[Viața după agenție] Andreea Burlacu: Mulți tind să creeze o aură nemeritată în jurul freelancingului, de parcă la noi curge doar lapte și miere

De 4 ani e “pe picioarele ei" și se declară încântată că nu a simțit niciodată că a avut superiori. Altfel e foarte posibil să nu se fi angajat vreodată. Andreea Burlacu are o perspectivă diferită asupra ierarhiilor și a ideii de autoritate și crede că succesul în business apare atunci când echipa lucrează împreună și toți sunt parteneri în proces. Andreea a avut mereu parte de lideri în agențiile în care a lucrat și crede că freelaningul e cea mai potrivită formă de activitate pentru ea.

Liderul știe să nu fie șef, spre deosebire de șeful care nu știe să fie lider

Deși este mult de muncă, uneori mult mai mult decât în agenție, trebuie să ies mult mai des din zona de confort. Asta îmi place și asta mă ține vie. Așa am ocazia să cunosc oameni, să educ piața, să transmit ce știu și celor care nu au musai bugete de marketing mari, că altfel și-ar permite agenții, dar care vor să își crească business-ul frumos și eficient.

În freelancing nu mai am ore moarte

E deja cunoscut că fiecare om are ritmul lui, orele la care funcționează cel mai bine, vârfuri și ore de procrastinare. Pentru că pot să-mi fac singură programul, fără să mai fiu obligată să stau de la 9 la 7 într-un loc unde am-n-am inspirație, energie, spor trebuie să pontez, reușesc să-mi împart mult mai bine timpul.

Am ajuns să mă cunosc suficient de bine astfel încât să știu care sunt orele mele de vârf, când e mai bine să ies la o plimbare sau un cico să mă relaxez, când să revin la muncă și în ce ritm să lucrez astfel încât să nu mai am ore moarte. Asta poate avea și reversul medaliei, căci înseamnă de multe ori și lucru seara, ori în weekend.

Dacă există șefi de plantatie și sclavi lucrurile nu vor ajunge unde trebuie

Pierdeam 2 ore în trafic spre și de la birou și am știut atunci că îmi doresc să fac lucrurile my way. Am pornit cu gandul că vreau mai multă structură logică, mai multă strategie în comunicare și cumva am simțit că e timpul să fac asta de una singură.

Nu că în agenții n-ar exita structură sau strategie, departe de mine gândul acesta, doar că, uneori, în vâltoarea proiectelor nenumarate, al deadline-urilor super strânse, al departamentelor multiple ce trebuie implicate în proces, se fac și mult și lucruri puțin pe dos: începem cu creația, apoi vedem dacă se potrivește strategic sau începem cu o cioacă de social media, apoi vedem dacă s-o potrivi cu ideile brandului nostru. Ceea ce nu e foarte grav dacă se întâmplă rar, însă eu sunt ușor perfecționistă și mi-am dorit să se întâmple extrem de rar, așa că mi-am făcut propriile procese, propriul stil. Asta nu înseamnă că nu am colaboratori, că nu implic și eu mai mulți oameni sau departamente în proces. Însă o fac așa cum visam și citeam eu când eram ceva mai mică. :)

Am mai încercat o dată în 2012 dar nu a mers

N-am avut prejudecăți. Deloc. Nici frici. Poate pentru că am mai încercat o dată prin 2012 și am renunțat destul de repede la idee. Însă atunci am înțeles foarte bine ce-mi lipsea din pregătire și de ce aveam nevoie ca să pornesc. Așa că am tot acumulat expertiza și curaj și în decembrie 2015 când am zis gata, așa a fost, iar primul proiect, mic ce-i drept, mi-a venit la doar o săptămână. Întotdeauna am crezut că-ți trebuie 2 lucruri esențiale pentru a fi pe cont propriu: expertiza și atitudine. Apoi lucrurile se leagă, înveți tot mai mult, crești tot mai mult. Ceea ce s-a adeverit și-n cazul meu.

