Când a intrat în radio, Carmen Ivanov nu era foarte fericită. Se pregătise să devină magistrat, dar ajunsese la radio, împinsă de mama ei să facă un mic ocol și să meargă la un casting. Pe care l-a luat în aplauzele viitorilor colegi și, astfel, a devenit vocea Radio Contact. Anul acesta sărbătorește 20 de ani de prezență în aer, timp în care a trecut prin diverse formate de emisiuni și stații cu viziuni diferite.
În toți acești ani de experiență, Carmen a înțeles că radioul poate schimba stări de spirit, că personalitatea și pregătirea unui DJ fac diferența de calitate a unui program. Carmen Ivanov a creat primul format de emisiune despe gaming și tehnologie în România, ”Fanatic Gamer”, lansat în anii 2000 la radio.
”Pentru a te putea numi un bun om de radio ai nevoie și de o voce antrenată, și o dicție perfectă deoarece singurul instrument de comunicare în radio este vocea. Mai mult de atât, trebuie să citești mult, să ai un bagaj lingvistic mare și sofisticat, să fii la curent cu tot ce se întâmplă mai ales pe zona pe care activezi”.
Astăzi, Carmen Ivanov face ”IT Republic” la TANĂNANA. Alături de Mihai Crăciun prezintă în emisiune cât mai multe secrete din industria tehnologiei și gamingului, vine cu informații și interviuri în exclusivitate. Când nu este pe undele aerului, Carmen este scriitoare și trainer de dicție.
Începuturile cu Radio Contact
Eu sunt Carmen Ivanov, om de radio și vocea singurului sintetizator vocal pentru limba română din lume. Pentru că am trecut prin 7 radiouri până acum, toate cu formate și viziuni diferite, am ajuns să apreciez și să ascult diverse tipuri de muzică. Dar la vremea la care am pășit în radio ascultam muzică rock. Numai muzică rock. De la radio am învățat însă că trebuie să apreciezi și să iubești muzica pe care o difuzezi, pentru că trebuie să “intri în atmosferă”, mai ales din perspectiva unui DJ. De asemenea, am aflat că de difuzat vei difuza muzica aprobată în playlist, și nu playlistul personal. Pe ăla îl asculți acasă la tine.
Am ajuns în radio pentru că m-a trimis mama la un casting la Radio Contact între două examene la masterul în Științe Penale. La casting îmi amintesc că am primit o știre și am fost rugată să o citesc la microfon. Oamenii de acolo ziceau că am dicție bună, iar intonația suna de parcă am făcut toată viața numai asta. Apoi oamenii au aplaudat! De-a doua zi am intrat pe post, am semnat contract și am devenit o voce a Radio Contact.
Mediul cool de la radio
Sunt absolventă de Drept cu un Master în Științe Penale Speciale terminat la activ. Teoretic, n-ar trebui să pot spune: sunt Carmen Ivanov - om de radio. Practic, în 2020 se împlinesc 20 de ani de când fac radio în România și îmi place teribil de tare. Acum, sunt TANĂNANA!
Trebuie să recunosc faptul că în primele săptămâni de radio nu eram foarte fericită pentru că vedeam munca din radio ca o pe involuție – doar mă pregătisem să devin magistrat. Ei bine, ceva mai târziu am aflat că a face radio nu înseamnă doar să citești niște știri de pe niște hârtii.
Am aflat că poți schimba starea de spirit a unei persoane sau a unei audiențe întregi, că poți difuza în premieră piese ce vor deveni hit-uri în decurs de zile/săptămâni, că poți aduce informații în mintea ascultătorilor mai repede decât televiziunile sau ziarele – că în 2000 nu aveam rețele sociale și nici site-uri de știri care postează zeci de informații pe oră. Așadar, am nimerit într-un mediu extrem de dinamic și de cool în care te poți exprima chiar liber, în care personalitatea ta este cea care va face diferența de calitate a unui program.
Primele amintiri
Eu mi-am început cariera în radio prezentând știri. Am facut asta vreo 15 ani însă după doar câteva luni de radio am primit emisiunea de la prânz difuzată pe Radio Contact. Două ore de emisiune de divertisment, cum se spune în radio – o emisiune de linie.
Imediat după, am primit butoanele matinalului de weekend la Radio Contact Reșița, însă deja inventam un format în premieră pentru România, prima emisiune de Gaming și Tehnologie difuzată la radio. Vorbim despre anul 2000. Emisiunea s-a numit Fanatic Gamer și am dus formatul în mai multe alte radiouri însă sub numele de Guerrilla Gaming Show sau IT Republic – cum se numește în prezent.
