[Act & play] Antoaneta Cojocaru: Avem nevoie de bugete reale si posturi pentru personal performant artistic si tehnic din teatre

Antoaneta Cojocaru a vrut sa fie balerina, dar altul avea sa fie destinul ei profesional. Iar asta datorita mamei sale, care a fost alaturi de ea cand nu isi mai gasea drumul, dupa accidentarile ce au impiedicat-o sa danseze. S-a facut actrita pentru ca a simtit nevoia de a impartasi din trairile sale, iar din dragoste pentru oameni ii place sa fie pe scena.

A debutat la Casandra, teatrul studentilor din centrul vechi al Bucurestilor, inchis dupa o vreme. Si, chiar daca a ramas in zona independenta, Antoaneta a lucrat pana acum cu nume importante ale scenei romanesti si cu mai multi regizori de film.

Spune ca in teatre este, inca, mare nevoie de un sistem bazat pe meritocratie, de directii artistice competitive. Pe de alta parte, admira ceea ce se intampla in cinematografia romaneasca, din care tot mai multe filme au inceput sa fie selectate la festivaluri internationale.

Pe Antoaneta o gasim pe scena Teatrului Bulandra, la Teatrelli, la Teatrul Dramaturgilor. Sau ii putem vedea, impreuna cu copiii din vietile noastre, spectacolele regizate la Opera Comica: ”Peter Pan”, ”Micuța Dorothy” si ”Gulliver”. In film, apare pe Netflix in “Buna, ce faci?”, in omnibusul “Tigara de dupa”, sau in diferite episoade din “Lectii de viata” la Pro TV.

Povestim in continuare cu Antoaneta Cojocaru despre meseria de actor, despre provocarile ei si trecem in revista intalniri cu oameni memorabili.

Istorie personala

Sunt Antoaneta Cojocaru si vin de la mare, de la Constanta. Am ajuns actrita, dupa ce nu am mai putut fi balerina, deoarece am avut doua accidente consecutive la genunchi. Am ajuns actrita datorita mamei mele, care m-a redirectionat catre actorie, atunci cand nu ma mai regaseam dupa ruptura de balet. Am ajuns actrita datorita unor actrite importante pe care le urmaream noaptea la televizor, singura in sufragerie, precum Valeria Seciu, Mariana Buruiana sau Maia Morgenstern si care aveau acesta capacitate de a ma emotiona si asta ma facea sa imi doresc sa ajung ca ele.  

Am ajuns actrita datorita profesorului meu Ion Cojar, care m-a invatat meserie si sa caut in mine.  Am ajuns actrita care sunt datorita unor intalniri cu artisti care iubeau ceea ce faceau cu o forta nemaipomenita si cu o responsabilitate foarte mare pentru adevar si pentru arta. Am ajuns actrita pentru ca am avut mereu nevoie sa impartasesc ceea ce simt sau ce mi se intampla cu altii si pentru ca iubesc oamenii.

Viata de actor in Romania

Nu e usoara. E destul de mult haos, si lipsa unui sistem bazat pe meritocratie sau pe directii artistice competitive face ca proiectele si artistii valorosi sa se strecoare cum pot printre multe umbre.  Nu consider ca s-a schimbat ceva semnificativ in ultimii ani. Dar ce ma face sa merg inainte este publicul, pana la urma, publicul care rezista tuturor tentativelor oficiale de manelizare a artei din ultimii ani cat si constientizarea frumusetii drumului pe care mergi.

Si e foarte frumos cand ai intalniri curate cu colegi din diferite teatre sau domenii, cand impartasesti o viziune comuna sau niste cautari comune, cand te intereseaza sa schimbi ceva, sa imbunatatesti ceva, sa spui o poveste importanta sau cel putin frumoasa. 

Cel dintai personaj facut

Primul personaj a fost Lida in spectacolul “Doamnei profesoare, cu dragoste”, in regia lui Radu Apostol la Casandra, care era teatrul studentilor din centrul vechi, si care acum nu mai exista, din pacate. Era foarte frumos, pentru ca aveam ceva de zis cu totii si asta ne unea foarte tare si ne facea sa consideram spectacolul foarte important pentru noi. Tin minte ca Radu isi dorea un ritm foarte alert de spectacol, care adesea ma depasea. Mai tin minte ca am construit decorul noi singuri noaptea, caci ziua repetam si ca prima oara a fost prezentat in cadrul unui examen de actorie, la facultate si toata lumea din comisie a fost foarte mandra de noi.

Oameni cu care ai lucrat

Cu toate ca mie nu prea imi place sa ma uit inapoi, ci sunt foarte curioasa de ce urmeaza, sunt constienta ca am avut noroc de o cariera plina de evenimente, pana in acest moment, intr-un timp relativ scurt. Am avut intalniri frumoase: cu Alexandru Darie, Gigi Caciuleanu, Catalina Buzuioanu, Alexander Hausvater, Radu Apostol, Radu Afrim, Purcarete, Esrig, Pintilie un pic, Cris Simion, am apucat sa joc alaturi de actori importanti precum: Tamara Buciuceanu, Ion Besoiu, Virgil Ogasanu, Maia Morgenstern, Mihai Constantin, Oana Pellea, Marius Manole.

