Ca să te facă să zâmbești, unii fotografi au tot felul de trick-uri. Andrei Tănase nu e unul dintre ei. Pur și simplu, stă de vorbă cu subiectul și:
”Îi povestesc ce idee am, de unde vreau să pornim sau unde intenționez să ajung. Apoi plecăm împreună pe drumul ăsta.”
Andrei a început ca fotograf și a fondat propriul său studio – Stereotip. Însă nu a durat mult și la cererea unor clienți a făcut switch-ul de la foto la video, trecând de partea regiei. A urmat apoi scurtmetrajul ”Prânz cu Sandra”, despre care am vorbit aici.
Spune că pe platou, e un mix bun între chill și nazy. Evită să dea prea multe direcții și, atunci când scenariul o permite, lasă și puțin loc de vise, lasă lucrurile să se întâmple:
”Creațiile bazate pe un pattern nu le consider creativitate. Jocul actoricesc ritmat și telenovela modernă sunt goblenul industriei”.
Vorbim în continuare despre echipa Stereotip, provocările unei piețe aglomerate și de ce vrea Andrei să răspundă greu la telefon.
Regia pe cont propriu
Venind după o facultate tehnică și un master în comunicare am fost nevoit ca pentru fiecare membru al echipei să fac braconaj artistic.
Multe filme văzute și revăzute, masterclassuri online despre regie sau joc actoricesc, tutoriale, cărti, vloguri cu oameni din industrie, podcasturi, cam tot ce prinzi. Și în paralel experimentarea, acest trial and error continuu.
Cât despre școlile de profil, deși unele au platforme învechite, te pun într-un context comun cu oamenii care trăiesc același vis și cu care poți schimba idei sau construi o echipă.
Stereotip
Stereotip s-a format aproape în același timp cu începuturile “domniei” digitalului. A apărut ca o necesitate pentru a accesa o piață unde un freelancer putea ajunge doar la proiecte simbolice. S-a dezvoltat organic, ba chiar un pic prea organic.
Initial alături de mine au fost Răzvan Rebegeanu, Cosmin Gurău, Cristina Paul iar apoi s-au alaturat Mihai Alecu, George Șuiu și Alexandra Alecu. Am construit Stereotip ca un hub cu profesionisti din domeniu, fie ei freelanceri sau furnizori de servicii adiacente (casting, tehnic, styling, make-up, etc.). În acest fel echipele se formeaza în funcție de nevoile producției, putând avea în paralel o filmare de brand manifesto alături de un dp renumit international precum Barbu Bălăsoiu dar și o rețetă culinară cu o echipă mai mica.
Dificultăți
La început au fost dificultațile standard: lipsa de notorietate, lipsa experienței, apartenența la o piata foarte aglomerată și extrem de dispusă la un profit minimum în schimbul așa zisei “promovari”, etc. Am trecut peste ele considerându-le etape firești și găsind solutii pentru fiecare dintre ele. Unele au functionat, altele deloc, însă am avut și noroc - o chestie esențială pentru un business aflat la început.
Rolul de antreprenor
În afară de două momente scurte - un job de brand manager pentru o companie IT și cretive planner într-o agenție de publicitate, nu mă stiu altfel. Prima firmă am înființat-o în 2005 și cred că am învățat în ordine următoarele: că politehnica nu mă va ajuta prea tare ca antreprenor; cum să fiu mai organizat (în teorie, în practică încă mă lupt cu asta); să știu câte puțin din fiecare rol de pe set, dar să nu uit că un one-man-band nu este o soluție; să apreciez oamenii pasionați din jurul meu pentru că sunt greu de găsit.
Inspirație
În primul rând oamenii. De când eram mic eram atent la orice gest, reacție, grimasă, etc. Îmi notez în telefon tot ce cred că e de păstrat. Bine, până la urma, totul ne inspiră, fie că ne dăm seama ori ba.