Nu mai știu cine a fost primul meu invitat, că au trecut 20 de ani de atunci. Nici care a fost prima melodie difuzată – probabil cea care era trecută în playlist. Îmi aduc însă aminte că prima melodie difuzată la Radio Guerrilla în GGS în prima ediție a fost Tratament bun- K-lu.
Preocupările începutului
Principala mea preocupare era să nu mă marotez și să nu ajung un DJ prăfuit și tolerat doar pentru că are mulți ani de experiență, dar nici să nu ajung precum unii colegi cu mai mulți ani de experiență să vin la radio ca la serviciu. Pentru că a face radio nu e sinonim cu a merge la serviciu. Trăiești radio, respiri radio, simți radio, asculți radio, ai chiar și o voce folosită doar pentru radio, antrenată pentru radio, care nu e chiar ca vocea ta obișnuită, e mai cool. Iar asta nu se numește serviciu.
Mă mai preocupa muzica foarte mult, ce se ascultă prin alte țări, pe la alte radiouri, ce se difuzează acolo, care e atitudinea DJ-ilor… și așa mai departe, asta pentru că la vremea aceea învățai de unde puteai, nu existau cursuri de radio sau școli care să te învețe să faci radio profesionist și modern.
Cum era radioul în 2000
Prost tehnologizat. Adică eu am prins încă vremurile în care deși aveam calculatoare de emisie, de pe ele se difuzau doar reclamele și semnalele de post. În rest, pentru muzică aveai CD-uri, casete, pe care trebuia să le pregătești la X melodie ca să ai un playlist decent.
Învățăturile celor 20 de ani de radio
Am învățat să fiu disciplinată. Radioul chiar te disciplinează mai ales din punct de vedere temporal. Știi fără să te uiți la ceas cât înseamnă 30 de secunde, un minut, trei minute, 5.
Am mai învățat că un DJ nu trebuie doar să vorbescă la microfon, trebuie să-și pregătească emisiunea, să caute unghiuri de abordare inedite pentru subiectele dezbătute și mai trebuie să aibă o atenție distribuitivă extraordinară, pentru că, pe lângă vorba de la microfon mai ai de făcut și butoanele. Adică partea tehnică din emisiune. Numai la Radiodifuziune ai om la butoane. În rest, toată lumea își dă singură play la melodie, reclame, cortină, sau ce se mai aude pe post.
Și, foarte important, am învățat că dacă există o șansă minisculă ca ceva rău să se întâmple din punct de vedere ethnic se va întâmpla. Așadar, mintea omului de radio e musai să fie numai și numai la emisiune pentru ca lucrurile să se desfășoare fără greșeală în emisiune.
Și mai trebuie să ai curaj. Curajul de a vorbi la microfon ca și cum ai vorbi cu un prieten, chiar dacă “prietenul” are 2 milioane de urechi, curajul de a te folosi de autoironie, curajul de a nu minți, chiar dacă e împotriva politicii editoriale.
Un profil bun de radio
Pentru a te putea numi un bun om de radio ai nevoie de toate cele de mai sus dar și de o voce antrenată și o dicție perfectă deoarece singurul instrument de comunicare în radio este vocea. Mai mult de atât, trebuie să citești mult, să ai un bagaj lingvistic mare și sofisticat, să fii la curent cu tot ce se întâmplă mai ales pe zona pe care activezi.
Spre exemplu, dacă faci emisiuni de tehnologie, e bine să știi tot ce mișcă în industrie, ce lansări sunt programate, cine sunt producătorii de jocuri, cum se pronunță numele alea complicate de jocuri sau gadgeturi, cine le joacă (câți le joacă), ce încasări au avut, ce rată de piratare, ce probleme au fost raportate de utilizatori, care sunt telefoane/gadgeturi ce urmează să se lanseze, ce au diferit față de precedentul model, etc.
Brandul personal și omul de radio
Cred că este important să fii diferit, să pui o amprentă asupra felului în care sună radioul la care lucrezi atunci când tu ești ON AIR. Este important ca oamenii să te asocieze cu ceva, voce diferită, modul în care abordezi subiectele, felul în care interacționezi cu ascultătorii, ceva care să te scoată din mulțimea de voci care se aud la radio.
