, nici daca oftam dupa vreun domn, ci informatie despre teatru si film cu o nota personala, continut pe bune care putea sa stea in orice ziar sau revista.

Cand am ajuns la revista Tabu, m-au rugat sa pun “blogul” pe site-ul revistei ca sa ajut la audienta site-ului. Am renuntat insa sa mai scriu pe siteul tabu, in momentul cand – via trustul din care facea parte revista – m-am trezit cu publicitate electorala pe blog. Asa mi-am luat domeniu personal – cred ca in 2008.

Audienta online, nu influencing

Nu cred in ideea de influencer, am povestit chiar pentru voi in urma cu multi ani – inainte sa fi fost toata lumea numita influencer – de ce cred ca e daunator termenul ca eticheta pentru orice persoana. Vremurile de astazi imi dau dreptate.

Inteleg ratiunea oamenilor din marketing de a incadra intr-o categorie oamenii care au audienta in online, dar intre audienta din online si a influenta, pe bune, viata cuiva e o foarte mare distanta.

Si sa ma mai si inchipui eu, oricare ar fi eu-cetatean-din-online, ca sunt acest guru care schimba viata unor oameni, mi se pare o aroganta foarte mare, fara nicio baza.

Insa daca te expui in spatiu public ai niste responsabilitati etice – fie ca ai un cititor, fie ca ai 1 milion de urmaritori. 

Foto: Catalina Flaminzeanu

Etica online

Etica si bunul simt trebuie sa ne preocupe  pe noi cei care producem continut in online – ca persoana privata sau angajat al cuiva -, nu “influencereala”.

Tinta mea cand blogul a luat amploare a fost sa prezint informatii culturale de calitate ca sa arat o alta latura a acestei lumi care ma fascina atunci, iar acum am privilegiul sa fac parte din ea – ca om din echipele din spatele starurilor. Acum cea mai mare bucurie e cand primesc mesaje cu “mi-am cumparat bilet la spectacol/expozitie, mi-am luat cartea despre care ai scris si mi-a placut”.

Nu am avut obiective de audienta, dar am stiut de la inceput (pentru ca am background si in stiri si in marketing) ca genul de informatii pe care le prezint sunt pentru femei 25+, educate, asa ca am scris pentru mintea si sufletul lor.

Oameni si intalniri inspirationale

Oamenii care mi-au dat incredere ca pot sa scriu au fost Razvan Penescu care are liternet.ro, Dragos Vasile care lucra la vremea respectiva – anii 2000 -  la Jurnalul National sectia cultura (acum e in echipa Apropotv), Marius Tuca pe vremea cand era directorul Jurnalului National.

La acel moment facusem Scoala BBC de Radio si TV, conduceam redactia de stiri de la Radio 21 (acum Virgin Radio), dar nu mi se parea ca sunt pregatita sa scriu texte mai lungi decat stirile de la radio. Ei mi-au dat curaj si apoi, pe drumul pana astazi, am studiat mult tehnici de scriere, structuri narative etc. Am si predat, dar asta e pentru ca viata se joaca frumos cu noi.

Cristian Manafu e o alta persoana care m-a inspirat si m-a “fortat” sa merg mai departe cu inca un pas in munca mea. Nici acum nu stiu cum m-a convins sa vorbesc la a doua editie webstock pentru ca imi era cumplit sa vorbesc in public, dar de atunci sunt in fiecare an la aceasta conferinta, cu un modul de interviuri de personaj, live. Pe Cristi il sun cand vreau sa ma sfatuiesc daca e corect sa iau cate o decizie de extindere in online.

In general ma inspira oamenii care invata tot timpul si care – desi sunt foarte mari in meseriile lor – au generozitatea sa dea din timpul lor pentru binele altora. De exemplu, un domn pentru care am un mare respect profesional si cu care sunt onorata sa lucrez de cate ori imi solicita ajutorul in proiectele sale, Andrei Boncea care este unul dintre cei mai importanti producatori de film, teatru si tv.

Dupa una dintre primele noastre discutii profesionale cand a inteles in ce directie sunt preocuparile mele de a invata, mi-a trimis pe mail acces la masterclass-urile de scriere pe care le parcusese recent.  Probabil ca nici nu-si aminteste pentru ca a fost un gest natural pe care l-a facut, dar pentru mine a fost un foarte frumos moment de generozitate.

Publicul tau

Femei, educate 25+, care m-au descoperit pentru ca sunt precum picatura chinezeasca: postez zilnic lucruri culturale, care sa te inspire si sa-ti faca viata mai frumoasa. In atat de multi ani, cumva am spart si bula lor si m-am “inflitrat” si in lumea lor.

Pentru ca limbajul meu in online este cel mai adesea politicos, intr-o zona culturala, atunci cand ma lasa si pe mine nervii si remarc ceva nepotrivit intr-un limbaj mai dur, am prieteni care ma intreaba “ce e cu tine?!”. Cred deci ca oamenii se asteapta de la mine sa spun mereu ceea ce am de spus intr-o forma foarte eleganta, oricat de dure ar fi observatiile.