Regizori
David Fincher, Quentin Tarantino, frații Coen, Andrei Zvyagintsev. Ei ar fi top of mind, dar pe lângă ei ar fi mulți alții.
Ultimul film?
Nu mai merg foarte des la film. Încerc să merg măcar o dată pe luna, ceea ce este puțin totuși. Joker este ultimul film văzut și plăcut. Heath Ledger rămâne însă Jokerul meu preferat.
Stilul regizoral
Nu aș zice că am un stil al meu. Încerc să evit să dau prea multe direcții, dar și să dau prea puține. Evit să zic “Nu-mi place! Schimbă, joacă altfel”. Dacă simt că se poate mai bine încerc să conturez direcția aia. Să dau indicii. Nu-mi place să zic: ”Vreau așa!”
Până la urmă jocul actoricesc înseamnă simularea unei realități și trăirea momentului respectiv cât mai autentic. Pentru a te transpune într-un personaj ajută să știi 1. motivația/scopul acțiunilor tale și 2. ce vor genera acțiunile tale. Trebuie să ai un “de ce fac asta?” și un “cum o să mă schimbe asta?”.
Improvizație
Dacă timpul are răbdare atunci îmi place să ne și jucăm un pic atunci când este loc. În general totul este gândit în detaliu și aprobat, așa că e mai greu să găsesti loc de improvizație. Ori decupajul nu lasă prea mult loc, ori o actiune diferită generează un domino de schimbări. De asta repetițiile ajută foarte mult.
Pe platou
Să transcedem partea de afacere a acestei industrii și să visam un pic împreună.
Dacă ar fi să o iei de la capăt
Nu știu dacă aș vrea asta, însă dacă s-ar întâmpla aș vrea să înțeleg mai repede că nu trebuie să pregătești varianta perfectă de scenariu. Pierzi multă vreme în care ai fi putut experimenta tot procesul și practiv evolua. Degeaba stai trei ani să bibilești excesiv ceva, ca apoi când îl termini să nu fii pregătit.
Advertisingul românesc
Se îndreaptă iar spre bine. Este în continuă creștere din punct de vedere tehnic. Foarte rar vezi materiale necolorizate, colorizate prost sau trase cu camere și lentile îndoielnice. Castingul este apropiat de personaje, scenografia susține valoarea producției, etc. Uite, de exemplu, brandul ING a ridicat mult ștacheta atât pentru categorie, cât și pentru întreaga piață, iar pentru asta eu unul le sunt recunoscător. Ca schimbare aș mai aduce din curajul de acum 4-5 ani pe partea de scriptwriting.
Cum găsești clienții?
Uneori asta mă întreb și eu :). Până acum ne-au cam găsit ei pe noi. Apoi recomandări și așa mai departe. Fiind un studio de producție, nu o casă, ne am focusat pe reușita proiectelor. Și când ai un client fericit, el revine cu business sau te recomandă mai departe.
Provocările pieței
Piața este una de tip “sardine în ulei”, însă această supraaglomerare are și avantajele ei. Dacă îți faci treaba cu pasiune vei reuși să te separi. Mă bucură că în 2019 am simțit din nou că brandurile au înțeles că alegerea studiorilor de producție doar în funcție de preț nu aduce automat și calitate.
Planuri
Pentru mine și Stereotip vor urma doar lucruri bune. De obicei sunt mai rezervat, dar acum direcția e clară.
Am cateva scenarii la care lucrez de ceva vreme. Film si serial, vom vedea. Poate nu iese niciunul, poate toate și o să răspund greu la telefon :P.
Proiectele din 2019 ne-au demonstrat că avem experiența și echipa potrivită pentru a livra cu succes productii complexe.
La nivel de business pentru 2020 ne dorim cresterea portofoliului actual de clienti, marirea echipei si a numarului de furnizori, dar si un eventual parteneriat strategic cu un grup din piata.
