[Act & play] Beatrice Rubică: Vreau să "trăiesc" mai multe vieți într-una

A primit un pliant pe care scria "Cursuri de actorie pentru copii”. Avea 11 ani și atâta i-a bătut pe ai săi la cap să o ducă acolo, încât nu au avut încotro și au înscris-o la cursuri. Așa a început totul. Prima trupă de teatru în care a jucat Beatrice Rubică a fost una din Galați, orașul său natal. Se numea "De ce ficatul?".

De copilă a simțit că vrea să fie actriță și nu s-a răzgândit nici astăzi, când viața de actor în România are tot mai multe obstacole. Beatrice a debutat în 2015 pe scena mare a Teatrului Național București cu un spectacol făcut de Dan Puric. Iar anul trecut a avut premiera lungmetrajului american "The Hard Way", filmat pentru Netflix, în care joacă și ea.

Beatrice Rubică este Lolita la Teatrul Apropo și apare în spectacolele de improvizație ale trupei Improvisneyland. Povestim cu ea despre teatru, film și, despre cum i-a spus Luke Goss că este talentată după ce au filmat împreună la București.

Primii pași de actriță

Sunt Beatrice Rubică, un om imperfect, cu visuri, emoții, ambiții, împliniri și neîmpliniri, deopotrivă. Sunt eu, așa cum sunt eu, cu bune și rele. Și încerc în fiecare zi să fiu o variantă cât mai bună a mea. Uneori îmi iese, alteori poate nu. Dar nu mă las! :)

Vin din orașul Galați, unde am văzut pentru prima oară în viață lumina zilei, unde am copilărit, am crescut și unde am făcut și primii pași stângaci spre meseria de actriță. Aveam 11 ani, mă întorceam de la școală și am primit un pliant pe care scria "Cursuri de actorie pentru copii". I-am bătut la cap pe ai mei până când m-au dus la acele cursuri și așa a început totul. Am simțit că asta îmi doresc să fac toată viața.

Au urmat spectacole în cadrul trupei de teatru a liceului, apoi în cadrul trupei de teatru "De ce ficatul?" de la CCS Galați și după terminarea liceului, am avut bucuria să iau admiterea la UNATC, din prima. Și... Iată-mă actriță! Actriță și nu altceva, pentru că - poate sună puțin crazy - vreau să "trăiesc" mai multe vieți într-una. Și personajele erau singura variantă găsită. Și pentru că vreau să dăruiesc tot ce am eu mai bun oamenilor.

Foto: Domnica Cîrciumaru

Viața de actor în România

Sincer? Nu pot spune că e ușor să fii actor în România. Din 2014, când am terminat eu facultatea, lucrurile par să meargă mai puțin spre bine. Sunt din ce în ce mai puține castinguri, atât în teatrele de stat, cât și în cele independente. Concursurile de angajare în teatrele de stat din București sunt aproape inexistente.

Bugetele teatrelor s-au redus și atunci nu prea mai sunt luați colaboratori. Codul fiscal s-a schimbat și ne plătim singuri contribuțiile la sănătate și pensii. Și tot așa. Dar meseria de actor este una dintre cele mai frumoase meserii. Iar dacă la finalul acestei călătorii prin "junglă", se află un public mulțumit și modificat, care pleacă fericit de la spectacol... atunci e frumos și bine. Și îți dă putere să zbori ținându-te de liane.

Cel dintâi personaj

Sorina. Personajul principal feminin din spectacolul "Înșir-te mărgărite" după Victor Eftimiu, regia Dan Puric. A fost rolul meu de debut în teatru. S-a jucat la TNB, Sala Mare. Premiera a fost în anul 2015 și a fost spectacolul care a redeschis Sala Mare, după renovare. Iar experiența a fost minunată, bogată, magică și plină de descoperiri frumoase.

Oameni cu care ai lucrat

Am lucrat cu Dan Puric, Mick Davis, Petrik Ionesco, Dragoș Câmpan, Alexandru Mâzgâreanu, Alexandru Nagy, Radu Gabriel, Geo Vișan, Costel Stoica, Monica Pop, Nicoleta Ilie, Mișu Marinescu. Asta pe partea de teatru. Pe partea de cinematografie am lucrat cu Corin Hardy, Keoni Waxman, Emmanuel Bourdieu, Alecs Năstoiu, Șerban Racovițeanu, Gerhard Dudu, Ana Dascălu, Alexandra Pater.

Am avut proiecte destul de multe după terminarea facultății, lucru pentru care le sunt recunoscătoare lui Dumnezeu și oamenilor care s-au implicat în dezvoltarea mea. Printre cele mai importante proiecte aș menționa: "Don Quijote" (TNB), "Paganini" (Teatrul Metropolis), "With a little help from my friends" (Teatrul Excelsior), "Înșir-te mărgărite" (TNB), "Acești români fantastici" (proiect independent), "Hide & Seek" (Teatrul Podul), "Eu nu contez" (proiect independent), "LO-LI-TA a LO-VE story" (Teatrul Apropo).

Am făcut și film: "The Hard Way" (Netflix), "The Nun", "La forêt d'argent", "Narcis & Fifi", scris și regizat de Șerban Racovițeanu, "Lacul", scurtmetraj făcut de Ana Dascălu.

Am învățat enorm de multe lucruri de la fiecare regizor în parte, de la fiecare coleg în parte, de la fiecare proiect în parte. Am învățat ce înseamnă meseria de actor, am învățat tehnică și am învățat să o folosesc. Am învățat să fiu o actriță profesionistă.