Rigurozitatea la lucru

Sunt o persoana matinala, zilele mele incep la 5 dimineata, in perioadele foarte aglomerate chiar la 4 dimineata. (la 22.30- 23.00 dorm J ). In prima parte a diminetii citesc o carte si agentiile de presa, apoi editez textele pentru urban.ro, site-ul pe care l-am repozitionat si l-am transformat in parteneriat cu Orlando Nicoara, acum 5 luni, in prima platforma culturala care creeaza experiente.  Un site de going out care le ofera cititorilor acces – la propriu – la intalniri private cu oameni de cultura, dar si informatii de lifestyle cultural de la noi si din toata lumea.

Apoi scriu textele pentru bazavan.ro care a ramas axat pe educatie, sanatate, jurnalism – cu interviuri care nu vin din zona artistica, carti si, sper, lucruri inspirationale din care am invatat sa merg mai departe cu mai multa putere in viata.

Undeva pe la 11 incep deja cealalta activitate a mea, de comunicator pentru vedete (si numele de PR e perimat astazi in industria aceasta a “entertainment-ului”) si fac media relations – adica negociez aparitii la radio, tv, putinele reviste pe care le mai avem, sau creez campanii de promovare pentru diversi artisti romani aflati in turneu. Din muzica sau film.

Intre ele mai sunt intalniri de business, iar seara cateodata merg la teatru sau la film. Petrec foarte putin timp in social media, pentru ca nu am mai mult la dispozitie. Prefer sa citesc publicatiile pe care le urmaresc constant sau cartile care ma intereseaza. 

Lumea influencerilor romani

Nu o cunosc deloc. Nu ma insotesc in viata mea privata cu nimeni dintre cei care se cheama astazi influenceri, suntem in lumi paralele nu ne intalnim nici in conferinte, nici la petreceri (pentru ca nu merg la nimic din aceasta zona), nu urmaresc pe Instagram niciuna dintre fetele care fac tutoriale de makeup, gatesc, scriu despre copiii si iubirile lor sau se pozeaza fashion. Nu stiu daca e bine sau rau, dar am timp pentru asa ceva.

Ii stiu insa pe Andrei Selaru - Selly, Matei Dima, Vlad Petreanu, Moise Guran, George Zafiu si pe multi dintre domnii care fac stand up in Romania  – daca ei intra la categoria “influencieri”, dar ii stiu pentru ca pentru ca am lucrat impreuna si pentru ca am respect pentru munca lor, le urmaresc din cand in cand podcasturi, vloguri; le-am urmarit indeaproape proiectele inainte de a fi cu mare notorietate in online.

Nu ma enerveaza nimic din “lumea influencerilor”, stiu ca totul e o chestiune de context si ca in spatiu public vor ramane pe termen lung doar cei care au un “talent” real, niste aptitudini, abilitati reale de a produce un continut, altele decat expunerea fizica. E natural ce se intampla acum pe aceste noi suporturi de comunicare, dar se va “arde” in curand tot ceea ce tine doar de ambalaj, asa s-a intamplat in orice alt “mediu” de comunicare publica. 

Responsabiliatea sociala

Cred ca responsabilitatea trebuie sa vina din educatie, nu din presiunea sociala. Nu ma intereseaza cu ce cauza/partid politic se asteapta lumea sa tin si sa sustin. Ma implic acolo unde e nevoie pentru ca stiu ca e si datoria mea sa fac asta, pentru ca sunt mai norocoasa si mai privilegiata decat multi cu viata pe care o am (pentru care am muncit mult, dar prin care e frumos sa ofer ceva in schimb comunitatii).

Am o suma alocata in bugetul lunar dedicata donatiilor pentru cauzele in care cred – fie ca sunt proiecte jurnalistice, cazuri sociale sau copii bolnavi. Fac asta de mai bine de 10 ani, luna de luna. Si ma implic de cate ori descopar ca as putea ajuta ceva concret, cu oricat de putin. In general ma implic in zone care tin de educatie si de copii, pentru ca aici e si zona in care se invarte lumea mea.

In ce crezi si sustii

Cred foarte mult in sansa noastra la o viata mai buna daca suntem mai bine educati, mai ales copiii nostri. In zona aceasta este concentrata o mare parte din atentia mea si din bugetul meu.

 Ma duc adesea la intalniri cu copiii din proiectele speciale Salvati copiii – proiectele in care se incearca recuperarea lor scolara, am participat si voi mai participa oricand au nevoie de ajutorul meu in proiectul “La TINEri e puterea”, un proiect de consiliere pentru cei care sunt in pragul abandonului scolar. Contribui lunar, recurent, la partea de terapie a unor copilasi cu probleme.

