[Noile dialoguri] Victor Kapra: Comunicatorii vor fi mai puțin artiști și mai mult ingineri

700 de vaci de lapte sunt hrănite și mulse de roboți la o fermă din Oltenița. Orice e adevărat dacă „așa scrie pe net”. Și mass-media nu mai are energia să dezbată ”unde suntem/spre ce ne îndreptăm”. Acestea par niste extracte dintr-o poveste kafkiană. Pentru că Victor Kapra vede în România o poveste kafkiană - întregită de complexitatea absurdă a birocrației sau de atitudinea liderilor politici, care justifică plecarea românilor din țară. Dar Victor își calibrează viziunea și printr-un optimism bazat pe mindsetul generatiei Z și chiar prin politicile de CSR a unor branduri majore.  

I-am propus o discuție despre teme și problematici sociale actuale, care îl preocupă, despre care poartă conversații cu prietenii la cafea, sau se gândește la finalul zilei. Dacă până acum, în seria Noile Dialoguri, am intrat în profunzimea unor teme anume, din dialogul cu Victor au reieșit o multitudine de situații cu care România se confruntă sau se va confrunta în următoarele 2 decenii: de la depopulare și bulele din social media, la automatizarea joburilor și mindsetul generatiei Z. Iată discuția.

Context

Omenirea o duce mai bine ca oricând în istoria ei de mii de ani, vorbim de asigurarea hranei, speranța de viață, educație, comunicare. Desigur nu toată populația Pământului trăiește confortabil, dar proporția celor care nu au destulă hrană sau apă pentru a supraviețui s-a redus enorm în ultimii 50 de ani. Totodată, nesiguranța în care trăim a crescut foarte mult, mai ales din cauza schimbării climei.

Un singur exemplu: o posibilă secetă severă de câțiva ani într-o regiune mai întinsă poate provoca mari migrări de populație și conflicte armate. Am putea adăuga la această listă a angoaselor războiul economic între China și SUA și transformările spectaculoase aduse de tehnologiile noi în economie.

România experimentează și ea această nesiguranță, cu atât mai intens cu cât nu avem o strategie încurajatoare și coerentă de țară (ce avem de făcut în următorii 10-20 de ani), ci doar lâncezim ca nație de la an la an.

Poate sunt prea dur, dar am impresia că liderii României se comporta ca salahorul alcoolic și inconștient în ziua de salariu: sparge mare parte din bani în euforia bahică și apoi împrumută 5 lei de pâine. Am avut un mare noroc prin admiterea în UE, pentru că suntem obligați totuși să respectăm niște obligații legate de disciplina bugetară.

Nu putem supraviețui exportând doar oi

Managerii unui mare producător de veselă din Transilvania s-au enervat pentru că nu mai găseau oameni și au instalat roboți pe linia de producție. La Oltenița am vizitat o fermă în care cele 700 de vaci de lapte sunt hrănite și mulse de roboți.

În cea mai modernă fabrică de bere din România, inginerii se plictisesc pentru că toate deciziile în procesul de fermentare a malțului le iau computerele.

Acestea sunt câteva semne autohtone ale unor viitoare schimbări economice determinate de roboți. Nu trebuie să ne gândim la roboți ca la niște alcătuiri humanoide. Un robot poate să fie și un software super evoluat de management, viețuind într-un server, care să trimită în șomaj 90% dintre contabilii sau controlorii de calitate ai unei fabrici.

Provocarea în fața căreia România își ascunde capul în nisip este „noi ce planuri avem, care ne e viitorul ca țară?”.

Exemplele de mai sus sunt toate din întreprinderi private, inițiative particulare, destul de răzlețe și nu prea semnificative la nivel național.

La nivel macro suntem deosebit de vulnerabili. De exemplu, dacă pleacă industria auto din țară, deținută de companii străine, se prăbușește exportul, se prăbușește PIB-ul. În 30 de ani am reușit să creăm un singur brand semnificativ pe piața internațională 100% românesc, Bitdefender.

Nu vom putea să ne păstrăm nivelul de trai exportând ieftin doar porumb sau oi și cumpărând tehnologie scumpă, pe datorie. La 30 de ani de la prăbușirea dictaturii, guvernul peticește încă, cu un buget bazat pe împrumuturi, zonele în care România tinde să se destrame.

Lipsa de viziune a politicienilor în privința viitorului României are și efectul depopulării. Avem cu toții prieteni care au plecat/vor să plece mai ales pentru a le asigura copiilor un viitor, concretizat în prima fază la acces la educație modernă, iar pentru ei, maturii, într-o societate ne-kafkiană.

Ce înseamnă asta? De exemplu, un stat în care funcționarul public să nu te umilească țipând la tine și cerându-ți încă o adeverință, ci să îți rezolve problema de relație cu autoritatea rapid, logic și civilizat. Sau să locuiești într-un oraș în care apa caldă și căldura să nu mai depindă de niște administratori ai urbei, hoți și incompetenți.

