![[Noii artizani] Goblenurile pot fi chiar cool](https://media.iqads.ro/2019/12/pjimage11-cover-850.jpg)
Mama stând într-un fotoloiu vișiniu brodând goblenuri e una dintre cele mai vii amintiri care mi-au rămas peste ani. Îmi amintesc raftul din dulap în care își ținea punga cu ațe, magazinul de la care cumpăra papiote și modele, răbdarea cu care trecea acul prin micile deschizături ale pânzei. O urmăream cu aceeași fascinație cu care mi-i imaginez pe copiii marilor artiști cum își urmăresc părinții în atelierele lor. În unul dintre puținele momente în care își dau voie să nu mai fie în primul rând părinți, ci pictori, sculptori, meșteri artizani.
Obiectele lui Neli Teodorescu confirmă gândul meu vechi de douăzeci de ani – că broderia nu este „mestesugul femeilor casnice”, ci o formă de artă. Modelele ei nu seamănă mai deloc cu ale mamei – sunt mai proaspete, mai colorate, lucrate în cel mai mici detalii. Dar dintre nodurile ei reies aceeași răbdare și atenție care mă linișteau și inspirau când eram copil și care dau valoare unor goblenuri zeci de ani mai târziu.
Viața înainte de broderie
Dupa liceu, am lucrat o perioada in comert. Sa lucrezi cu oamenii este uneori dificil, dar si placut. Aceasta experienta ma ajuta acum in comunicare. Am urmat Facultatea de Management Financiar-Contabil, dar nu am profesat in domeniu. De fapt, in timpul facultatii mi-am redescoperit latura creativa. Aveam o masina de cusut si-mi lucram, ocazional, piese vestimentare. Din resturile de materiale si cateva margele, am cusut primele brose si coliere. Au fost apreciate de prieteni,am inceput sa primesc comenzi, castigand primii banuti din lucru manual.
De la prima față de pernă la un job full time
Pe cand aveam 7 ani, bunica m-a invatat sa cos servete si fete de masa: punctul in cruce si chilimul erau la moda. In scoala primara, am cusut prima mea fata de perna, la orele de lucru manual. Nu stiu daca acum mai sunt incluse aceste ore in programa scolara, dar mie mi-au fost foarte utile.
Cunostintele le-am acumulat dupa zeci de ore de cercetare teoretica, dar situtoriale video. Am trecut prin mai multe etape de incercari: voiam sa fac de toatepentru toti, pentru orice perioada din an : bijuterii, felicitari si decoratiuni pentrusarbatori, papusi, produse pentru mamici si bebelusi. De aproximativ 3 ani, mi-amfixat atentia pe broderia artizanala si am decis sa ma opresc aici. Mi-am zis ca estemomentul sa transform pasiunea in afacere, chiar daca veniturile sunt inca mici.
Cea mai mare provocare
Este usor sa incepi o afacere de genul acesta, investitia initiala este mica. Insa, pe parcurs, iti dai seama ca nu este floare la ureche. Ca sa faci diferenta, este nevoie de multi bani investiti in materiale de calitate, promovare, cheltuieli auxiliare, plus taxele aferente. Cea mai mare provocare a fost, si este, lupta cu mentalitatea oamenilor, aceea ca broderia este mestesugul femeilor casnice. Broderia este o arta, la fel cum sunt pictura, sculptura, olaritul etc.
De unde vine inspiratia
Gasesc inspiratie peste tot, nu pot spune ca vine de undeva anume, cel mai adesea ideile apar in timp ce lucrez. Tot timpul am langa mine o agenda pentru schite, utila pentru momentele cand pierd inspiratia: se mai intampla. Sunt proiecte pe care le duc la bun sfarsit intr-o zi, altele in 30 de zile, in functie de complexitate. Graba nu face casa buna cu broderia, de aceea acord o mare atentie la detalii si siguranta.
Obiecte de lăsat generațiilor viitoare
Cred ca ceea ce diferentiaza obiectele mele de celelalte tine de originalitate. Imi doresc sa creez obiecte unicat, care sa dureze in timp, si care pot fi transmise de la o generatie la alta. Din ce in ce mai multi oameni imi apreciaza munca, atat din tara , cat si din strainatate, motiv pentru care continui sa merg mai departe.
Promovarea online&offline
Online-ul este principalul canal de promovare, dar imi place sa particip la targuri dedicate artizanilor. Consider ca interactiunea cu oamenii este importanta: am timp sa detaliez o lucrare de la A la Z, sa stau la povesti cu vizitatorii, dar si cu expozantii.
O comunitate tot mai deschisa
Nu-mi dau seama cat de mare este comunitatea artizanilor in Romania, dar ma bucur ca fac parte din ea. Comunicarea este mai deschisa intre noi in ultimii ani, impartasim impresii de fiecare data cand avem ocazia. Ne ajuta mult si intalnirile la targuri, care sunt din ce in ce mai bine organizate, iar asta se vede in numarul crescut de vizitatori - calitatea, originalitatea si unicitatea obiectelor create de artizani fac diferenta.
Un ochi spre viitor
Pe viitor imi doresc sa realizez broderii complexe, sa aprofundez arta broderiei, atat teoretic, cat si practic. O provocare ar fi sa realizez kit-uri, dar si ateliere pentru broderie. Cererea exista, si ma gandesc serios sa transmit mai departe cunostintele acumulate.
