Clișeele au și ele o șansă, uneori. Când întâlnești un tânăr ca Andrei Stupu (21 de ani), nici nu știi dacă să îl întrebi unde se vede peste 5 ani. Dar o faci, pentru că judecând după prezentul lui, știi că are un viitor. Și maschezi ușor întrebarea, spunând - unde te vezi în 10 ani? Si el răspunde așa:
De ceva vreme nu mai răspund la întrebările cu 5 sau 10 ani și cu proiecțiile în viitor. Știu sigur că o să citesc, dar dacă fac asta ca profesor universitar, ca antreprenor sau pe plajă, după ce termin de lustruit plăci de surf în Hawaii, nu știu. Las viața să mă ducă unde vrea, eu am grijă să nu-mi pierd pe drum valorile, principiile și bucuria de a trăi!
Andrei s-a poziționat de la început ca un ambasador al Generației Z, căreia i-a dedicat o emisiune. Se adresează tinerilor în mod regulat, ca speaker, pe teme precum educația sau comunicarea. Este ambasador și trainer pentru programul Fundației Friends for Friends, “In a relationship”, iar recent, a început să se ocupe de propriul business educațional - Ziua Mintzii – bazat pe trei componente: învățare, colaborare și comunitate.
Mai departe, i-am cerut să recomande studenților 3 cărți. N-a făcut-o. A recomandat preocupări: iubirea, sensul vieții și ce se întâmplă azi în lume. Apoi, pentru fiecare preocupare, a recomandat câte o carte. Mai multe, de fapt. Urmăriți în continuare un interviu care n-a ieșit așa cum am plănuit.
Ziua Mintzii
Misiunea mea e una foarte clară: să nimicesc noaptea minții prin educație de calitate. Cu imboldul ”Trezește-te și strălucește-te!” îi invit pe oamenii interesați să se dezvolte să nu mai aștepte să fie luminați din afară, ci să caute asta în interiorul lor, din lună (corp luminat) să devină soare (corp luminos). După 7 ani în programe educaționale de toate felurile, schimbând tot felul de funcții în organizații non-guvernamentale mi-am dat seama de ce tip de informație au nevoie tinerii și sub ce formă să vină spre ei. Nu mai e cazul să părem atotștiutori și să facem două joculețe ca să pară ”nonformal”.
Valorile de la Ziua Mintzii sunt autenticitate, adică aici, acum și în felul tău unic, umor, pentru că știm deja că zâmbind învățăm mai ușor și, deși poate părea antonim cu ce tocmai am spus, seriozitate, pentru că e mare nevoie de conținut de calitate și sesiuni educaționale pe bune, cu cap și coadă. Pentru partea de colaborare îmi doresc să dezvolt un proiect care acum doi ani a fost o emisiune TV, Generația Z, și să îl aduc în companii, pentru a veni în sprijinul echipelor mixte din punctul de vedere generațional, unde e binevenită o clarificare a principiilor și atitudinilor care se practică și sunt înțelese diferit de la o vârstă la alta.
ONG-urile
Nu puteam să nu îmi păstrez latura de ONG-ist încă vie, iar componenta de comunitate se va orienta spre sprijinirea unor inițiative caritabile și nu în ultimul rând, va aduce la un loc tinerii care contribuie activ la a dezvolta o societate prosperă.
Rămân conectat și în mod direct cu asociațiile în cadrul cărora am crescut și am învățat enorm, în prezent fiind mândru ambasador și trainer pentru programul Fundației Friends for Friends, “In a relationship”, un proiect devenit fenomen în rândul tinerilor. Ca Board Advisor la Asociația Libra încerc să sprijin pe cât posibil dezvoltarea programelor în România pentru copii dezavantajați și cu dizabilități și mă bucur că anul acesta partenerii britanici și-au anunțat creșterea aportului adus la dezvoltarea programelor. Rămân fidel Values Based International Trust și ca asociat în România gândesc strategii de transfer al metodologiilor lor către școlile din România. Ar mai fi multe de spus și multe nume de menționat, dar mă rezum la cele pentru care am efectiv un rol activ în acest moment, din rolul de simpatizant, susținător sau alumni sunt multe alte organizații demne de menționat.
Facultatea
Am făcut mate-info, am terminat filologie, m-am înscris la biologie și la istorie. Am rămas doar la istorie pentru că laboratoarele de la bio nu se împăcau cu orele de pe platourile de filmare la job… M-a entuziasmat specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, apoi m-a dezamăgit, pentru că mi-am dat seama că mai bine făceam psihologie și conectam mai rapid ceea ce fac zi de zi și citesc cu ceea ce ar trebui să studiez la facultate.
Dar, cum foarte bine a zis recent un profesor de la RISE care a aflat ce cred eu despre alegerea facultății, ”-Andrei, istoria este psihologia tuturor timpurilor și națiunilor.” Am ajuns la concluzia că până la urmă e un domeniu care mi-a deschis mult ochii, m-a conectat cu o lume complexă și plină de intrigi. Acum mă gândesc la o cercetare interdisciplinară între istorie, neuroștiințe și științele educației.
