De la virgula aceasta, cat o prapastie, a pornit proiectul Comma. Despre haul dintre prejudecati, abuz, suferinta, realitate si imaginea surazatoare de deasupra lor: femeile sunt egale cu barbatii. Ioana Sabo, impreuna cu Asociatia Necuvinte, arata 16 perspective de gen prin care se vede ca nu este deloc asa. 16 interviuri despre femei si religie, arta, traditii, politica, imagine, sexism, jurnalism, trafic de fiinte, #MeToo.
Comma este un proiect jurnalistic independent care vorbeste despre subtilitatile inegalitatii, despre subintelesurile discriminarii, despre inechitatea direct exprimata.
In randurile de mai jos, Ioana povesteste cum a pornit sirul celor 16 interviuri, cum a ales intervievatii, ce a descoperit filmand, ce inseamna feminismul in Romania si de ce avem atat de multa nevoie de el.
Scurta istorie personala
Am 24 de ani, proaspat impliniti. Am aterizat in Bucuresti in 2014 pentru a urma Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA. Eram determinata sa lucrez intr-o agentie. Insa intre timp m-am angajat pe un post de Intern Junior Brand Manager si mi-am dat seama ca nu vreau sa lucrez intr-o agentie de advertising. Am terminat facultatea, dar nu am mai dat licenta. Dupa 1 an, am ajuns in echipa Avon Romania, in departamentul de Marketing. In 2 ani si jumatate viata mea s-a schimbat complet, atat personal, cat si profesional. Am intalnit acolo o familie, nu o echipa. In scurt timp, am inceput sa particip la diverse proiecte alaturi de departamentul de PR, unde exista si divizia de CSR - Cancer la San si Violenta Domestica.
Atunci am descoperit ce inseamna proiectele de CSR si cumva am ramas cu un gol pentru ca imi doream sa lucrez in acel departament. Am ajuns apoi in agentie de PR, iar acum fac PR pentru mai multe companii si organizatii, sunt Account Manager pentru TalentMedia, am un blog si scriu doua carti.
Discriminarea femeilor
Daca nu ma insel, cred ca am purtat prima fusta la 13 ani. Eu jucam fotbal, FIFA, jocuri cu masini, am avut parul tuns scurt. Mi se spunea adesea ca ma port sau arat ca un baiat pentru ca port doar pantaloni si nu imi plac papusile. Nu am inteles asta niciodata. Mie imi placea sa joc fotbal, punct.
Apoi, cum mentionam si in cadrul interviului din Proiectul Comma, mama mi-a povestit prin ce a trecut ea in copilarie. A fost batuta, bunica a fost batuta. Au avut o viata grea care si-a lasat amprenta asupra lor. Mama era foarte protectiva. Acum s-a mai relaxat. Din scoala-liceu imi amintesc ca existau comentarii legate de sani, felul in care ma imbracam. Multe fete treceau prin asta. Se promova asa o cultura de ,,hai sa fim cat mai femei ca sa ne observe baietii”. Credeam toate ca asta este definitia frumusetii sau mai bine zis, ca atentia baietilor inseamna ca esti frumoasa. Pentru ca doar asta aveam in jur. Un oras mic in care totul se rezuma la ce face celalalt. Am mai avut cunostinte in grup despre care ceilalti spuneau ca e prea baiat sau ca e prea nu stiu cum. In acelasi timp, ti se insufla ideea de competitie. Ca fetele trebuie sa fie competitive intre ele. De la scoala, prin note, la liceu, prin frumusete si atentia baietilor. E o realitate care cred ca se intampla si astazi, in scoli, licee.
Legat de fosta mea relatie, nici acum nu stiu cum sa gasesc cuvintele potrivite. Am incercat de multe ori sa imi dau seama cum sa spun exact ce s-a intamplat. Practic, totul a inceput cu un episod in care a venit beat acasa, s-a incuiat in baie si nu a mai putut iesi de acolo. M-am chinuit sa sparg usa. A dat cu pumnul prin ea. Eu am tipat, ca m-am speriat, sa nu cumva sa isi rupa mana. Apoi m-a prins de par si m-a dat cu capul de usa. A mai fost o faza cand ne-am certat si tipam amandoi. L-am impins afara din camera si am tranit usa. Mi-a dat o palma pe motivul ca ,,nu trantesti usa la mine in casa”.
