[Act & play] Iulia Verdes: Vin dintr- o galaxie tare indepartata si sunt un mix ciudat de nume unguresc, sange de oltean si strabunica turcoaica

De la serbarile scolare a inceput povestea ei cu actoria, iar in clasa a VIII-a a scris o piesa de teatru alaturi de colegii sai. Era despre Mos Craciun. A ajuns sa faca film si teatru profesionist inainte de a fi actrita cu diploma. Iulia Verdes a jucat prima data la Green Hours in spectacolul ”Elevator”, iar in anul 2008 a facut primul sau lungmetraj cu acelasi titlu. Filmul ”Elevator” a primit mai multe distinctii, printre care Premiul Publicului in Australia, Romania si SUA.

In timp ce continua sa faca filme si spectacole, Iulia a terminat actoria la clasa profesorului Ion Cojar. In facultate a primit doi ani la rand premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul International de Film Studentesc Cinemaiubit pentru rolurile din scurtmetrajele “Eu si sora mea”, “Intre prieteni”.

A jucat in seriale la PRO Tv si HBO, a facut lung si scurtmetraje, a fost distribuita in spectacole de teatru montate de regizori romani si straini. Si spune despre meseria de actor ca o face sa se simta ca intr-un roller coaster emotional. Anul trecut a avut premiera filmul ”Maria, Regina Romaniei”, in care Iulia o interpreteaza pe Elena Chrissoveloni.

Iulia Verdes este angajata a Teatrului Tony Bulandra din Targoviste, dar joaca si pe scenele teatrelor din Bucureti, Arad si Valcea. In timpul liber pozeaza pentru diverse branduri de haine sau accesorii si face reclame.

De la informatica si karate la actorie

Sunt Iulia, nascuta si crescuta in sectorul 5 al capitalei, mai exact in Rahova. Deci acolo a fost prima oprire, dar eu vin dintr- o galaxie tare indepartata si sunt un mix ciudat de nume unguresc, sange de oltean si strabunica turcoaica.

Povestea mea cu actoria este simpla si cumva previzibila. In gimnaziu nu aveam parte de prea multe activitati extrascoalare, iar dupa doua incercari esuate la cursul de informatica si la karate (nu vorbim despre un ghid de supravieturie in spatele blocurilor), m-am implicat in organizarea evenimentelor clasei. Ceea ce suna pompos pentru serbarile la care ma refer de fapt, dar pentru noi erau foarte importante.

Si asa am ajuns sa recit! Extraordinar a fost faptul ca gasisem ceva care imi placea si care nu ma plictisea… ca, deh, era varsta aceea! Ba chiar in clasa a 8-a eu si colegii mei ne-am mobilizat si am scris impreuna o piesa de teatru despre Mos Craciun. Am continuat si-n liceu aceasta joaca, pe care insa o luam tot mai in serios. Ma tinea ocupata si mereu curioasa. M-am gandit si la alte meserii, dar nicioadata nu am facut un pas concret spre ele.  In schimb, cu teatrul am de atunci o relatie stabila  si frumoasa!

Viața de actor în România

Totul e un roller coaster emotional. E o meserie care jongleaza cu tine si cu fericirea ta. Poti simti ca levitezi in fata oamenilor si apoi ca nu mai stii de unde s-o apuci! Pana acum nu multa vreme aveam o teama ciudata legata de vacanta, crezand ca n-o sa lucrez. Ma uitam cum se incalzeste afara cu un gol in stomac, vara ajungand anotimpul fricilor mele. Pot spune ca este un domeniu mai mult instabil.  Poti avea luni pline cu proiecte si luni pline cu rabdare.

Foto: Adi Bulboacă

Si astfel actorul din Romania intelege ca nu poate fi doar actor. Si invata sa faca putin PR, putin management, apoi invata sa scrie proiecte, este tot timpul in contact cu ce se intampla in jurul lui si asa mai departe. Actorul in Romania este o fiinta cu spirit de initiativa care-si creeaza contexte in care sa se manifeste. 

Foto: Bogdan Grigore

Primul personaj

Primul personaj a fost dintr-o poezie recitata pe masa din sufragerie, la petrecerea de Revelion, pentru parinti si prieteni. Dar primul rol adevarat, cu responsabilitati si cu parfum de inceput de drum, a fost in spectacolul “Elevator” (scris si regizat de Gabriel Pintilei). A fost primul rol care m-a scos din scoala si m-a pus pe scena unui teatru independent din Bucuresti, Green Hours. Tanjeam sa joc acolo! Era cu adevarat o dorinta arzatoare si intr-un final visul a devenit realitate.