Filmări și selfie cu Luke Goss

Filmările la "The Hard Way", regizat de Keoni Waxman au fost o experiență foarte interesantă. Am lucrat cu Luke Goss și Michael J. White. Am filmat 2 zile cu ei, in Centrul Vechi, a fost greu, dar și amuzant fiindcă se opera lumea să se uite la noi.

Faptul că îl aveam ca partener pe Luke Goss a pus un pic de presiune pe mine și trebuie să recunosc că am avut emoții. Dar după ce am făcut o repetiție, m-am relaxat. Era chill, foarte profi și un foarte bun partener. Filmarea a fost un succes și la final m-au trecut iar emoțiile când mi-a spus: "Felicitări! Ești foarte talentată! Mi-a plăcut mult să te am ca parteneră!". :) 

Prejudecăți și greutăți ale meseriei

"Ești actor? Poți să plângi la comandă?" sau "Fă-mă să râd." sau "Și după spectacol poți să mai ieși din pielea personajului? Dar cum intri în pielea personajului?" sau "Păi e actor. Îi place ceea ce face. Mai tre' să-l și plătim?". Toate acestea și multe altele, pe toate le întâlnim în meseria noastră.

Învățături din actorie

Am devenit mai ambițioasă, mai perseverentă, mai curajoasă, mai încrezătoare și mai puternică decât eram înainte. Deci, actoria m-a schimbat în foarte bine!

Pregătirea pentru un rol

Metoda Stanislavsky este cea pe care o aplic în cea mai mare parte atunci când lucrez la un personaj. Asta este, de altfel, și metoda care se folosește la UNATC, unde am terminat facultatea.

Cum funcționează. De fiecare dată când primesc un rol, pornesc de la mine, încercând în primul rând să mă imaginez pe mine în situația respectivă. Mă întreb "Ce-ar fi dacă...?" și caut în memoria mea afectivă și în amintirile mele personale, senzoriale, ceva care seamănă cât se poate de bine cu situațiile prin care trece personajul meu. Dar sunt si cazuri în care personajul e foarte diferit de mine și atunci observ, studiez, caut inspirația analizând oameni care seamănă cu personajul meu.

Critici și reacții în social media

Cu drag. Așa le primesc. :) Cred că o critică bună, făcută cu o atitudine potrivită din partea celui care o face, poate fi foarte constructivă și benefică. Reacțiile din media/social media le urmăresc și mă influențează doar în măsura în care le consider juste și obiective.

Peisajul teatral românesc actual

În privința teatrelor de stat, cred că lucrurile nu sunt chiar roz, fiindcă li s-au tăiat din bugete. Drept urmare, se fac mai puține spectacole și în mare parte, doar cu cei angajați. Nu se mai iau colaboratori și nu se mai dau castinguri. Ceea ce este trist pentru noi, actorii independenți. Fiindcă nu mai avem nici un fel de portiță către un teatru de stat.

Iar în privința teatrelor independente... acolo lucrurile cred că nu au fost niciodată roz. Dar ce este frumos și bine, e faptul că sunt foarte mulți oameni pasionați, care se zbat cu toate resursele posibile să facă artă chiar și în condiții mai puțin confortabile. Și o fac cu multă bucurie. Iar asta îmi place de numa'-numa'.

Dar cinematografia românească

N-am nici cea mai vagă idee despre ce a pregătit cinematografia românească pentru 2020, dar sper să ne surprindă cu proiecte frumoase și premii pe măsură. Ah, și mi-aș dori să fie mai multe castinguri.

Reclame și branduri

Am filmat și reclame și cred că și genul ăsta de proiecte fac parte din aria de interes a unui actor. De fapt, eu cred ca orice gen de experiență profesională din domeniul meu mă ajută să învăț lucruri noi și să mă dezvolt multilateral.

Spre exemplu, am avut un proiect super tare anul trecut, susținut de brand-ul KFC. Și anume, mini seria de 4 episoade online "RANDOM", care a ieșit foarte bine și pentru care am muncit alături de o echipă tânără, profi și foarte pasionată, în frunte cu regizorul Ion Cojocaru. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, găsiți serialul pe Youtube.

Planuri, visuri și dorințe

Nu prea cred în planuri pe termen lung. Prefer să iau lucrurile așa cum vin, pas cu pas. Dar aș vrea să fac mai mult film și aș mai vrea să joc în ceva scris de A. P. Cehov. 

Unde te putem vedea în următoarea perioadă

În "LO-LI-TA a LO-VE story", în regia Monicăi Pop, la Teatrul Apropo, în care o joc pe controversata Lolita, personaj care nu mi-a fost deloc la îndemână, dar la care sunt mândră că am reușit să ajung.

Foto: Mihaela Petre

Mă mai puteți vedea în "Acești români fantastici", în regia lui Dan Puric la Cluj; în "Eu nu contez", regia Costel Stoica, la Cinema Pro; în "Dracula", regia Mișu Marinescu, la Bran; în musicalul pentru copii, "Secretul Pălăriei Fermecate", regia Nicoleta Ilie și în spectacolele de improvizație ale trupei din care fac parte, Improvisneyland.

În film mă puteți vedea pe Netflix, în filmul "The Hard Way", unde joc alături de Luke Goss și Michael J. White și în ”The Nun”, care a ieșit din cinema, dar este pe HBO GO. Momentan atât. Vedem ce mai apare pe parcursul anului.