[Noii artizani] La dans cu zeul ceramicii

Pisici tolănite pe spate, frunze cărnoase de plante exotice de purtat în urechi și niște broșe pictate care nu doar că îți fură ochii instant, dar au și o mică poveste de bine în spate. Ceramica imaginată de Livia Coloji e visul oricărui milenial.

În vara anului trecut, ilustrațiile Liviei l-au luat la dans pe însuși zeul ceramicii într-un atelier din centrul Timișoarei. Au fost umplute caiete întregi cu schițele dansului lor: cu promisiunile timide făcute de acuarelele în apă, cu pașii hotărâți ai tehnicii, care părea că vrea să fie cea care conduce, cu mișcările de unduire ale pământului moale. Un dans pe care Livia l-a denumit Gruni și pe care, cu ajutorul Donei Arnakis și a câtorva colaboratori, îl arată lumii. Nici măcar antreprenoriatul cu ale lui probleme administrative nu-l încetinește, pentru că e și el tot un „mare proces creativ”.

Viața înainte de Gruni

Am făcut tot un fel de artizanat, mai exact ilustraţie, adică vin tot dintr-o zonă în care măiestria nu e totul, dar contează foarte mult. Am absolvit Universitatea de Vest, Facultatea de Arte şi Design cu unica dorinţă de a deveni profesoară la Liceul de Arte Plastice din Timişoara. M-am răzgândit foarte repede când, printr-o întâmplare fericită, am ajuns să lucrez pe un post de grafician într-un studio de design. De aici şi până la ilustraţie a fost un pas mic şi unul puţin mai mare de la ilustraţie la ceramică ilustrată, dar iacătă-mă, cum se spune în Banat (sau aici am ajuns, ca să fie şi pe înţelesul cititorilor din celelalte regiuni).

Îmblânzirea zeului ceramicii

Dacă mă gândesc la artizanat în sensul de meşteşug practicat bine, nu am făcut o pasiune pentru aşa ceva, cred că acesta-i un rezultat, nu un punct de pornire. Pasiunea e pentru pământul ăsta moale şi rafinat care poate deveni orice, pentru prafurile pe care le poţi combina în efecte magice şi pentru aventura asta a descoperirii. Primele încercări au fost minunate - că am reuşit să fac ceva şi dezolante - că aveam aşteptări mai mari de la mine.

Acum mi se pare amuzant, dar la început aveam impresia că nu voi reuşi să controlez mare lucru din întreg procesul, că mă va controla tehnica pe mine şi că, din când în când, zeul ceramicii îmi va da o mică sclipire de speranţă înainte să-mi distrugă tot ce-am modelat.

Din pasiune în business

Am încercat, am observat, am citit, am întrebat şi tot aşa. Nu am făcut cursuri, nu am studii de ceramică, dar am urmat un curs de antreprenoriat, am scris un plan de afaceri şi am aplicat la un concurs. În momentul de faţă implementez cu ajutorul unei finaţări europene un plan de afaceri scris în toamna lui 2018. Fără această susţinere Gruni nu cred că ar fi existat pentru că, dacă faci lucrurile aşa cum trebuie, este mai greu să înfiinţezi şi să autorizezi o firmă care face producţie ceramică, decât să lucrezi ca ilustrator, să spunem, unde te descurci cu un simplu contract de drepturi de autor, un PFA, II sau SRL fără punct de lucru.

Nu am avut parte de provocări mari, însă am avut liste nesfârşite de probleme administrative de tot felul, pe perioade lungi, care păreau că nu se mai sfârşesc. Din 2005, de când am înfiinţat prima persoană juridică şi până în prezent lucrurile s-au mai simplificat şi cozile s-au mai redus, însă e mult loc şi de mai bine.

Antreprenoriatul. Și el, un process creativ

Antreprenoriatul ocupă timp, e clar, dar el este un mare proces creativ. Eu nu îl văd separat de munca de creaţie. E un alt fel de muncă de creaţie, una foarte complexă şi destul de diferită de cea cu care am fost obişnuită la şcoală. Poate că antreprenoriatul pune procesul creativ acolo unde suntem mai puţin obişnuiţi să-l vedem şi scoate procesul creativ de acolo de unde credem noi că ar sta în întregime. Chiar şi într-un business aşa de mic, ai nevoie de colaboratori. 2 persoane fac munca de bază, însă vreo 10-15 colaboratori ne susţin toată nebunia.