Dupa povestea cu spectacolul “Elevator”, mi s-a propus sa joc in filmul “Elevator”.  La vremea aceea nu cred ca stiam ce mi se intampla exact. Eram o adolescenta entuziasmata si ma simteam ocupata si importanta.

Oameni cu care ai lucrat si proiecte

Am incercat sa am proiecte cat mai diferite astfel incat sa pot invata cat mai multe lucruri, din cat mai multe lumi, pornind de la proiecte de televiziune  pana la filme internationale sau spectacole de teatru semnate de regizori straini. Insa,  cea mai mare intalnire a mea a fost cu profesorul meu, Ion Cojar.

Avea un dar fantastic de a schimba moduri de gandire. Cel mai bun proces de introspectie a pornit de la el. Apoi am avut parte de colegi generosi pe scena, dar si pe platourile de filmare. Am  langa mine oameni deosebiti care inca mai  contribuie la  educatia si cresterea mea artistica.

In teatru am lucrat cu regizorii Adela Bitica, Vlad Massaci, Tache Florescu, Michele Modesto Casarin, Senya Serzin, Dima Acris, Suren Shahverdyan cu Mc Ranin.

Foto: Bogdan Grigore

In film m-am intalnit cu mai multi regizori, amintesc o parte dintre ei. Scurtmetraje: ”Nu trage perdeaua” (Andrei Florescu), ”Turnul din Pisa” si ”Draga Mos Craciun” (Bogdan Iliesiu) , ”Dispozitivul 0068 (Radu Barbulescu), ”Love Locker” (Andreea Bortun), ”Gandacul” (Catalin Draghici). Amintesc de Dorian Boguta (in calitate de regizor) pentru scurtmetrajul ”Kazimir”. Iar in facultate am lucrat cu regizoarea Ozana Nicolau la scurtmetrajele “Eu si soara mea”, “Intre prieteni”, pentru care am luat doi ani consecutiv premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul International de Film Studentesc Cinemaiubit.

Lungmetraje: ”Elevator” (George Dorobantu), ”Maria, Regina Romaniei (Alexis Cahill Sweet), ”Sa nu ucizi” (Catalin Rotaru & Gabi Sarga), ”The zero theorem” (Terry Gilliam). Seriale TV: ”Triplusec”, ”Pariu cu viata”, ”Las fierbinti”, ”Om sarac om bogat”,”In deriva”.

Meserie cu imperfectiuni

Stii tu oare petrecerile acelea unde se intalnesc meseriile si nu oamenii?

“Ei, esti actor? Poti sa plangi la comanda?”

Da, furnizam emotii, dar asta nu inseamna ca avem cel putin 7 glumite in buzunar si 3 drame dupa noi. Suntem si noi oameni normali. Bineinteles ca orice meserie vine la pachet cu imperfectiuni, care sunt de fapt intruchipate de oameni, de cele mai multe ori. Dar, imi place sa vad partea frumoasa a lucrurilor si sa rad cu pofta de prejudecati.

Invataturile actoriei

Am invatat sa am rabdare. Si in timp ce astept cu rabdare, sa ma pot concentra asupra mea, dar sa pot empatiza si cu cei din jur. Si sa fiu atenta la cat mai multe lucruri in acelasi timp. Iar daca imi scapa ceva, sa nu se piarda pentru totdeauna. Ci sa constientizez golul si sa incerc sa recuperez ce n-am reusit pe moment sa prind din zbor. 

Foto: Maria Stefanescu

Analiza, procesare, remodelare sau pregatirea pentru joc

Documentarea este sfanta! Citesti, vizionezi filme, asculti muzica, vizitezi muzee. La un moment dat, pentru un rol anume, am fost si la conferinte ca sa pot observa anumite pattern-uri. Dar cel mai mult, evident, folosesc oamenii ca sursa de inspiratie, oameni reali, oameni pe care ii cunosc. La un moment dat, chiar si vecina de la 2 m-a inspirat. Avea un tic verbal pe care i l-am furat! :)

Sunt atenta la gesturile oamenilor, la pozitia corpului, la anumite intonatii. Cand eram in liceu, in drum spre casa incercam sa imit mersul unor oameni. Sau, in autobuz, vedeam anumite expresii pe fetele celor din jur si incercam sa-mi imaginez situatiile prin care au trecut in acea zi.

