[Act & play] Irina Antonie a descoperit că vrea să fie actriță pe platourile de filmare

Irina Antonie a jucat în seriale la Pro TV si Acasa TV, pe cand nu era actor profesionist. Facuse Facultatea de Turism, dar cocheta cu actoria, asa incat a mers la un casting de film la Media Pro. A luat proba si a aparut pe micile ecrane la doar 21 de ani. Pe platourile de filmare a descoperit cat ii place meseria de actor, de aceea a si dat admitere la UNATC. A absolvit la clasa profesorului Adrian Titieni si a debutat in “Hoti”, facut de Radu Afrim.

Irina jucat alaturi de Steven Segal in ”Born to Raise Hell”, ii place sa faca film. Dar, in prezent, se concentreaza pe teatru. In care a ales sa lucreze ca actor independent, desi acest statut vine de multe ori cu momente de mare deznadejde si greutati. In prezent, la doar 6 ani de la absolvirea facultatii, o putem vedea jucand in mai toate teatrele independente din Bucuresti.

”Am opt premiere anul asta, daca vor iesi toate, printre care “Domnisoara Iulia” de August Strindberg, “Oleanna” de David Mamet, “Nu regret nimic” si ”Trilogia Minelor” de Csaba Szekely un alt text scris de Elise Wilk, “Domnisoara Cristina” a lui Mircea Eliade.” 

Irina Antonie povesteste in continuare despre ce a invatat de la regizorii cu care a lucrat pana acum, despre ce poate fi mai bine in teatru. Si face un rezumat al vietii de actor in Romania.

De la seriale la UNATC

Numele meu este Irina Antonie, sunt actrita, lucrez ca actor independent de sase ani de cand am absolvit UNATC la clasa profesorului Adrian Titieni. Am ajuns actrita la douazeci si unu de ani cand am mers la primul meu casting de film si am luat proba. Am lucrat cinci ani in seriale la Pro TV. Am facut “Anticamera”, “Doctori de mame”, “Aniela”, “Iubire si onoare”, ”Ingeri pierduti” apoi am dat admitere la UNATC. Am intrat, asa am ajuns actrita si nu altceva, desi imi doream de cand ma stiu sa ajung cantareata de opera.

Inca visez la arii de opera, dar este foarte tarziu sa ma mai apuc de o cu totul alta meserie. Ma bucur cand am de cantat in spectacole, merg la opera, fac canto cu o soprana, ascult opera si cam atat.

Viata de actor in Romania, o privire de ansamblu

Cred ca nici in strainatate nu este mai usor, cred, nu stiu, dar imi imaginez chiar ca ei au si mai putine sanse de a lucra atat de usor in independent. Pana la urma noi nu trebuie sa platim chiria unei sali cu sume enorme sa ne putem juca spectacolele independente.

Nu este deloc usor nici aici, trebuie sa muncesti foarte foarte mult, de cele mai multe ori fara nici un ban, adica cu bani de acasa, luni intregi sau chiar ani la un proiect. Trebuie sa inveti sa te vinzi, sa iti faci un afis mai de doamne ajuta, sa aduci oameni in sala, sa existi. Pe de alta parte in teatrul de stat sunt alte probleme care pleaca de a felul in care se fac angajari pana la distributii, proiecte si interesul directorului pentru tine personal.

Foto: Alex Iureș

Am ales pana acum varianta de a fi actor independent. Cele mai importante schimbari in viata actorilor din Romania cred ca au fost cele cateva concursuri de angajare in teatre ca Teatrul Mic si Teatrul de Comedie sau Nottara. Sunt actori foarte talentati si tineri si sunt distribuiti in proiecte frumoase si ma bucur foarte tare pentru reusita lor. Din pacate nu toate teatrele au transparenta in ceea ce priveste concursul de angajare. Traim vremuri cehoviene, trebuie sa ne purtam crucea si sa ne pastram credinta.

Nu este mereu usor. Am avut momente mari de deznadejde in care fara sa vreau m-am anulat sau m-am comparat cu alte actrite in momentul in care noua actorilor colaboratori ni s-au inchis usile catre castinguri in teatrele de stat.

Eu am debutat la Teatrul National in spectacolul “Hoti” al lui Radu Afrim pentru ca am fost la casting si m-a ales, am mai lucrat cu el apoi, m-a mai chemat la castinguri. Am lucrat tot la Teatrul National cu Andriy Zholdak dupa un casting cu sute de actrite si am avut sansa sa ma vada regizori mari ca Silviu Purcarete intr-un workshop Cehov organizat de Uniter. Intalnirile astea nu le ai in fiecare zi.  

