Ar putea fi o poveste despre importanța călătoriei, despre cum te poate inspira felul în care faianța colorată de pe clădiri strălucește sub soarele portughez. Sau despre un nou început de drum, și cât de esențială e susținerea din partea celor apropiați, înainte să poți transforma oficial pasiunea în business. Despre cum îți găsești pasiunea în orele state peste program, pe care nu doar că nu le numeri, dar nici nu le simți cum trec pe lângă tine. Despre nevoia de a face ceva pe cont propriu, cu propriile mâini, fără matriță și fără niciun laptop prin apropiere.
Tactil util a luat naștere în urmă cu un an, după zile și seri petrecute într-un atelier de ceramică din Lisabona, în care Iuliana Grigoriu a fost vrăjită de posibilitățile pe care ți le pune în față o bucată de argilă. S-a întors în țară și și-a deschis propriul atelier, unde lucrează pe cont propriu obiectele și, în paralel, ca orice Nou Artizan, se ocupă de facturi, promovare, fotografii, SEO și ce mai vine la pachet. Focusul ei e să transforme ce e acum o pasiune într-un business și să continue experimentele începute sub soarele portughez.
Viața înainte de Tactil util
Am absolvit Facultatea de Arhitectură la UAUIM, după care au urmat două internshipuri în afara țării. După ultimul mi-am dat seama că aș vrea să încerc și altceva și, fiind în Lisabona, orașul în care ceramica se găsea la orice colț de stradă, am încercat să caut un atelier de ceramică în care să învăț să fac asta. Pasiunea mea pentru lucru manual e mult mai veche, a fost dintotdeauna de fapt. Prin liceu însă, am început să o iau mai în serios și pornisem primul meu proiect, Joulery.
Când statul peste program nu mai e o problemă
În timp ce lucram la atelierul de ceramică din Lisabona, mi-am dat seama ca aș putea să fac asta toată ziua, fară să iau o pauză, atât de mult îmi plăcea. Ba chiar nu mă deranja să stau și peste program să lucrez, ceea ce într-un birou de arhitectură nu aș fi făcut. M-am gândit să mă întorc în țară și să îmi deschid propriul atelier de ceramică.
Doar eu și argila
Tactil util e încă la stadiul de pasiune, pentru că nu reușesc să trăiesc doar din asta. Abia după îl voi putea numi și business. Până atunci, mă ajută foarte mult familia, atât moral cât și financiar.
Procesul creativ îmi ocupă mai mult timp decât cel administrativ, momentan. Cât sunt la atelier, mă concentrez pe partea creativă, sunt doar eu și argila. Pentru că nu am un laptop la atelier, de lucrurile administrative mă ocup seara. Nu am o echipă în spate, sunt doar eu si mă ocup de toate cele necesare, de la comenzi de materiale, realizat obiecte, fotografii, site, promovare, facturi, uneori chiar și livrări.
Procesul creativ
Am un atelier în care lucrez, iar inspirația vine… pur și simplu vine. Urmăresc destul de mult ce fac colegii mei de breaslă, din toate colțurile lumii. Mă influențează destul de mult și ceea ce am învățat în facultate, și cred ca se vede în stilul meu de a lucra.
Ce diferențiază obiectele mele de celelalte din categorie? Presupun că materialele pe care le folosesc și felul în care le folosesc. Construiesc obiectele manual, fară matriță, și asta îmi place cel mai mult. Îmi place mult partea sculpturală a ceramicii, pe care voi încerca să o dezvolt din ce în ce mai mult, și atunci obiectele mele se vor diferenția cu siguranță.
Cine le cumpără
Sunt oamenii cărora le place ceea ce fac și care mă încurajează să fac ceea ce îmi place. Câțiva au ajuns la mine prin intermediul internetului sau prin magazinele care mă ajută să îmi promovez și vând obiectele. Iar cei mai mulți au venit în urma târgurilor la care am participat, unde au putut vedea produsele mele live.
Am avut destul de puține colaborări, dar cred că cea mai mândră sunt de cea cu Cajuki, pentru care am făcut niște obiecte care se diferențiază ca stil de ce fac în mod normal.
Promovare
Îmi promovez obiectele online și prin intermediul câtorva magazine de design din România, cărora le mulțumesc pentru asta. Totuși, dacă ar fi să aleg între online și offline, aș prefera să îmi promovez mai mult obiectele offline, pentru că așa poți descoperi mai bine povestea lor, calitățile lor tactile.
Artizanatul în România
Există o comunitate mare de artizani în România, bineînteles. Sunt oameni care vor să facă ceva cu mâinile lor, să vadă un rezultat. Cred că de multe ori sunt și oameni care s-au săturat să lucreze pe calculator sau să lucreze pentru alți oameni, care poate nu îi apreciază la adevărata lor valoare. Numai din prietenii mei care lucrează la diferite birouri, știu mulți care ar vrea să încerce și ei altceva, pe cont propriu.
Interesul pentru artizanat a crescut de ambele părți, și de cea a micilor producători, dar și a clienților, care vor să cumpere un produs de calitate, unic sau realizat în cantități mici, în favoarea celor care se găsesc de obicei în comerț, din materiale de proastă calitate și lucrate industrial.
Un ochi spre viitor
Mi-ar plăcea ca în viitor să pot trăi din ceea ce fac. Anul acesta vreau să fac mai multe obiecte experimentale, să crească numărul de colaborări, și să ajungă la mine din ce în ce mai multă lume, ca să ne bucurăm împreună de obiectele pe care le fac.