În 4 ani de freelancing am învățat să fiu mai răbdătoare

Am înțeles că deși visez și-mi doresc să duc business-ul omului până la cer, el s-ar putea să nu fie pregătit, să nu-și dorească să ajungă atât de sus sau atât de repede, să nu înțeleagă, să aibă nevoie de timp. Așa că am învățat să am răbdare.

Am învățat că mai am multe de învățat. :) Deși am 10 ani de lucru în domeniu, am înțeles că nu pot șoma niciodată cu upgrade-urile. Că trebuie să-mi dedic timp și propriei dezvoltări, nu doar clienților, ca să fiu/rămân în top.

În clasa I îmi făceam temele, citeam și apoi ieșeam la joacă

Sunt severă de când mă știu. Într-a doua, pentru că scriam urat, am reluat toate lecțiile de caligrafie din clasa I și am început să lucrez suplimentar ca să fiu cea mai bună. La fel, fără să fie impus de învățătoare sau altcineva.

Într-a 10-a m-am apucat de meditații la engleză doar pentru că simțeam că nu sunt unde trebuie cu nivelul. Până și acolo ceream exerciții suplimentare. Toate lucrurile astea s-au întâmplat continuu și se tot întâmplă și în viața de freelancer.

De cele mai multe ori lucrez peste 8 ore pe zi și asta doar pentru că vreau să iasă totul la timp, cum am promis. Iar freelancerul, asa cum stiți, e și Client Service și contabil și new business developer și cam de toate, așa că-ți trebuie multă energie și o agendă plină să răzbești.

Altfel imi dau voie să citesc, să ies, să mă plimb, doar pentru că știu că așa sunt mai productivă, mai inspirată.

Cum te ferești de burnout refuzând proiecte

Am crescut repede, poate cam prea repede, am zis da cam tuturor proiectelor (care mă reprezentau și în care credeam, nu chiar tuturor) și am ajuns după 3 ani extrem de obosită și supraîncărcată.

Cred că a fost un pic mai greu și mai mult decât mă așteptam sau speram. Așa că anul acesta am învățat încă o lecție importantă în freelancing: să zic nu, chiar dacă poate îmi plăcea proiectul sau mă repezenta. Dacă timpul și resursele mele nu mai puteau face față, am învățat să refuz.

Ce lipsește din viața de agenție

Am fost surprinsă să aflu cât de mult îmi lipsesc oamenii. Ca freelancer poți avea și 3-4 zile la rând când lucrezi intens de acasă și nu prea schimbi o vorbă cu cineva. Asta dacă vrei să fii eficient și ai proiecte, bineințeles. Te poți sălbatici ușor, iar asta clar m-a surprins.

Îmi lipsesc colegii. De multe ori ca freelancer stai mult de unul singur, cu gândurile, clienții, munca ta. Îmi lipsesc discuțiile cu colegii și cafeaua liniștită de dimineață. :)

Libertatea e o armă cu două tăișuri

Cel mai mult din viața mea de acum îmi place libertatea. Sunt o mare promotoare a libertății: de exprimare, de gândire, de alegere. Iar pe cont propriu am toată libertatea de care am nevoie. Simt nevoia însă nevoia să precizez că libertatea e armă cu două tăișuri. Nu-i ușor de manevrat.

Dacă înțelegi libertatea doar ca pe un drept de care poți profita când și cum vrei, s-ar putea să nu-ți prea iasă business-ul. De fapt, sunt sigură că nu vei ajunge prea departe. Cumva mulți tind să facă o aură nemeritată în jurul freelancingului, de parcă la noi curge doar lapte și miere. Nu, curge din când în cand dacă te potrivești și știi ce ai de făcut. Altfel s-ar putea să fie un chin. :)

Revenind, pentru mine libertatea de a-mi alege clientii, proiectele, strategia, programul, metodele de exprimare si livrare imi da cea mai mare satisfactie.

Sper ca pensia să înceapă mai devreme decât prevede legea. :))

Am început să economisesc, însă nu în sistemul de stat, nu-mi plătesc pensie pentru că sistemul nostru de stat e unul falimentar. Îmi plătesc toate taxele obligatorii. Pe cele facultative aleg să le investesc în privat.