S!MPA

De obicei descopar situatiile via social media si, daca pot ajuta, ma implic cu tot ce pot. Uneori sunt situatii mici care pot face diferenta – exista o asociatie pe care am descoperit-o pe Facebook, Supereroi printre noi, care organizeaza vizionari de filme pentru copiii cu dizabilitati si ii urmaresc de la distanta.

Nu am ajuns inca la ei, dar i-am ajutat de cate ori au avut nevoie: am strans bani de la prieteni si le-am organizat un “colt de liniste” pentru copii in cinematograf, le-am intermediat posibilitatea primului lor sponsor – Coca-Cola (multumesc inca o data).

Nu e o cauza care are impact la foarte foarte multi copii, dar poate fi un exemplu si o speranta pentru alti parinti cu copilasi cu probleme. Genul acesta de cauze ma emotioneaza si ma alatur lor adesea. 

S!MPA

Ce mai recenta campanie sau cauza

Cea mai recenta cauza in care m-am implicat a fost pentru Savati Copiii, in parteneriat cu Canon. Alaturi de prieteni cu care am mai participat la workshopuri pentru copiii care recupereaza scoala cu ajutorul Salvati copiii, inainte de Craciun am fost cu copiii intr-o tabara de 3 zile la Bran.

Scopul a fost sa le rasplatim copiilor efortul scolar de peste an (unii dintre ei au ajuns la scoala dupa ce nu aveau deloc acte, la multi ani de la momentul in care incepi scoala legal), sa le dam incredere in ei, sa le aratam si o alte parte a vietii si, daca se poate, sa-i inspiram sa munceasca in continuare sa invete ca sa-si depaseasca conditia. In proiect sunt copii pe care-i stiu deja de ceva vreme, le vad evolutia de la o intalnire la alta, comunicarea noastra e mai usoara pentru ca ne cunoastem deja.

Cum ajung campaniile la tine

De obicei aflu de la prieteni de situatii delicate care solicita ajutor, apoi stiu cam toate ONG-urile mari si ma stiu si ei pe mine, iar cand imi solicita ajutorul sunt acolo fara alte discutii. Agentiile vin mai rar catre mine cu proiecte sociale, dar – cand e cazul - le accept fara sa stau pe ganduri.

Ce reactii ai primit de la publicul tau

Cei care ma citesc sunt obisnuiti de atatia ani ca ma implic in cauze sociale. Nu am avut niciodata reactii negative, comunitatea ma ajuta daca ii solicit ajutorul intr-un caz delicat.

Planuri de implicare in continuare

Nu cred ca se va schimba ceva dramatic in comportamentul meu in social media din punctul de vedere al implicarii sociale. Cred doar ca se vor adauga si mesaje despre mers la vot, despre responsabilitatea pe care o avem fiecare sa ne exprimam votul.

E an electoral – cu doua tipuri de alegeri, venim dupa alt an electoral in care am facut aceleasi indemnuri, deci nu va fi ceva nou sub soare.

Am in continuare donatiile recurente catre publicatiile care imi plac si pentru care cred ca fiecare leu venit in buget ajuta la o mai rapida dezvoltare a redactiilor, exista si bugetul pentru donatiile private lunare catre cauzele care necesita ajutor imediat. Nimic nou sau spectaculos.:)

Romania la capitolul responsabilitate sociala

In ultimii ani am devenit cu totii mult mai constienti de puterea comunitatii – pe care o ai via social media sau via conexiunile tale private – si cred ca incepem sa invatam sa folosim aceasta putere in folosul comunitatii. Sunt foarte emotionante pentru mine momentele in care comunitatea din online se alatura unui crez si misca putin, cu un milimetru, muntii din loc.

Meetingurile cu mesaj politic din ultimii ani sunt cel mai frumos exemplu, sau mobilizarea exceptionala a diasporei pentru alegeri, pentru a ne ajuta sa luptam in tara impotriva coruptiei. Asta cred ca e cel mai mare castig al social media si al “utilizarii” comunitatilor din jurul oamenilor.

Exista desigur si cealalta fata a monedei, pentru ca social media ofera multe unelte pentru manipularea multimilor, comunitatilor, intr-o directie sau alta si doar educatia ne poate ajuta sa fim pe o linie cat mai dreapta. Etica si educatia celor care au coagulat in jurul lor comunitati. Daca avem intelegerea corecta a vorbelor si faptelor tale, si decenta sa nu facem rau, suntem pe drumul bun.

Dar sunt atat de multe nuante intre a face bine si a face rau, incat e foarte greu pentru fiecare dintre noi sa mergem pe un drum drept. Cred ca una dintre cai e sa fii cu adevarat onest cu tine si cu crezurile tale, si sa actionezi dupa un set de valori pe care ti le-ai stabilit in functie de aceste crezuri.

Si mai cred ca binele se face constant, nu sporadic, ca implicarea in cauzele sociale e eficienta cand e continua, persevederenta, nu din cand in cand.