Educația din România
Principalul beneficiu e că te poate determina să fii autodidact, fie din cauze pozitive sau negative, dar asta nici nu mai contează. Contează că dacă începi să înveți singur și să conectezi informațiile din domenii variate și să ai, în același timp, subiecte pe care să le aprofundezi foarte mult, ai șansa să devii mai educat decât majoritatea celor care au doar performanțe ”intra-curriculare”.
Alt beneficiu e că poți să ai o cultură generală vastă, dacă îți dai silința să înveți suficient la toate materiile. Cam atât cu beneficiile, iar la deficiențe o să încerc să fiu rezonabil și succint: educație învechită, lipsită de coerență și aproape cu totul în afara raporturilor sănătoase dintre beneficiarii direcți și ceilalți actori. Un scurt PS aici: vine totuși o gașcă de profi super-mișto, așa că să nu dăm vina doar pe ei și să nu spunem că sunt toți la fel. Problema e lipsa unei strategii naționale pe termen lung. Dacă am avea asta, multe s-ar rezolva pe parcurs.
Recomandări pentru studenți
Încep cu iubirea, cea mai importantă. E timpul să renunțăm la viziunile din liceu cu Romeo și Julieta și poeziile romantice. Acum e alt stadiu, așa că iubirea explicată de Octavio Paz în “Dubla flacără” vă ajută să clarificați care e treaba cu dragostea și erotismul și cum au evoluat conceptele acestea de pe la începuturi până azi. Nu, nu a fost atât de idealizată iubirea dintotdeauna și nici formele în care se exprimă nu au fost la fel. Dacă te părăsește iubitul/iubita, cartea asta te ajută să-ți revii mai repede.
Tot la capitolul iubire, Alain de Botton, un filosof contemporan, fondator al “The School of Life”, îți arată cu splendidă luciditate cum evoluează o relație normală între doi oameni, de la primii fluturi în stomac, până la întors capul și trecut pe celălalt trotuar când cine e numai lapte și miere acum devine fostul/fosta. Gata, am crescut, iar maturizarea emoțională se susține cu cel puțin o citire a romanului “Essays in Love”.
Sensul vieții, e clar, e o preocupare constantă a conștiinței umane, dar dacă vrei să fii un pic mai cu picioarele pe Pământ când vine vorba de idealuri, educația stoică nu strică, iar filosoful grec Epictet cu al său “Manualul” e o alegere foarte la îndemână. Revenind printre contemporani, Jean d`Ormesson și atitudinea lui extrem de optimistă te pot face să zâmbești și să iubești un pic mai mult lumea, “Călăuza rătăciților” și “Ciudată e lumea, până la urmă!” îți garantează o lectură plăcută, plină de înțelesuri și cu un stil extrem de frumos.
A treia și nu cea din urmă e ce se întâmplă cu lumea azi. Se poate să fie doar o speranță a mea cu privire la voi, dar mă gândesc că cel puțin ne punem întrebarea asta și nu mai citim doar povestioare cu happy-end. Carteluri de droguri, trafic de oameni, hacking și prostituție. Nasol, nasol, știu că e greu, dar sunt în jurul nostru și inocența apune prin adolescență, așa că “The Mastermind” al lui Evan Ratcliff îți arată care e treaba cu băieții buni versus băieții răi printr-un jurnalism de investigație de excepție. Trump, Putin și Xi Jinping sună a subiect de științe politice și tu continui să crezi că nu te afectează cu nimic? Cartea profesorului Christopher Coker, “The rise of the ”civilizational state”” îți explică atât de bine ce se întâmplă cu istoria actuală că poți să te consideri absolvent de RISE după ce o citești. Și ca să încheiem totuși, într-o notă optimistă, “Factfulness” al lui Hans Rosling te va convinge că lucrurile merg spre bine din multe puncte de vedere și că violența, insalubritatea și bolile au fost mult reduse de tehnologie și educație.
Literatura intensă, sinceră, agitată, dureros de frumoasă e și ea la loc de cinste, iar Jose Sramago cu “Eseu despre orbire” și “Omul duplicat”, Ocean Vuong cu “On Earth We`re Briefly Gorgeous” și Richard Ford cu “Între ei. Amintiri despre părinții mei” merită cu desăvârșire un loc de onoare în bibliotecile voastre.
Motivații
Sunt genul de om care simte că dacă doarme pierde timpul. E ceva de care mai degrabă trebuie să te tratezi decât să fii mândru. Vine la pachet cu multă presiune și nerăbdare și uneori, inadecvare. Mi-am asumat că dacă rămân în România, nu rămân să mă plâng în fiecare zi că nu am plecat, ci fac tot posibilul să îmbunătățesc câte puțin. Eu, individual nu aș face nimic, dacă nu aș fi parte din comunitățile închegate de oameni de bine. Ne molipsim reciproc cu încredere și sens, iar dacă ai lucrurile acestea două, toate vin de la sine, proiecte, inițiative, transformări.
