[Petfluencer de România] Simona Tache: MihaelaDragosteaEi s-a prezentat mereu în social-media ca o scârbă, ceea ce o face irezistibilă

[Petfluencer de România] Simona Tache: MihaelaDragosteaEi s-a prezentat mereu în social-media ca o scârbă, ceea ce o face irezistibilă

De câte ori deschizi Facebook-ul și o gramadă de pixeli negri se coagulează în formă felină ca să pozeze frumos din spatele ecranului, șansele să fi ajuns iar față în față cu MihaelaDragosteaEi sunt cam 90-95%. Fotografii în poziții contorsionate, instastory-uri cu felina în expediția vastelor camere din apartament sau articole scrise pe blogul Simonei atunci când simte nevoia să facă un statement. La toate a apelat felina de 4 ani de când a apărut în bula noastră de net.

În 2015 s-a infiltrat în apartamentul Simonei Tache pe care l-a transformat într-un imperiu machiavelic și de atunci domnește șiret peste slujitoarea ei preferată, Simona. Singura de altfel. O torturează mai nou cu sesiuni prelungi de tors și asta se întâmplă pentru că de curând i-a acordat onoarea de a se lasă mângâiată. A durat ani. Ai grijă ce-ți dorești, Simona. :)

În mărturiile pe care le dă departe de urechile sensibile ale Mihaelei, Simona recunoaște ei că locuiește cu însăși șefa iadului și nu riscă sub nicio formă să iasă din vorba ei:

“Mângâie-mă, mângâie-mă, nu te opri, oprește-te acum, harști, ah, nu te opri, continuuuă, urăsc mângâiatul, o să te mușc!” 

Cu așa comportament bipolar, putem înțelege de ce Simona s-a orientat spre psihologie și profesează deja ca terapeut. Departe de casă. Cine știe cum îi vine felinei o idee și se insinuează pe fotoliul de psihoterapeut în așteptarea următorului pacient.  Doar e faimoasă pe internet pentru felul în care se își bagă mustățile unde nu îi fierbe oala.

La începutul anului a visat că un veterinar o declarase câine în urma unui consult riguros. Din fericire viața a bătut visul și tot felină neagră printre mătăsuri a găsit-o la trezire. 

 

Când ai sclavi, poți să faci ce vrei tu

Ne-am întâlnit într-o zi de mai, 2015, în orașul ei natal, Brașov. Avea cam două luni și era "de dat". Am ales-o, dintre patru frați, pe două criterii: să fie fetiță și să fie brunetă, ca să nu i se evidențieze firele de blană pe multele mele haine negre. Cu genul am avut ceva emoții. Deși Nic i s-a uitat îndelung sub codiță, confruntând priveliștea inclusiv cu ce îi spunea un veterinar la telefon, tot am plecat nesiguri că ducem în coșuleț o Mihaelă și nu un Mihael. Istoria a dovedit că era totuși o ea, iar faptul că a început, la un moment dat să și scrie, ține de absoluta normalitate. Când ai sclavi, poți să faci ce vrei tu. 

 

Se poartă cu fanii la fel cum se poartă cu stăpânii?

În primul rând, e superbă. Nu s-a îngrășat, deși e castrată, are blana aia de un negru-albăstrui absolut fabulos și o atitudine de panteră care subjugă orice ființă umană prin fața căreia defilează. Când ai blană întunecată ca iadul e mult mai ușor să o arzi panteros decât dacă ești tărcată sau portocalie. În al doilea rând, s-a prezentat mereu în social-media ca o scârbă, ceea ce o face cu atât mai irezistibilă.

Se poartă mai rău, în sensul că nu prea îi lasă să o mângâie, ba uneori îi și mușcă, în momente de neanticipat. Istoria e plină de astfel de comportamente reprobabile. Pare însă că se înțelepțește pe zi ce trece, remarcându-se (în ultimul an, mai ales) prin accese de amabilitate la fel de imprevizibile ca alea de răutate. Începe să accepte mângâieri chiar și de la oameni pe care îi vede foarte rar. Bravo, Mihaela, ține-o tot așa, în curând o să devii atât de bună la suflet încât o să donezi crănțănele la pisicile sărace!

 

 

Îmblânzirea scorpiei

Ei bine, da. Din superba creatură blănoasă care nu mă lăsa nici s-o ating, Mihaela s-a transformat, mai nou, într-o superbă creatură blănoasă care ar sta numai călare pe mine, dacă asta ar fi posibil. Cum mă întind în pat, țup, sare pe mine și mi se culcușește pe piept, cerșind la infinit mângâieri, iar, dimineața, când îmi beau cafeaua, la masa din bucătărie, mă trezesc tot mai des cu ea în brațe. Se pune ca o cloșcă la mine în poală și sfârâie acolo, până o dau jos. 

 

Viața în imperiul machiavelic

Doarme enorm, mănâncă (puțin, e o delicată), se spală obsesiv, (tot mai rar) tropăie peste mobile, urmărită de diverse fantome și, uneori, depune diamante maro în litieră. Pentru orice altă activitate, are om. Oamă, mai exact.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Branduri

Oameni

Subiecte

Sectiune



Branded


Related