Terapia prin artă și culoare a început să prindă contur și în România. Și funcționează, mai ales în mediile gri, cum ar fi spitalele românești. Unde este nevoie constantă de ajutor pentru un moral ridicat al pacienților. Spitale Color este un demers inedit al Denisei Radu, pornit în urma experienței personale dintr-o camera de gardă. Ea s-a gândit atunci că spitalele din România au nevoie de puțină culoare. Și mare dreptate are.
De la idee la o campanie națională a fost doar un pas. La un an după postarea Denisei pe Facebook cu hashtagul #SpitaleColor, 13 spitale au fost colorate cu tablouri pictate de diverși artiști. Urmează și altele. Comunitatea crește frumos.
”Majoritatea donatorilor pictează din pasiune, fie ca terapie, fie ca hobby, și-mi spun, nu de puține ori, că ei au înțeles valoarea artei pe propria piele. Pe lângă acest aspect cred că acest proiect este ca o gură de aer proaspăt pentru mediul spitalicesc din România, atât de blamat și plin de neajunsuri.”, spune Denisa.
Iar în continuare Denisa Radu povestește mai multe despre campania #SpitaleColor.
Omul din spatele spitalelor colorate
Acum mai bine de 11 ani veneam în București cu un geamantan de haine și multe întrebări despre ce o să fac cu viața mea. Am studiat Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA. Pe timpul facultății am fost în continuă explorare pentru a-mi da seama care e locul meu în comunicare: am testat de la Resurse Umane, la televiziune și PR.
După ce am terminat facultatea, peste 9 ani am activat în marketing online, apoi advertising, iar în prezent m-am întors în marketing. De peste 5 ani îmi împart viața profesională între practician în comunicare și profesor în cadrul universitar. Predau o serie de cursuri universitare ce tratează dezvoltarea de strategii de comunicare și scrierea creativă pe rețelele sociale. Am ales să fac asta pentru că știu drumul prin care am trecut eu până mi-am dat seama ce-mi doresc și ce mi se potrivește să urmez pe plan profesional. Așa că am decis să împărtășesc din experiența mea și să-i ajut pe studenții mei în descoperirea drumului lor profesional.
De la camera de gardă la Spitale Color
Ideea inițiativei de a colora pereții spitalelor de stat din România a pornit de la o vizită într-un spital de urgență unde am ajuns la camera de gardă, ca însoțitoare, și am avut de așteptat 5 ore pentru a intra în sala de consultații. Pe holul îngust al spitalului, oriunde-mi îndreptam privirea, vedeam oameni cu fețele în pământ, îngrijorate, așteptând să-și audă numele strigat pentru consultație.
În acele ore de așteptare, m-am tot gândit cât de mult ne influențează starea psihică locul în care ne aflăm. La ceva timp după întâmplarea de la camera de gardă, am văzând-o pe mama soțului meu, Mădălina Radu, pictând. În timp ce tabloul se contura, un gând a prins culoare și-n mintea mea: spitalele din România au nevoie de un pic de culoare și speranță! Mădălina a răspuns imediat propunerii mele și mi-a donat, inițial, 50 de tablouri pentru a le oferi unui spital de stat.
La început, inițiativa n-a avut un nume. #SpitaleColor este numele pe care l-am preluat de la Răzvan Nistor, unul dintre foștii mei studenți care a distribuit postarea însoțită de acest hashtag. Și, din acel moment, distribuirile au început să fie însoțite de hashtag-ul #SpitaleColor. Postarea în care anunțam donarea a 50 de tablouri realizate de liviart.ro a strâns în câteva ore câteva sute de distribuiri și aprecieri din diferite colțuri ale României.
Conceptul campaniei
A fost inițial doar gândită ca o singură donație către un spital de stat. Nu aveam legătură cu arta și nici nu pot spune că sunt o cunoscătoare într-ale artei. Gândul meu era doar să colorez măcar puțin mediul din spitale pentru a face așteptarea celor care trec pragul spitalului mai suportabilă.
Eu nu mă așteptam la un proiect național, inițial nu știam nici cum să reacționez la zecile de mesaje pentru donat tablouri. Câteva zile mai târziu de la publicarea unei postări pe Facebook, mi-a scris Noela Vieru, manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din Aiud spunându-mi că a vorbit cu întregul colectiv din spital și că și-ar dori foarte mult să primească tablourile, dacă mai sunt disponibile. Am fost extrem de surprinsă și fericită în aceeași măsură.