Am construit proiecte importante precum “Laboratorul de Noapte” de la Bulandra, alaturi de Adrian Ciobanu sau spectacole de music hall la Opera Comica, am dat o directie noua la Teatrelli alaturi de Roxana Lepadat, am jucat in foarte multe spatii din Bucuresti, atat in teatre de stat cat si in spatii alternative sau neconventionale, am tinut master class-uri, am construit “Hamlet si noi”, care se joaca numai in cladiri de patrimoniu.  

Libertatea in meserie

Am facut film, televiziune, reclame, voci pentru desene animate, turnee in tara cat si in strainatate. Am avut roluri minunate. Totul m-a construit si m-a reconstruit. Cel mai important lucru pentru mine este ca am facut totul cu credinta, speranta si pana la capat. Si ca experientele acestea m-au facut sa nu ma inchid niciodata total si nici sa acumulez multe frustrari, chiar daca uneori lucrurile nu au functionat asa cum am sperat. Si am reusit sa imi pastrez libertatea, care e foarte importanta pentru un artist. Cred ca cel mai important este sa joci jocul pana la urma si sa ai incredere in tine si in ceilalti, chiar si atunci cand nu ai motive sa ai. Fara incredere, e foarte trist. 

Prejudecati si greutati

Ca prejudecata, ca publicul prefera teatrul de consum, cred ca e cea mai mare. Ca greutati, incapacitatea de a gandi liber si a gasi solutii, acolo unde este un act responsabil sa se gaseasca. Frica de aparatul administrativ si politic, lipsa de importanta acordata artei in societatea actuala, lipsa de repere care continua, din pacate, ne afecteaza meseria.

Invataturile actoriei

Am invatat sa am rabdare, sa ma plang mai putin si ca fara iubire, e imposibil orice. Caut sa inteleg si sa ma incarc din lucrurile care functioneaza. Uneori un mic detaliu schimba total o perspectiva sau un gest marunt poate fi salvator. Inveti sa vezi mai bine de fapt. 

Pregatirea pentru un rol

Depinde de foarte multe lucruri: de rol, de text, de regizor, de cheie, de context, de colegi. Nu cred ca exista un singur drum de pregatire sau mereu acelasi. In ultima vreme eu personal, am fost interesata de posibilitatea intersectiei artelor, de miscare, de muzica, de imagine, cat si de cuvant. Astfel incat pregatirea mea a fost pe mai multe paliere si asta mi-a placut foarte tare. Si imi place sa stiu ca am facut tot ce se poate inainte de un spectacol sau un film ca personajul meu sa spuna ceva. In teatru treaba asta se continua si in timpul spectacolului. Desi mereu vor ramane lucruri de descoperit si asta e foarte bine! 

Critici si reactii in social media

A fost un moment cand sufeream, daca citeam lucruri nedrepte sau rautati. Acum nu imi mai pasa asa de tare. Acum mi-e clar ca lupta mea e castigata atata timp cat aleg inca sa ma expun si ca acesti termeni nu ii poate intelege chiar oricine. Legat de critica, daca parerile sunt constructive voi fi mereu deschisa la ele si daca se sprijina pe ceva consistent. Daca se dau note, nu. Pretuiesc mult mai tare ceea ce simt oamenii care vin la mine la spectacole si care imi comunica pe Facebook sau direct dupa, parerile lor. 

Ce ar putea fi mai bine în teatru

Avem nevoie de bugete reale si posturi pentru personal performant artistic si tehnic din teatre. Avem nevoie de oameni capabili in functiile de conducere si la birouri, in special la departamentele de vanzare ale spectacolelor. Avem nevoie de suflu nou si personalitati creatoare, ca repere.

Avem nevoie de manageri cu viziuni si directii clare si care sa isi asume riscuri. Avem nevoie sa crestem un public liber si educat. Avem nevoie sa circulam in lume cu spectacole performante care sa readuca culturii importanta care o merita. 

Dar in cinematografia romaneasca 

Admir foarte tare ce se intampla in cinematografia romaneasca in acest moment. Filmele circula la importante festivaluri, sunt povesti impresionante, regizori inteligenti, producatori de nota 20! Pentru anul asta, as vrea sa fac mai mult cinema decat am facut pana acum. Simt ca sunt pregatita pentru asta. Mi-as dori insa, recunosc, sa se mareasca un pic plaja de tipilogii si de actori.  

Reclame și branduri

Am facut si publicitate unor produse. Mai rar, si cu multa grija, dar am facut. Am si refuzat sa fac publicitate multor produse, recunosc. Nu cred ca eram potrivita. Pentru un actor publicitatea este ok, daca o faci cu cap. Poate fi chiar fun.

Planuri, visuri și dorinte

Sunt multe, dar cele mai importante, lucruri noi si performanta. Always! 

Unde te vedem în 2020

La Bulandra in “ Coriolanus” si “ Oscar si Tanti roz”, cu care ne pregatim de un turneu mai amplu in tara, la Teatrelli in “Oxygen” si la Teatrul Dramaturgilor in “ Mazurka”. Sau puteti vedea spectacolele regizate de mine la Opera Comica: ”Peter Pan”, ”Micuța Dorothy” si ”Gulliver”. 

In film, pe Netflix in “Buna, ce faci?”, lungmetrajul lui Alex Maftei,  in omnibusul “ Tigara de dupa”, construit de mai multi regizori tineri, care exista si online sau in diferite episoade din “ Lectii de viata” pe Pro TV. Voila!