[Petfluencer de România] Maxine Jazz și Peștera Pisicii de la Gara de Nord

Într-un apartament cochet de la Gara de Nord, Lady Maxine Jazz from House of Gardiunor își plimbă coada stufoasă și lungă cât denumirea ei nobiliară așteptând să se întoarcă acasă doamna sufletului ei, stăpâna pungii cu bobițe, deținătoarea celor tandre mângăieri și cea care strigă non stop: Maxine, Can’t Touch This!!!

Muncește din greu Maxine Jazz, de altfel este cel mai ocupat Petfluencer cu care am discutat până acum. O privire pe agenda ei te lasă perplex și chiar și cei mai buni la matematică încă încearcă să înțeleagă prin calcule complicate, cum reușește pisica asta să mai și doarmă 14 ore pe zi. E clar că are superputeri pe care ni le arată atât pe pagina proprie de Facebook cât și pe a Ruxandrei Predescu,  pentru că are nevoie de două canele de comunicare.

Pentru că relația lor e dominată de echilibru și participă în mod egal la treburile casei, au insistat să răspundă împreună întrebărilor noastre.

Maxine Jazz, o poveste de iubire de șase ani

Maxine Jazz: Pentru conformitate, numele meu complet e Lady Maxine Jazz from House of Gardiunor, dar lumea mi se poate adresa simplu, cu Alteță sau chiar și mai simplu, cu Max Vrei Niște Ficăței? – nu sunt foarte pretențioasă la capitolul ăsta. Și, da, vreau niște ficăței. Ai?
Povestea mea e că sunt o persoană cu titlu și apucături nobiliare care s-a reîncarnat într-o pisică. Eu așa cred.

Ruxandra Predescu: Maxine a erupt în viața mea cândva pe la mijlocul lui iunie 2014, la mai puțin de două luni dupa ce motanul de dinaintea ei, Domnul Sony, a plecat în raiul pisicesc.

Știam că o să am altă pisică, într-o zi, cândva, dar nu așa curând și, în orice caz, voiam tot motan, mi se păreau mai cool motanii. Să nu-i zici lui Max, dar încă mi se pare mișto că motanii nu-s așa lipicioși, sunt mai detașați.

Maxine a fost găsită plângând într-o scară de bloc, dată afară de niște oameni răi pentru că spărsese o vază. Era foarte pui și s-a crezut că e băiat, s-a postat pe FB cu poze, ”Cine vrea un motan?”. Eu nu prea voiam atunci, nici măcar nu eram acasă, eram la Jazz TM, dar m-am trezit tăguită de mai multe persoane la postarea cu pricina, iar prietena Sorana Savu de la Premium PR a pus mâna pe telefon și m-a anunțat, fără drept de apel, că ăsta e pisicul meu. De altfel, la ea la agenție a și stat Max până am revenit eu în București, și tot de la Sorana am aflat și că e fată, nu băiat, dar era deja prea târziu pentru răzgândeli! Adică uite și tu ce mutră avea când era copil! Cum să reziști?!

Refrenul preferat al lui Maxine Jazz

Maxine Jazz: Cam zilnic aud Can’t Touch This!!!

Ruxandra Predescu: Numele ei vine de la Maxi Jazz/Faithless. Mi s-a părut funny pentru un motan mic și blond, plus că eram – am mai zis – la Festivalul de jazz de la Timișoara. S-a transformat în Maxine și aia a fost.

Pisică nobilă rasa „amestecată”

Maxine Jazz: Sunt o pisică de rasă pură și nobiliară!

Ruxandra Predescu: E amestecată, se estimează o genă puternică de Maine Coon undeva printre strămoșii ei. Are blană lungă, coadă de vulpe și unele apucături de cățel.

Follow, like și inimioară

MJ: Aș avea și eu o strategie de social media dacă m-ar lăsa, dar imediat ce mă urc pe măsuța unde stă laptopul se aude Can’t Touch This!!!

Ruxandra Predescu: Pagina lui Max a apărut pentru că n-am vrut să fac supradoză de poze cu pisica drăguță pe profilul meu, dar momentan nu prea apuc să scriu updates acolo. Deși ar merita, Max are o părere despre orice.

Petfluencer cu agendă încărcată

Maxine Jazz: Oh, sunt foarte ocupată, am tot felul de misiuni, de la salvarea lumii la descoperit lucruri ascunse sub canapea, scos flori din vaza, mâncat plante (și apoi vomitat, desigur), testat pufoșenia tuturor lucrurilor proaspăt spălate, administrarea domeniului personal, ședințe cu plușurile, lăsat fire de blană pe covoare și, mai ales, pe hainele ei, băgat în seamă, alergat coada, spălat, dărmat diverse lucruri, organizat proteste, interviuri… În fine, nici nu știu cum reușesc să mai și dorm 14 ore pe zi! 

Ruxandra Predescu: Nu cred că mai am mare lucru de adăugat!

Când Ruxandra nu-i acasă Maxine nu joacă deloc pe masă

Maxine Jazz: Dau petreceri, dar nu am voie, așa că nu dau petreceri. Ce să fac? Îmi văd de agendă!

Ruxandra Predescu: Pisicile nu știu să citească ceasul, bioritmul lor e făcut cumva după al nostru, așa că estimez că doarme mai mult decât de obicei și sigur devine ușor bulimică, pentru că în perioadele mele de absență se golește mai repede bolul cu bobițe. Dar de obicei măcar la două zile vine cineva în vizită să-I țina companie.

Nu prea mă penalizează când lipsesc, de obicei e foarte fericită că m-am întors și are chef să-mi spună, în detaliu, absolut tot ce a făcut în lipsa mea.

Lăsați brandurile să vină la mine

Maxine Jazz: Nu primesc atâtea cadouri de la branduri pe cât merit, normal! Trimiteți ficăței!!!

Ruxandra Predescu: Primește jucării sau mâncare, uneori așternuturi pentru litieră, și, desigur, tot ce mai primesc eu e tot pentru ea în capul ei. Mai ales cutiile sau coșurile. Sau orice poate fi furat și dus în ”Peștera pisicii” – ambalajul lung de carton în care a venit topperul, învelit de mine în rafie, și unde Max cară tot ce i se pare interesant. Când nu găsesc ceva, aproape sigur e acolo!  Are fanii ei care conversează cu ea în mediul virtual, uneori primește și bilețele odată cu diversele cadouri.

Înainte de Maxine a fost Domnul Sony

Ruxandra Predescu: Am pisică în preajmă de când eram la școală, deci e parte din cotidian. A fost neobișnuită perioada dintre Domnul Sony și Maxine, dar presupun că are legătură nu doar cu obișnuința de a avea o pisică în zonă ci și cu faptul că îmi lipsea foarte mult Domnul Sony personal! Până la urmă, am conviețuit 11 ani cu el! Sunt relații între oameni care durează mai puțin de-atât!