Acum, cand nu se mai pot face castinguri deschise in teatre de stat probabil ca aceste intalniri vor fi din ce in ce mai rare. Teatrele independente nu isi permit sa sustina proiecte mari. Cu toate astea sunt proiecte bune si foarte bune in independent. Pana la urma si domnul Andrei Serban a montat la Unteatru. Exista si sistemul privat care incepe sa sustina teatrele independente si poate totusi in viitor nu vom ramane in situatia asta si se va lucra pe proiecte cu cei mai buni actori din piata si atunci va fi o concurenta reala si fireasca.

Pisica Verde, primul personaj

Primul personaj a fost la UNATC, licenta “Pisica Verde” Elise Wilk regie Cristi Juncu. Cea mai frumoasa experienta, am lucrat atat de bine cu Cristi, am fost liberi si am crescut pe parcursul spectacolului. L-am jucat si am luat premii la Gala Hop, de unde am plecat cu trei proiecte la Afrim in “hai iu iu nu hei you you”, “Hoti” la TNB, o colaborare cu Lia Bugnar in “Doua liniute” pe care il jucam de sase ani deja si “Contracte” in regia lui Cristi Juncu la Teatrul Act.

Foto: Adi Bulboacă

Foto: Oana Monica Nae

Pisica asta verde chiar mi-a adus si premii de interpretare si multe colaborari cu regizori foarte buni si am si plans in spectacol pana nu am mai putut. Ii multumesc lui Cristi Juncu pentru ca m-a distribuit, pentru ca a avut incredere in mine si pentru ca este un om si un regizor minunat.

Oameni cu care ai lucrat 

Am avut sansa sa lucrez cu regizori ca Eugen Gyemant, Peter Kerek, Iris Spiridon, Anca Colteanu, Lia Bugnar, Cristi Juncu, Alexandru Mazgareanu, Matei Lucaci-Grunberg, Alexandru Dabija sau Radu Afrim. Joc la Teatrul National, la Teatrul Act, Unteatru, Green Hours, Teatrul Metropolis si la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti.

Am invatat atat de mult de la fiecare in parte. De la Radu Afrim ca dupa trei secunde trebuie sa schimb, sa nu fiu la fel sa nu il plictisesc ;) a fost cu adevarat prima experienta in afara scolii si il iubesc pentru tot ce a facut cu mine pe scena.

Apoi cu Lia Bugnar deja la a doua colaborare acum cu “Sta sa ploua”, am invatat sa fiu disciplinata, sa inteleg mecanismele comice, sa ma las si totusi sa am o rigoare foarte stricta. Despre Cristi Juncu nu pot sa spun decat ca dupa ”Pisica Verde” mi-a dat uriasa sansa de a ma pune singura in scena in “Contracte” si m-a trecut in saisprezece scene prin toate starile posibile, asa ceva la debut cred ca mai rar ai sansa sa primesti si nu e usor sa faci fata.

Stiu ca dupa spectacol plecam pe jos acasa plangand sa ma pot descarca de ce se intampla in scena. Cu Peter Kerek am avut aproape trei ani de repetitii pentru “Visul unei nopti de vara” si este un om extraordinar de inteligent si de generos cu un univers care m-a facut sa fiu atat de curioasa si in alte directii incat m-am gandit sa facem ca urmator proiect un performance, dar pana atunci nu mai spun nimic.

Eugen Gyemant este minunat! Felul lui de a fi si modul de a vedea lumea si personajele m-au dus in zone in care nu am mai fost. Mi-a dat atat de mult curaj si incredere incat simt ca pot zbura pe scena in spectacolul lui. Ma face sa ma simt foarte libera intr-un univers fantastic. Cam ca Alice in Tara Minunilor.

Am opt premiere anul asta, daca vor iesi toate, printre care “Domnisoara Iulia” de August Strindberg, “Oleanna” de David Mamet, “Nu regret nimic” de Csaba Szekely si Trilogia Minelor, un alt text scris de Elise Wilk, “Domnisoara Cristina” a lui Mircea Eliade, si o alta propunere pe care nu o pot divulga inca.

Prejudecati, pareri sau greutati

Sunt foarte multe incat nici nu vreau sa vorbesc despre ele. Cei care ma cunosc stiu ce fel de om sunt. Celor care nu inteleg de ce un actor munceste atat de mult pentru atat de putini bani nu stiu ce explicatie sa le dau si cu toate astea in orice meserie in care vrei sa faci performanta sau sa fii bun este imposibil sa nu te lovesti de prejudecati, pareri sau greutati, ele vin la pachet dar daca te concentrezi pe ce ai de facut o sa gasesti calea catre tine.

Invataturile actoriei

M-a facut sa fiu mai responsabila pentru ceilalti si pentru mine. Sunt mai serioasa si mai concentrata intr-o singura directie si inteleg ca sansa sa lucrezi cu regizori si actori foarte buni nu vine din senin asa ca incerc sa profit de fiecare data si sa fiu suta la suta implicata in proiectele pe care le aleg. Cateodata chiar ma implic prea mult, dar asa am reusit de multe ori facem rost de un covor de scena, de proiectoare, de costume.