Inspirația

Porneşte de la o necesitate a pieţei şi de la o idee destul de vagă pe care o întorc pe toate părţile prin mai multe schiţe şi încercări până ajung la un rezultat mulţumitor care, în timp, se transformă în ceva bun şi pe care îl rafinăm până nu mai ştim ce să-i facem. E simplu, dar durează mult. Jumătate din operaţii se petrec în capul şi în caietul meu de schiţe, cealată jumătate o lucrez împreună cu Dona în atelier.

Obiecte nu cu una, ci două super-puteri

Super-puterea 1 - binedispun oamenii şi super-puterea 2 (se aplică bijueriilor) -  pot fi purtate la orice, inclusiv la pijamale. 

Clienți care devin prieteni

Am început să vindem prietenilor, apoi prietenilor prietenilor, apoi prietenilor prietenilor prietenilor şi tot aşa. Până acum sunt oameni super, cu o parte ne-am şi împrietenit!

Avem un magazin online, avem un cont pe Facebook şi unul pe Instagram, iar atelierul nostru din centrul Timişoarei este deschis de luni până vineri de la 17 la 19, deci nu cred că suntem greu de găsit. În noiembrie şi în decembrie am participat la două mari târguri la Bucureşti - Made in RO şi Nöel şi, în tot timpul anului, suntem prezenţi prin distribuitori în Bucureşti la AlbAlb şi Mesteshukar butiQ, în Sibiu prin Jujube Atelier şi în Timişoara prin Monoton.

Un proiect care face și bine

Existăm de prea puţin timp ca să fi avut proiecte challenging, aşa că ne-am oprit la unul mai mult decât satisfăcător, la căsuţele albastre cu arhitectură tradiţională transilvăneană pe care le-am dezvoltat împreună cu Diana Iabraşu şi Albastru.ro. O mare parte din încasările obţinute pe aceste pinuri, căci broşe tip pin sunt, se vor duce spre documentarea şi restaurarea mai multor faţade albastre. În momentul în care scriu aceste rânduri, primele căsuţe se îndreaptă spre susţinătorii proiectului. Acum avem pe site două modele, dar vom continua colecţia cu mult mai multe.

Promovare online/vs/offline

Am asigurat o prezenţă online şi offline, dar nu am avut nevoie de o strategie de promovare până în prezent pentru că lucrurile au evoluat destul de bine pe cale organică. Chiar şi în momentul de faţă preferăm să ne concentrăm pe stocuri, dar resunosc că avem un buget alocat pentru promovarea online şi îl vom pune la lucru la un moment dat. 

Artizanatul în România

Există o comunitate mai mare concentrată în Bucureşti şi în jurul Bucureştiului. E colorată şi activă, cu mulţi oameni care îşi cunosc bine meseria şi o mulţime de târguri bine organizate care le asigură o bună distribuţie. La o scară mult mai mică este şi Timişoara, unde comunitatea este concentrată, cu câteva mici excepţii, în jurul magazinului Monoton. În ultimii ani s-au tot adus în discuţie concepte gen slow fashion, shop local, small business, makers movement şi s-au format trenduri bune care susţin economia locală şi care încurajează o ofertă tot mai bogată.

Un ochi spre 2020

Lucrăm deja la o colecţie de veselă şi vom mai adăuga câteva obiecte decorative în lista noastră de produse dar, pentru noi, creşterea nu este un scop în sine. Cred că trebuie să creştem până în punctul în care nimeni din echipă nu va lucra mai mult de 8h/zi, 5 zile/săptămână.

Dacă lucrurile merg bine, poate chiar mai puţin de atât. Nu pentru că nu ne-ar plăcea ce facem, ci pentru că un om odihnit este mult mai eficient şi lucrează cu mai multă bucurie. Deci mergem pe planul de viitor al începătorului - odihna! :)