De exemplu, pentru one-woman-show-ul “Fuck Nikon!” de la Point, primeam deseori de la Adela Bitica (regizoarea spectacolului) emisiuni, interviuri cu psihologi si femei abuzate. Am ramas socata ce povesti aveau, ce reactii, cum de la un sigur cuvant puteau sa deraieze total. Cred ca am asimilat rapid povestile, caci acest spectacol m-a trecut prin toate starile de anxietate si cu toate astea il iubesc enorm!

Foto: Gicu Boboc

In consecinta cu  asta ma ocup in timpul liber: analizez, procesez si remodelez.

Critici si reactii in social media

Actoria inseamna expunere, expunerea atrage nu numai lauri, dar si multa critica. Acum totul depinde de capacitatea fiecaruia de a gestiona aceste lucruri.

Am avut bineinteles momente in care m-am indoit si singura de ce faceam. Nu trebuia sa-mi zica un critic sau un prieten. Dar exista esecuri, dubii la fiecare colt. Momentul in care le accepti e momentul in care ai facut si primul pas inspre a nu le lasa sa te darame.

Ce este bun in teatru

Peisajul cultural romanesc e mai animat ca niciodata. Exista noi spatii independente, si voci noi care isi lasa foarte bine amprenta in noul val. Insa cu greu iti construiesti publicul, care este diferit pentru fiecare generatie.

Dar in cinematografia autohtona

Primul lucru bun : se fac filme. Asta conteaza! Se fac filme fara cenzura.

Reclame și branduri

Am facut foarte multe reclame, am un CV numai despre reclame. :) Cine ar fi crezut vreodata ca o fetita cu dintii strambi in copilarie si cu doua incercari esuate de a purta aparat dentar va reusi sa filmeze o reclama pentru Colgate?! Da, nici eu n-as fi crezut.

Fac reclame si merg la castinguri in continuare. Cu aceleasi emotii de fiecare data. Cateodata sunt norocoasa si le iau, cateodata nu. Castingul, in general, e ca un interviu pentru un job. Tu trebuie sa demonstrezi, ceilalti sa te aleaga. Fie ca vorbim despre castingul de reclama sau de film, este un traseu pe care trebuie sa-l parcurgi de fiecare data ca si cum ar fi prima oara. Uneori si de 3 ori pe zi. 

Planuri, visuri și dorinte

Sunt foarte recunoscatoare pentru anul 2019 care a fost coerent in proiecte, fara pauze si plin de sanse.  Diversitatea proiectelor pe care le am nu ma lasa sa intru intr-o zona de confort ceea ce este foarte important pentru dezvoltarea mea ca actor.

Am curiozitati in ultima vreme legate de noile tehnologii imersive care pot lega arta de medicina. Ma fascineaza creierul uman si procesul artistic. Creierul este  “camera ideilor” si vreau sa stiu ce se intampla acolo, sa invat mai multe despre acel  proces creativ continuu in care este el impllicat.

Si…as mai avea o mica dorinta: un musical.

Unde te vedem in perioada urmatoare

2020 a inceput deja in forta. Prima premiera a fost in ianuarie la Teatru Anton Pann din Rm. Valcea, a spectacolului “In cealalta camera” in regia lui Vlad Massaci! Astept cu nerabdare sa-mi reincep activitatea la Point cu cel mai recent one-woman-show “Fuck Nikon!”. Cel mai probabil voi avea si in februarie o alta premiera la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste cu un spectacol in regia lui McRanin.

Desigur, am si  cateva proiecte pe hold, dar prefer sa le anunt mai tarziu. Imi continui activitatea si la Teatrul National din Bucuresti cu spectacolul “Hotel Europa”, la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad si la Teatru Nottara din Bucuresti cu spectacolul “Trei surori”.

Foto: Bogdan Grigore

Si, bineinteles, la Targoviste cu spectacolele: ”Carmen”, ”Nunta lui Figaro”, ”Sonata Kretuzer”, ”Vanatoarea Salbatica”, ”Crima si Pedeapsa”.  Iar daca mai treceti pe la cinema nu ratati “Maria, Regina Romaniei”, o poveste care surprinde o mica parte din istoria noastra.