Acum câteva zile comentam cum You Don't Own Me, o melodie din 1963, imn al feminismului la vremea aceea, este încă actuală pentru 2020, așa cum sunt și reclamele în care se spune societății că femeile fac ce vor ele. Dar, din păcate, despărțirea de realitate este dureroasă și adâncă.
În România, femeile luptă încă pentru drepturile omului: să nu fie omorâte în bătaie. Prăpastia dintre femei și drepturi este năucitoare, așa cum spuneau și autoarele Comma.
Auzim prea des, așa cum s-a întâmplat și în mediatizarea cazului Danielei Crudu:
A fost bătută, DAR avea botox
A fost violată, DAR avea fusta prea scurtă
I-a dat o palma, DAR lasa ca nu e asa grav.
Pentru a ieși din această mentalitate, e nevoie să schimbăm paradigma pasivă în care femeile sunt victime eterne și agresorii uitați. Să nu mai fim martori pasivi la abuz. Să nu îl mai încurajăm prin indiferență.
Așa cum face campania McCann PR, #diatezaactiva, care ne îndeamnă să spunem lucrurilor pe nume.
Nu, femeile nu sunt bătute, violate, abuzate sau ucise de ceva cu o identitate vagă și fără nume, ci bărbații violează, bat și omoară.
Nu femeile ar trebui să aibă mereu grijă, să se încheie la nasturi, să nu meargă seara pe stradă, să aibă mereu sprayul paralizant în geantă, să le fie mereu teamă. Ci bărbații să nu mai bată femei și să nu le mai hărțuiască. Calea până la schimbarea mentalităților e lungă și e bine că bărbații încep să se implice în acest demers, cum este și campania lui George Burcea, Sincer, eu.
Dar până atunci, să nu ne mai ferim de cuvinte, să nu mai învinovățim victimele și să arătăm agresorii așa cum sunt.
Campania #diatezaactiva a fost preluată Andreea Raicu, Dragoș Bucurenci și, poate, va fi preluată și de jurnaliști, în materialele media:
Limbajul modeleaza comportamentul. De cele mai multe ori titlurile de stiri pun agresorul in plan secund, prin folosirea diatezei pasive.
Toti suntem victimele diatezei pasive atunci cand punem in prim-plan victima si lasam agresorul in umbra.
În comentariile acestor postări apar deja voci care spun că asta e un moft. Dar cuvintele dau măsura felului în care înțelegem realitatea. Iar în România, victimele trebuie să se apere și după ce au fost abuzate: să se apere de atitudinea celorlalți. În timp ce despre agresori vorbim prea puțin.