Avea niste frustrari care erau clar cauzate de relatia cu parintii, si am zis ok, e clar ca ii lipseste o doza de apreciere, iubire, asa ca mi-am asumat rol de iubita, de mama, de ingrijitoare, de orice. Problema e ca, atunci cand iti asumi aceste roluri intr-o relatie, lumea ta se rezuma doar la acea relatie. El era un baiat carismatic. Te facea il placi doar daca zicea o gluma si zambea. Daca ii atrageam atentia cu privire la cum ma deranjeaza relationarile cu alte fete, eram geloasa. Cand eu aveam un prieten cu care ma intelegeam ok, cu care puteam sa vorbesc, un nickname sau niste emoticoane au fost percepute ca inselat. Aveam si un prieten comun care intre timp a devenit cel mai bun prieten al meu, acelasi repros. Fetele erau si ele prea asa sau prea nu stiu cum - toate prietenele mele aveau ceva.
Eu am inteles atunci ca a fost toxic. Ca mai bine plecam de la incidentul cu baia si gata, se incheia tot. Dar acum o percep ca pe o lectie. Si sper ca el sa isi fi dat seama de faptul ca atunci cand iti asumi o pozitie de superioritate intr-o relatie, se poate transforma in ceva toxic.
Generatia noastra, a millenials, suntem generatia care trece prin cele mai multe abuzuri, atat fizice, cat si verbale, emotionale, dar aparent, inca nu aveam capacitatea de a intelege ca acum avem cu cine vorbi, avem ajutor psihologic la un telefon distanta. Trebuie sa constientizam la timp cand acest lucru se intampla, dar nu avem mindset-ul care sa ne traga un semnal de alarma in momentul potrivit.
Cand te-ai gandit prima data la acest proiect
Dupa terminarea relatiei, m-am gandit pret de cateva luni la ceea ce s-a intamplat. Incepusem sa imi asum vina pentru abuzul fizic si pentru tot ce s-a intamplat. Apoi, in 2018 am cunoscut-o pe Simona Voicescu, Asociatia Necuvinte. I-am luat un interviu. A fost prima persoana cu care am vorbit despre ultima mea relatie si despre mana. Ea m-a facut sa constientizez ce spuneam anterior, pentru ca i-am povestit fiecare detaliu si puneam accent pe: din cauza mea.
Am pastrat legatura si la un moment dat i-am trimis un PDF cu COMMA. L-am gandit fix pentru persoanele ca mine, ca el, ca noi toti. Adica pentru toata lumea. La noi e o chestie - ea si-a meritat-o sau a facut ea ceva. E normal, asa suntem crescuti. M-am gandit fix la virgula care e pusa mereu: A batut-o, dar sigur a facut ea ceva / I-a dat o palma, dar lasa ca nu e asa grav.
Initial, Comma era o serie de interviuri cu 5 oameni. I-am prezentat Simonei conceptul si i-am zis ca vreau sa o invit si pe ea. La cateva luni dupa, m-a sunat sa facem Proiectul Comma impreuna. Ea a venit cu ideea celor 16 perspective de gen pentru cele 16 zile de activism.
Cea mai grea parte
Noi ne-am decis sa facem proiectul pe 25 octombrie :)). Intr-o luna, sunt multe de facut pentru 16 interviuri. De la gasit studio, la filmat efectiv, montaje. Simona s-a ocupat de invitati, eu de interviuri, apoi scris feedback pe montaj, Simona facut montaj cu Alex Ionita, eu grafica, Monica Tudorache traduceri, Andreea Talamazan traduceri. Si tot asa. Era clar ca nu va fi usor. But here we are now. Simona se implica cu trup si suflet, si nu a dormit nopti bune.
Cum ai ales intervievatii
Dupa cum spuneam, o mare parte din invitati au venit prin intermediul Simonei. Cand conturam proiectul, am pus pe hartie o lista de subiecte pe care am vrea sa le includem: religia, politica, jurnalismul, femeia din Social Media, istorie, femeia in uniforma, etc.