Te-ai gandit să pleci din România?
O, da, da, m-am gândit. Am zis mai sus de ce nu plec. Faptul că am un impact aici înseamnă că încă mai sunt util prin preajmă, când apartenența și utilitatea se vor diminua, voi reanaliza opțiunile.
Blogging
Deocamdată folosesc stupu.ro ca extensie pentru email. De la gmail.com la [email protected]. Aici chiar am fost leneș, am un jurnal plin cu titluri de articole pe care ar fi trebuit să le scriu, dar uite că aici m-ai prins, sunt leneș, prefer să citesc mai mult decât să scriu și sunt și egoist pentru că în loc să împărtășesc cu voi țin pentru jurnalele mele. Promit că pe site-ul ziuamintzii.ro o să am o colecție serioasă de articole pe teme care luminează și sprijină învățarea autentică.
Surse de informare
Pretențioșii nu sunt prea drăguți și nu îți dau prea multă energie, dar la capitolul informare sunt printre cei mai buni. Aici este domeniul în care atribute precut critic, suspicios și incisiv sunt în topul trăsăturilor dezirabile. Nu e loc de ”merge și așa”. Intern, citesc jurnalism independent, extern jurnalism de investigație, liderii de opinie sunt jurnaliștii care și-au dovedit reputația excelentă în ani de experiență, iar pe teme de nișă, scriitorii de specialitate. Fake-news poate fi combătut doar prin educație și alfabetizare media. Cum bacteriile colcăie pe mâinile nespălate, așa colcăie conspirațiile în mintea cuiva care nu are dezvoltată gândirea critică și cunoștințe elementare de analiză.
Cum folosești social media
Instagram e pentru momente din viața mea și cărți, Facebook pentru opinii și proiecte, LinkedIn pentru actualizarea CV-ului. Altele nu mai folosesc, nu am Snapchat și TikTok, deci nu foarte trendy la capitolul ăsta. Nu prea urmăresc lucruri pe YouTube în mod constant, doar recomandări pe moment de la prieteni sau research, tot când am un interes concret. Nu urmăresc pe cineva sau ceva constant în mediul online.
Ultimul film care te-a impresionat
Deja nu mai am haz dacă spun că și filmele preferate sunt cele inspirate din povești reale, undeva la 90% chiar. Recent am vizionat Can you ever forgive me? bazat pe autobiografia scriitoarei Lee Israel, o poveste adevărată despre compromis, cultură și atitudine față de viață și semeni.
Speaker
Emoții, emoții și iar emoții, multe. Sindromul impostorului, adică întrebarea constantă: de ce au oamenii ăștia atâta încredere că le zic ceva interesant? Ce trebuie să înțeleagă orice speaker este că să fii în acest rol este un privilegiu enorm, este o ofertă de timp a zeci, sute, sau mii de oameni pe care ți-l oferă pentru că la un moment dat cineva sau ceva i-a convins că fix tu meriți timpul acela ca să le îmbogățești experiența în vreun fel.
E o presiune mare să simți că nu meriți asta și o greșeală și mai mare să nu fii pregătit pentru ei. Orice discurs bun are un mesaj foarte bine definit: cu ce idee vreau să plece oamenii din această sală, are un stil cât mai lucrat, adică se bazează pe storytelling și crearea de imagini prin intermediul cuvintelor. Eu îmi aleg mesajul, construiesc structura poveștii și nu îmi fac un discurs dinainte, dar leg pe moment punctele predefinite în mintea mea, și în construcția subiectelor și a momentelor poveștii. Nu există o rețetă, trebuie să vezi care e stilul tău. Cu câteva minute înainte mă mișc în continuu, simt nevoia să merg și fac exerciții de respirație.
Advertising-ul din România
Clar e că sunt progrese vizibile și că industriile creative încearcă să se adapteze cât mai repede cerințelor generației tinere, drept urmare elaborează concepte cât mai ample, care să satisfacă cerințele unei generații destul de pretențioase când vine vorba de advertising. Ne-am născut într-o lume deja dominată de reclame și companii care vor să ne vândă în continuu lucruri, deci pretențiile și rezistența au crescut concomitent cu asta.
Planuri pe termen scurt
Anul acesta mă apuc de scris mai multe articole sau de povestit ce am de zis audio-vizual, mă gândesc să revin în media pentru a susține în continuare popularizarea formatelor educaționale. Am grijă de Ziua Mintzii să crească frumos și să fie înțeleasă și iubită de cei din jur, cam ce face orice părinte responsabil cu un copil abia născut. Vreau să construiesc proiecte, să explorez idei, să muncesc cu spor și folos. Să cunosc oameni și idei, să citesc peste 100 de cărți ca să depășesc targetul de anul trecut.