Viitorul României în mass-media

Probleme serioase ale României sunt discutate mai mult la bere și cumetrii. Mass-media nu mai are nici destui experți, nici energia, nici pofta de a mai dezbate teme ca „unde suntem/spre ce ne îndreptăm”.

Sunt câteva excepții – Ziarul Financiar, Economica.net, Adevărul Financiar – în care mai găsești analize și comentarii decente, dar majoritatea celorlalte site-uri luptă pentru numărul de unici și afișări cu sinistrele clickbait-uri. Televiziunea și-a găsit rețeta profitabilității în entertainment, nu-i nimic de condamnat în asta.

Facebook pare să fi ajuns principalul mijloc de informare în masă pentru maturi și instituția care se pricepe cel mai bine să ne tragă de limbă pentru o profilare cât mai exactă („La ce te gândești, X?”). Însă Facebook are marele neajuns că nu ne stimulează intelectual, în sensul de a livra și idei opuse felului propriu de a gândi. Ne „internează” în bule în care lumea gândește confortabil identic.

Încurajator este faptul că avem totuși acces ușor și rapid – mai ales tânăra generație bilingvă, care a învățat engleza natural, din copilărie, pe bază de Youtube, jocuri și desene animate – la mijloace de informare internaționale consistente.

Problema uriașă în Social Media rămâne avalanșa de fake news. Am trecut de la faza fake news ca modalitate de creștere a traficului și de monetizare, plus coagularea unor comunități exploatabile de speriați gen chemtrail, la strategie de propagandă a unor state și de influențare substanțială a politicului.

Inflația de informație creată de mediul digital are și efectul pervers al infantilizării unei mari părți a utilizatorilor de internet, cei care cred că orice e adevărat dacă „așa scrie pe net”.

Brandurile și starea de fapt

Ce putem observa în ultimii ani, și e reconfortant: strategii bine articulate, pe termen lung, ale unor mari branduri în responsabilitatea socială. Dacă nu cu mult timp în urmă era inflație de plantat puieți de copaci sâmbăta, acum avem proiecte substanțiale, în sănătate (renovarea și dotarea unor centre medicale critice) sau educație (cursuri de coding, informatizarea unor săli de clasă sau încurajarea elevilor din medii vulnerabile pentru a nu abandona școala). Sunt doar câteva exemple, iar această schimbare de optică în CSR e fantastică.

Nu numai brandurile se implică în schimbarea esențială a României, ci și organizațiile „necomerciale”, iar acestea, la rândul lor, pot fi sprijinite și încurajate de branduri, ceea ce se și întâmplă cu rezultate foarte bune.

Despre Comunicare

Rafinarea tehnologică a Digitalului în Comunicare va diminua creativitatea și va pune accent pe eficiența cheltuirii bugetelor. Comunicatorii vor fi mai puțin artiști și mai mult ingineri. În prezent, multe competiții de Digital/Advertising sunt mai degrabă Beauty Contest. Sunt premiate mai ales excelența în execuție și creativitatea, ideea genială și ineditul. Eficiența campaniilor este trecută pe locul doi, dacă proiectul entuziasmează juriul ca abordare. Creșterea vânzărilor sau a notorietății brandului sunt în punctajul competiției, dar nu atât de importante în comparație cu creația.

Ca evoluție, automatizarea în digital va cere maximum de profit pentru fiecare cent investit. Un producător de aspirină nu va mai targeta toți posibilii cumpărători după demografice largi, ci mai ales, sau doar pe aceia care s-au arătat interesați clar, online, de dureri de cap sau viroze și sunt dispuși să cumpere imediat.

O asanare necesară va fi și în influencer marketing, unde e mare risipă de resurse și sunt mulți impostori, comunicatori și influenceri. Sunt destule branduri care merg pe calea aceasta doar pentru că e la modă, pentru că li se cere de la headquarters să vină cu ceva „inovator”.  Știrea despre miliardul de dolari fraudat în industria fashion de către fake influencers anul acesta n-a apărut chiar degeaba.

Motive de optimism

În 15-20 de ani, România va arăta altfel ca mentalitate, comportament și teme de discuție. Cum bine observă unii sociologi, Generația Z gândește altfel decât părinții.  E natural ca generațiile succesive să fie deosebite în mentalitate. Însă schimbările la Generația Z sunt mai profunde: e mai pasionată de protecția mediului, de antreprenoriat și de civism, mai puțin dispusă la acumulări fără rost și mai deschisă spre experiențe. Este totodată cosmopolită, conectată permanent și definitiv la cultura Occidentului.

Desigur, nu toți tinerii sunt așa, dar sunt mare parte dintre cei care vor fi performanți ca adulți, care vor conta la înlocuirea actualei puteri politice și economice.

Explicația vine de la sine: este o generație care a fost scutită de traumele social-economice cărora a trebui să le facă față părinții, de pildă sărăcia din anii 90. Dacă nu va trebui să facă față unor provocări viitoare dramatice, gen cutremur catastrofal, război (puțin probabil) sau o criză economică mondială serioasă, România va arăta mult mai zdravănă la cap și mai calmă peste un deceniu sau două.