La finalul lunii ianuarie, a urmat un interviu pentru ZiarMedical.ro și înainte de acel interviu am creat și pagina de Facebook Spitale Color și grupul intitulat Comunitatea Spitale Color. În februarie erau deja 10 spitale din țară înscrise pe lista celor doritoare de tablouri, iar în prezent numărul spitalelor înscrise în proiect a crescut la 17. În ceea ce privește tablourile donate, numărul lor a trecut de 500, jumătate dintre ele fiind donate de Mădălina Radu, soacra mea, iar cealaltă jumătate de pictori amatori și copii din cadrul Școlii Generale „George Emil Palade” și Liceului Pedagogic din Buzău.
Ce se întâmplă concret în povestea #SpitaleColor? Noi strângem donații de tablouri pe care ulterior le ducem în spitalele de stat care sunt înscrise în proiect. Dorința mea este de a le asigura celor care trec pragul unui spital de stat un mediu mai prietenos, mai colorat, care să le dea speranță că vor fi bine.
Învățarea prin acțiune
În primul rând, a fost nevoie să învăț lucruri tehnice despre ce poți duce și cum în spitalele de stat, respentând în aceeași măsură regulile de igienă. Am învățat că există Direcția Sănătații Publice, cunoscută în lumea medicală drept DSP. Împreună cu Noela Vieru, managerul spitalului de la Aiud am reușit să obținem toate răspunsurile și condițiile în care putem duce tablouri în spitale. Apoi, deși aveam experiență în comunicare, am realizat că a comunica în numele unei cauze sociale e diferit de a comunica în scop comercial.
Am aflat cât de importantă este transparența și comunicarea directă cu toți voluntariii donatori. Am aflat și că mai există “reach organic” pe Facebook și funcționează din plin pentru cauzele sociale atunci când mesajul tău e dus mai departe de zeci de oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată, dar care au vibrat cu mesajul și scopul cauzei.
Echipa
Proiectul crește și, pe măsură ce crește, se alătură oameni faini echipei noastre. Prima persoană care s-a alăturat a fost Raluca Axinte, care urmează cursuri de formare în art terapie. Apoi a urmat Nataly Negrea. Noi 3 ani fost echipa care a sortat, pregătit etichete, pregătit colete, împachetat, trimis către cele 13 spitale deja declarate “spitale color”.
Pentru Buzău, echipa este formată din Cristina Irimia, Camelia Vasilescu și Andreea Zaleschi. Apoi s-a alăturat echipei Iulia Paliu care ajută în menținerea legăturii cu donatorii și cu spitalele beneficiare. Și care face demersuri pentru a ajunge la noi artiști din țară pentru donații. Totodată, Rodica Grigoraș a fost cea care a făcut toate demersurile pentru a putea strânge tablouri și materiale de pictură la Art House Bucharest. Ne dorim să extindem echipa pentru a putea duce culoare în spitalele de stat din toată țara.
Donatori și beneficiari
Proiectul a început în ianuarie anul acesta. În acest moment avem 17 spitale înscrise în proiect, dintre care 13 au prins deja culoare, iar 2 urmează să primească tablourile chiar înainte de Crăciun. Până în acest moment am dus culoare în spitale din județele: Alba, Cluj, Buzău, Prahova, Bacău, Hunedoara, Arad, Ilfov, Satu Mare.
În acest moment avem peste 30 de artiști implicați în proiect care ne-au donat tablouri, care pictează din pasiune și ne-au donat cu toată deschiderea tablouri realizate de dumnealor.
Mulți dintre donatori sunt oameni care au avut probleme mari de sănătate sau care aveau în familie astfel de cazuri. Și, pe măsură ce le aflam povestea, înțelegeam că cei care au trecut prin greutăți sunt și acei oameni care dau dovada de multă generozitate.
O comunitate unită de fapte bune și artă
Cred că ceea ce unește comunitatea în jurul proiectului este, în primul rând, valoarea pe care ei au simțit-o că le-a adus-o arta în viață. Majoritatea donatorilor pictează din pasiune, fie ca terapie, fie ca hobby, și-mi spun, nu de puține ori, că ei au înțeles valoarea artei pe propria piele. Pe lângă acest aspect cred că acest proiect este ca o gură de aer proaspăt pentru mediul spitalicesc din România, atât de blamat și plin de neajunsuri.
Și mulți au înțeles că e un început pentru schimbare. Proiectul nu va putea, cu siguranță, să rezolve multitudinea de probleme din spitale, dar este un început, un pas spre înainte. Și cred că poate deschide uși noi pentru spitale. Chiar avem un exemplu în acest sens, într-unul dintre spitalele în care am dus tablouri, la puțin timp au primit buget pentru a renova pereții spitalelor.