Pregatiri diverse pentru un roluri

Depinde de proiect. La Radu Afrim imi amintesc ca mergeam sa inot. Senzatia de a ma scufunda si de a sta in apa cu respiratia oprita imi dadea o energie care credeam eu ca se potriveste foarte bine cu ce aveam de facut. Era un sentiment de abandon si de lasare, de un anumit sunet pe care il percepi sub apa si o anume forta.

La Eugen Gyemant am dat ture de Herastrau in fiecare zi cu greutati la picioare si textul in mana. Simteam nevoia sa fiu obosita la repetitii ca sa nu fac in plus si totusi sa nu vin nepregatita.

Am pentru fiecare repetitie cate o amintire. Cred ca textul si regizorul te imping catre o lume pe care incepi sa o cauti si in afara repetitiilor.

Critici si reactii in social media

Le primesc, cred eu, destul de deschis si chiar incerc sa ma gandesc serios si sa inteleg motivele pentru care au simtit sa imi spuna fiecare cuvant, cu toate astea merg pe mana regizorului pana la capat, el este busola mea.

Ce ar putea fi mai bine in teatru

Am putea fi mai uniti, sa facem impreuna schimbari care sa ii ajute pe toti, nici un actor nu poate fi comparat cu alt actor, diferenta o face doar volumul de munca, daruirea, pasiunea pentru meserie si anduranta. Cand incepi sa calculezi cat castiga altcineva, cat joaca, ce proiecte are, deja ai pierdut miza.

Stiu ca si actorii tineri angajati sunt nefericiti ca nu mai pot juca si in alte teatre, usile castingurilor nu s-au inchis doar pentru actorii din zona independenta. Nu pot sa ma gandesc la ce nu e bine, la ce nu e drept, la ce nu se face, cui ii pasa de mine, daca eu contez sau nu, daca ma stie cineva sau nu; eu, eu, eu. Incerc sa fiu atenta la oamenii cu care lucrez, la colegii mei, sa fiu cat mai profesionista si sa crestem impreuna. Restul nu mai depinde de mine.

Dar in cinematografia romaneasca 

Aici chiar nu stiu. Dupa cele patru seriale din tinerete cand eram actor neprofesionist pentru ca nici nu eram studenta la UNATC si cateva scurtmetraje, nu am avut sansa sa fac prea mult film. Apar intr-un episod din ”Killing Eve" pe Netflix, un serial englezesc, in rest am fost la castinguri pentru regizori foarte buni dar nu am trecut de lista scurta. Am fost si la 10 pentru Film… cam atat. Ma ocup anul asta de tot ce inseamna platforme, agenti, am mai fost la auditii in strainatate, dar chiar nu am lucrat prea mult film.

Reclame și branduri

Reclame chiar am facut, dar a depins de buget si mai ales de regizor. Am acceptat sa fac o reclama pentru ca era regizata de Radu Jude. Am lucrat si cu Radu Muntean sau Andrei Amarfoaie.

Planuri, visuri și dorințe

Dupa “drama” excluderii actorilor independenti de la castingurile regizorilor mari din proiectele teatrelor de stat m-am inscris la Unarte la Istoria Artei. Sunt studenta in anul doi la a treia facultate. Imi doresc sa imi dau licenta cu un performance si sa particip la o bienala.

Stiu, poate pare amuzant dar asta a fost in capul meu cand am dat admitere. Pentru meseria mea de actor, cursurile au fost revelatoare in sensul ca am mai multe perspective din care pot analiza o piesa sau un personaj, am mult mai multe referinte si sunt mai linistita, ma ajuta sa ma deconectez in momentele grele si sa nu mai pun atat de multa presiune pe mine.

Dupa primele doua luni de scoala, cand m-am urcat pe scena am apreciat mult mai mult meseria mea si mi-am dat seama ca nu e atat de usor sa ai curaj sa joci in fata unor oameni si asta este un lucru extraordinar.

Unde te vedem in urmatoarea perioada

La teatru. “Doua liniute” regie Lia Bugnar Teatrul Metropolis, “Sta sa ploua” regie Lia Bugnar Teatrul Green Hours, “Contracte” Mike Bartlett regie Cristi Juncu Teatrul Green Hours, “Nu regret nimic” Csaba Szekely regie Eugen Gyemant Teatrul Act , “Visul unei nopti de vara” William Shakespeare regie Peter Kerek Unteatru, “Domnisoara Cristina” Mircea Eliade regie Iris Spiridon Unteatru , “Job interview” Petr Zelenka regie Alexandru Mazgareanu Teatrul Toma Caragiu Ploiesti , “Avarul” Moliere regie Cristi Juncu Teatrul Toma Caragiu Ploiesti. Si in curand “Domnisoara Iulia” August Strindberg regie Anca Colteanu, “Oleanna” David Mamet regie Eugen Gyemant Unteatru.