Pe regele din Baia Mare îl găsim în atelierul lui. În prima zi a anului. Pentru că: “Știi ce? Am să fac moneda mea”. Sunt cuvintele lui Gelu Florea, spuse mamei lui, care l-a întrebat dacă nu cumva vrea să cumpere moneda promovată la TV cu ocazia trecerii celor 30 de ani de la Revoluție.
Pentru că regii sunt privilegiați, Gelu a cumpărat în ziua de Ajun, ”singurul burghiu de calibru mare și ultimul set de poansoane de la magazinul specializat care s-a și închis odată ce am ieșit din el”.
Gelu Florea a fost art director la Graffiti BBDO, perioadă despre care a povestit în cartea sa. Știm deja despre pasiunea lui de modelat fier și tablă, dar acum am aflat cum a pornit, cum arată atelierul lui și ce va face cu supermoneda pe care tocmai a creat-o în vacanța de iarnă. Este poate singurul rege care a muncit în vacanța de iarnă. Chiar, cum a ajuns Gelu rege?
Pasiunea
Mă joc cu metalul de când eram mic. La 10 ani, topeam plumb pe flacăra aragazului și îmi fabricam propriile monede în capacele de staniol care sigilau sticlele de lapte.
Înainte de a turna plumbul lichid, gravam în interiorul capacului, în oglindă, legenda (textul) inspirat din monedele pe care le aveam în colecție: GF REX BM / Gelu Florea, Rege al Băii Mari / și-mi schițam profilul încoronat. Ideea că aceste monede vor rezista timpului și-mi vor mărturisi, peste ani, calitatea de prinț și conducător mă încânta.
De ce fier?
Faptul că, acum, am ales fierul ține de conjunctură, și se explică prin aceea că în iarnă mă aflam la Baia Mare. La București nu am un atelier în care să pot prelucra metal. Dacă făceam proiectul la București, cel mai probabil aș fi pus la lucru o imprimantă 3D. Dar nu aș fi avut parte de provocările și satisfacțiile pe care ți le dă confruntarea cu materialul brut. În plus, acasă am ocazia să scap de frustrările de agenție care se acumulează de-a lungul anului. Uit de ele atunci când performez o activitate fizică, al cărei rezultat este un obiect pe care îl pot ține în mână.
Atelierul
Imaginează-ți un atelier de producție cu tot ce acesta conține - menghină, nicovală, ciocane, pile și clești - și redu-l apoi la scara de 1:10. Adaugă-i un pat, o masă de lucru și o sticlă mare de bere. Te vei afla în atelierul meu, la origine un garaj în curtea casei de la Baia Mare, transformat mai apoi în spațiu de locuit dotat cu facilități pentru activități creative. Aici îmi permit să fac lucruri care în casă ar fi de neacceptat: să ciocănesc la ore târzii, sa fac mult praf (atunci când tai și șlefuiesc lemn) sau să intoxic atmosfera cu vapori de diluant (când imprim).
Supermoneda
În toamna anului trecut era promovat la TV un produs numismatic, emis cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la revoluția din 1989. O monedă, mai bine zis o medalie. “Nu vrei să o cumperi?” m-a întrebat mama, care mă știe iubitor de monede. M-am uitat la moneda prezentată pe ecran și i-am zis “Știi ce? Am să fac moneda mea”.
Nu m-am mai gândit deloc la asta până în 22 decembrie, când am ajuns acasă pentru binemeritata vacanță de iarnă. Timpul era scurt, pariul era să termin proiectul înainte de sfârșitul anului. Trebuia să găsesc o soluție și apoi s-o realizez. Ar fi fost bine să încep de la ceva, poate de la ceva ce am, în jurul căruia să construiesc restul.
Mi-am amintit. Amestecate printre coroane cehești, creițari austrieci și multe alte monede din diferite țări și epoci, pe care le adunasem de-a lungul anilor, stăteau în așteptare 12 piese de 10 lei emise în anul următor revoluției, 1990. Le-am cules, le-am aranjat pe masă, le-am privit, erau ce trebuie.
Am hotărât să le montez într-un inel protector, care să transforme întreaga alcătuire într-o supermonedă. Am făcut două machete din carton. Era bine. Cu un noroc surprinzător, în dimineața zilei de 24 achiziționam singurul burghiu de calibru mare și ultimul set de poansoane de la magazinul specializat care s-a și închis odată ce am ieșit din el.
Era momentul să-l las pe designerul conceptualist să se ducă la odihnă și să îmbrac, fără să pierd timpul, șorțul monetarului. A urmat o săptămână intensă în care am trasat, găurit, tăiat și finisat, cu pila, 8 inele rotunde și încă 4 pătrate (probele monetare de formă pătrată erau destinate, pe vremuri, prezentării în fața principilor). Le-am adus la incandescență cu un arzător gaz+oxigen și le-am marcat. Pe revers, în completarea legendei de pe moneda de 10 lei - 22 DECEMBRIE 1989 - am bătut anul emiterii supermonedei, 2019, iar pe avers inițialele NB, vechea marcă a monetăriei din Baia Mare. Am presat apoi, la rece, monedele în locașul lor. Era 1 ianuarie 2020. Nu depășisem decât cu o zi termenul.
Monetăria din Baia Mare
Monetăria din Baia Mare a funcționat vreme de 500 de ani (din sec. XIV până în sec. XIX) și de-a lungul timpului a emis monede pentru Ungaria și Transilvania. Denumirea maghiară a orașului - Nagy Banya - a impus marcarea monedelor bătute aici cu inițialele NB. M-am gândit că, de vreme ce pentru câteva zile am readus la viață tradiția baterii monedelor în Baia Mare, ar fi potrivit să marchez acest fapt pe aversul monedelor mele.
Gyori Csaba
Este prietenul la care găsesc întotdeauna sprijin și care îmi pune la dispoziție ceea ce îmi lipsește - tehnologia profesionistă pentru prelucrarea metalelor. O pilă sau un bonfaier mai am și eu, dar o mașină de găurit grea sau un arzător cu oxigen, chiar nu. Prietenia noastră s-a forjat la Academia de Arte din Cluj, unde urmam cursurile secției Sculptură - el - și pe cele cele ale secției Design - eu, în paralel cu alte cursuri, pe care le frecventam cu entuziasm la neuitatul local Flipper de pe strada Piezișă.
Mai departe
Urmează să fac, pentru fiecare supermonedă, un material de prezentare tipărit, un holder să-i zicem, care va conține povestea în text și imagini, așa cum e descrisă aici.
Ce ai cumpăra cu aceste supermonede
Tot ce nu se poate cumpăra cu Mastercard.
România după 30 de ani
Ca să rămân în domeniu, țin să remarc că avem monede mai urâte decât cele de dinainte de 1989. Avem monede fade, lipsite de caracter. Emisiunile speciale/comemorative se disting printr-un design amatoristic și ilizibil. Mi-e greu să înțeleg această tristă realitate, cu atât mai mult cu cât există precedente de mare valoare artistică – inclusiv printre cele emise, pe vremuri, de monetăria din Baia Mare. Moneda este un mediu de comunicare ideal și e păcat că nu-l folosim așa cum ar trebui.