Practic, am incercat sa alegem 16 contexte pentru a prezenta 16 perspective diferite. Simona a adus in proiect experti care sunt cu adevarat relevanti pentru societatea civila, care au venit pregatiti sa spuna lucrurilor pe nume. Realitatea asa cum e. Femeia din Romania. Trecut, prezent si viitor.
Ce ai descoperit
Ca urmeaza o autoevaluare intensa. Si sper ca asta sa fie concluzia tuturor. Am descoperit ca suntem intr-o coma pe bune, asa cum am constantat si cand ma gandeam la numele proiectului. Toata echipa a tras minim cateva sute de concluzii care cred ca ne va determina pe toti sa facem mai mult.
Reactii
Uite, ma bucura intrebarea asta. Au fost foarte multe mesaje de felicitari. Ne-au scris oameni care au vazut video-urile si au ramas impresionati, si sunt motivati sa priveasca lucrurile dintr-o alta perspectiva. Pe de alta parte, am primit intr-o seara un comentariu (la interviul cu mine) de la o doamna care spunea ca parerea ei este ca nu poti sa vorbesti despre abuz si apoi sa povestesti de alte lucruri zambind, ca nu poti sa vorbesti despre abuz daca te machiezi la 24 de ani. Eh, atunci mi-am dat seama ca de fapt, asta e o gandire colectiva. Pentru ca, din nou, de-aia exista inca o virgula intre femei si drepturi:
Pai, normal ca a violat-o. Era machiata nu stiu cum, imbracata asa si pe dincolo.
Pai, normal ca e curva, poarta gloss pe buze si are bluza decoltata.
Stati putin, ca nu e chiar asa. Asta ne-a adus in situatia de fata.
Feminismul in 2019
Un cuvant pe care nu oricine il intelege. Din cate am vazut, am auzit, am trait, pentru Romania cuvantul feminism inseamna: femeile astea care sunt ele feministe (orice ar insemna asta) si vor sa fie mai tari ca barbatii. O fosta colega din facultate imi povestea ca a intrebat-o un barbat: Dar ce probleme ai tu ca femeie in Romania in 2019?
Partile bune sunt putine, dar sunt bune. Avem ONG-uri precum Asociatia Necuvinte, oameni precum Simona, Monica, Andreea si toti invitatii din cadrul proiectului care se zbat sa aduca o schimbare. Si o fac. Partile rele sunt multe si inradacinate.
Ce ne lipseste? E greu de spus. Eu sunt de parere ca totul pleaca din mindset. Cum se formeaza mindsetul? Pai, prin procesul de socializare. Pai, adica din educatie. Adica tot ce inveti si asimilezi de cand esti mic, pana cand te faci mare. Adica, pleaca din fiecare dintre noi ca intr-o zi, copiii copiilor nostri sa inteleaga ce inseamna feminismul. De fapt, sa inteleaga lipsa normalitatii. Si sper sa o si traiasca.
Proiectul COMMA vine in contextul celor 16 zile de activism impotriva violentei asupra femeilor si adolescentelor, prin prezentarea a 16 perspective de gen in cadrul unor interviuri. Toate interviurile pot fi vazute aici.
Proiectul a fost realizat pro-bono alaturi de echipa de proiect Simona Voicescu, Ioana Sabo, Alex Ionita, Monica Tudorache, Andreea Talmazan, Studio Mindopoly, Edith by Edith, Frank Paul, si invitatii, Monica Boseff, Oana Dimofte, Diana Oncioiu, Oana Baluta, Anca Maco, Sabina Alexandra Stefanescu, Crina Muresanu, Adina Manea, Alexandra Miroslav, Olga Hosu, Lorena Frutisanu, Catalin Florea, Gelu Duminica, Ana Barton, Dragos Partraru, Christian Craciun, Politia Romana (Bogdan - politist in cadrul Directiei de Combatere a Criminalitatii Organizate), Ministerul Apararii Nationale (Maistrul militar Geanina Iacob, din cadrul Fortelor Navale, membru al echipajului Fregatei Marasesti si Locotenent Catalina Grigore).