Promovarea
Țin să menționez că inițiativa a fost comunicată exclusiv online, și mai specific, doar pe Facebook și Instagram. Este loc de mai mult pentru comunicare, dar până de curând m-am ocupat singură de toată partea aceasta și timpul a fost limitat. Îmi doresc să atragem în proiect persoane pasionate de comunicare, în speță de PR și social media, care să ne ajute să ducem mesajele proiectului mai departe.
Impactul culorilor pe holurile gri ale spitalelor
Sunt multe studii și dezbateri pe tema artei, și a picturii în speță, care are un rol terapeutic, dar nu aș fi în măsură să vorbesc despre asta. Cred, în schimb, că un spațiu viu colorat și care ne transmite speranță ne influențează, pozitiv, starea de spirit, iar în cazul spitalelor, ne dorim ca puțină culoare să schimbe și atitudinea față de situația medicală în care cei care trec pragul spitalului se află. M-am bucurat tare mult de răspunsul și deschiderea primelor 17 spitale înscrise în proiect, iar declarațiile managerilor de spital mi-au confirmat că e nevoie de culoare și speranță în spitale.
Reacțiile pacienților din spitale
Reacția pacienților este mereu surprinzătoare. Pe mulți îi observăm cu se opresc în fața fiecărui tablou și-l admiră, tăcuți. Alții pur și simplu au început să iasă mai des să se plimbe pe holuri (unde sunt tablourile). Când am mers la Aiud să ducem tablourile, am stat de vorbă cu un domn în vârstă, imaginea bunicului pentru noi, pe care l-am văzut oprindu-se la fiecare tablou și uitându-se lung și zâmbind.
L-am întrebat: “Cum vi pare că arată acum holurile cu tablouri?”. “Nepoată, eu nu mă pricep la artă, nu știu să mă uit la ea cu ochi avizat. Dar e frumos să vezi pe holuri culoare, îți mai ia gândul de la probleme și neajunsuri.” Apoi, la puțin timp după asta, ne-a zis o doamnă doctor când am mers să ducem tablourile: “Știți, noi petrecem cel mai mult timp în spital, pacienții vin și pleacă și cauza dumneavoastră ne face foarte mult bine și nouă, personalului din spitale.”.
Prejudecăți spulberate și învățături personale
Prima lecție pe care am învățat-o din tot ce s-a întâmplat în ultimul an a fost aceea că pot schimba ceva în bine și într-un mediu plin cu prejudecăți, așa cum este sistemul sanitar din România și despre care se crede că este fără speranță. Aveam prejudecata că managerii de spital nu sunt interesați să schimbe în bine spitalul, însă primele 16 spitale din proiect au venit ele spre noi, nu a fost nevoie să facem noi nimic. Iar valoarea umană a managerilor m-a impresionat, am cunoscut foarte multe asemenea persoane prin intermediul acestui proiect și mi-am schimbat perspectiva. Totodată, eu resping mentalitatea de blazare, că nu mai contează nimic sau că nu se mai poate schimba nimic, iar proiectul mi-a confirmat că nu este bine să rămâi în zona aceea.
De cealaltă parte, odată cu proiectul am învățat foarte direct ce înseamnă vorba românească: “Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.” La începutul anului acestuia, îmi stabilisem ca obiectiv să scriu o carte pentru care am structura, firul roșu al poveștii însă, de când a început #SpitaleColor, am reușit să mai scriu doar 2-3 pagini.
Planuri colorate
Pentru viitor ne dorim să aducem culoarea și în saloanele în care stau pacienții internați.Pentru a putea face asta avem nevoie de fonduri sau donații pentru înrămarea tablourilor. Saloanele sunt igienizate cu o substanță care e corozivă inclusiv pentru fier, așa că expunerea tablourilor pe pânză tip canvas, fără protecție, ar însemna că la prima igienizare aceste tablouri vor fi afectate (dacă nu chiar distruse).
O altă acțiune pe care ne gândim s-o aducem în spitale e reprezentată de o serie de ateliere de pictură pentru pacienți pe care Raluca Axinte, una dintre voluntarele noastre active și-a propus să le organizeze. Ea spune că a lucra cu culoarea, efectiv, îți schimbă starea și gândurile.
Terapia prin artă nu este un concept nou la nivel global, iar implementarea lui și în România va avea mari beneficii mai ales pentru îmbunătățirea stării psihice a tuturor pacienților, dar și pentru hrănirea imaginației cu imagini pline de culoare și vitalitate. Continuând pe aceeași direcție a nevoii de înțelegere a impactului culorii, pregătim o serie de interviuri cu povești ale voluntarilor implicați în proiect, cum au descoperit ei pictura și ce efecte a avut asupra lor.