Subiectele abordate acum
În ultimii ani am mers foarte mult pe zona de tech, și aici la Radio TANĂNANA, așadar încerc să aflu cât mai multe secrete din industrie, să am exclusivități și să vin cu informația înaintea altora. De asemenea, un mare as pe care l-am avut și l-am și folosit a fost că am participat la toate evenimentele internaționale în care am reușit să iau interviuri marilor producători de jocuri sau console, am avut informații la prima mână chiar de la cei care lucrează la respectivele jocuri sau gadgeturi.
Nu toți jurnaliștii își permit să participe la aceste evenimente sau sunt trimiși de către redacții, așadar am încercat să acopăr o plajă cât mai mare de subiecte și să mă întorc cu tolba plină de interviuri de la fiecare astfel de eveniment.
Proiecte și interese din afara radioului
Sunt scriitor. Am publicat manualul de dicție pentru adulți ”Șase sași în șase saci” și două manuale de dicție pentru copii din seria Străfurnica.
Sunt trainer: Am deschis Școala TV pentru copii Dicție.ro unde facem cursuri de dicție, actorie, radio și TV, și în rest antrenez oamenii să vorbească în mod corect la Dicție.ro și predăm singurul curs din România care te învață să faci voice-over de reclamă.
În plus, am organizat primele cursuri de radio Dicție.ro unde alături de colegii mei Mihai Crăciun (radio TANĂNANA) și Petru Stratulat (Europa FM) am reușit să antrenăm peste 100 de oameni, din care mulți au ajuns deja pe post, prezentând știri sau având propriile emisiuni la radiouri naționale sau locale.
Reclame, brand endorsment
Pun voce pe reclame, pentru că, prin natura muncii mele sunt voice-over. Însă brand endorsement nu am făcut decât pentru Dicție.ro și Școala TV Dicție.ro.
O privire de ansamblu asupra radioului românesc
Dacă ne referim la Radiodifuziunea Română nu cred că s-au schimbat prea multe în ultimii 20 de ani. Mai trec pe acolo în postură de invitat și, practic, instituția este încremenită în timp. E fix la fel, iar ca o curiozitate, sunt încă departamente în care sunetele sunt imprimate pe bandă magnetică… în 2020.
Dacă ne referim la radiourile comerciale, aici lucrurile nu mai seamănă cu nimic de acum 10, 20 de ani. Totul este în continuă mișcare, sunt radiouri comerciale care și-au păstrat formatele muzicale, dar abordează diferit lucrurile din punct de vedere al discursului animatorilor, și este normal să fie așa.
Radioul îmi place pentru că e dinamic, chiar dacă anumite posturi de radio pe care le ascultam au devenit de neascultat pentru mine, am descoperit altele care au făcut schimbari suficiente cât să fie atrăgătoare și pentru un om de radio care ascultă în mod diferit radioul față de ascultătorul obișnuit.
Interesele ascultătorului român
Schimbarea este una mare și vizibilă: oamenii ascultă radio în mașină. Cei mai mulți. Se mai ascultă în birouri, în corporații și în magazine și cafenele. Dar în toate aceste locuri ai grijă și la altceva decât ce zice omul ăla de la radio. În schimb în mașină audiența e cumva captivă, exact cum sunt și șoferii aflați la ore de vârf prin marile orașe.
Eu cred că oamenii doresc să asculte multă muzică bună, bine aleasă și informație de calitate, frumos livrată. Mai cred că oamenii vor să râdă, sau măcar să zâmbească atunci când ascultă radio, caută practic divertismentul autentic, nu cel citit de pe foaie sau rostit ca pe o poezie învățată pe de rost. Și cred cu toată puterea că oamenii nu vor să audă la radio oameni cu grave defecte de vorbire! Din păcate au aparut din ce în ce mai mulți.
De ce este nevoie la radio
Poate de știriști mai bine antrenați pe parte de dicție și intonație, poate de DJ de linie mai puțin limitați, cu mai multă personalitate, poate ar avea nevoie de niște voci cu adevărat emblematice, ca acelea pe care le auzim la radiourile americane și despre care aproape că îți vine să crezi că citesc o reclamă și nu o intervenție de radio. Poate e nevoie de un suflu nou, cu oameni fără marote care să facă radio așa cum am făcut-o unii dintre noi: mai ales din pasiune.
Who killed the radio
N-a ucis nimeni radioul. E o iluzie. E în continuare cel mai cool loc în care îți poți petrece viața, și cel mai mișto lucru pe care îl poți asculta! Ascultare plăcută!