[REC și la podcast] Mara Mărăcinescu (Americanii): Încerc să găsesc răspunsuri în podcasturile la care lucrez. Mă mână o grămadă de curiozități

Ce au în comun fotbalul, mamele singure și moartea? Pasiunea Marei Mărăcinescu pentru podcasturi. După ce a lucrat la unul dintre puținele podcasturi narative din România, Mara s-a dedicat formatului. Are patru proiecte în lucru, iar primul dintre ele va fi lansat în curând. Go big or go home, spune ea. 

Ce n-ar mai face niciodată: să lucreze singură la proiecte audio. Deși munca în echipă vine cu provocări specifice, să faci totul singur cap-coadă - creație, producție și promovare, e extenuant. Spune că e important să-ți antrenezi urechile și să lucrezi cu ce echipament îți permiți, dar să faci tot posibilul să investești în ceva de calitate. Iar temele vin de la sine, din curiozitățile de zi cu zi. 

Mara crede în dezvoltarea pieței de podcasturi în România și în ștergerea liniilor de demarcație dintre podcast și radio. Vom vorbi în curând doar despre audio, iar publicul îl va consuma unde va vrea - deocamdată, cel local având o preferință pentru YouTube. Mai multe despre finanțare, promovare, cifre și planuri, vă spune ea. 

Ideea podcastului

Ascult de multă vreme podcasturi. Am ajuns la ele din întâmplare acum aproape 10 ani, și am continuat să le ascult în diverse perioade din viața mea. De când am auzit This American Life am vrut să fac un podcast, dar pe atunci experimentam mult cu sound art-ul și cu înregistrările de teren fără să înțeleg ce înseamnă să construiești o poveste.

Americanii, cel mai recent și complex podcast la care am lucrat, a apărut într-o anumită conjunctură și nu a durat mult de la idee la implementare pentru că a apărut aproape de termenul de depunere pentru proiecte culturale de la AFCN (Administrația Fondului Cultural Național). Știam că pe Diana (Meseșan) o interesa emigrarea curentă, Claudia (Câmpeanu) studiase și scrisese și ea la facultate despre emigrare, iar eu tocmai începusem să lucrez la Arhiva de Imagine a MȚR (Muzeul Țăranului Român) unde, din colaborarea Arhivei cu Rucsandra Pop și arhiva de documente a bunicului ei, am dat peste un cântec din Drăguș despre emigrare în America din 1929. Ne-a surprins că se cânta atunci despre asta și am vrut să aflăm mai multe. 

Era centenarul, am scris proiectul și am câștigat finanțarea. Nu ar fi existat podcastul dacă nu obțineam banii pentru că am vrut să mergem pe teren, și în Drăguș și prin țară, știind că majoritatea celor care plecau acum 100 de ani plecau din Imperiul Austro-Ungar, deci din Transilvania.

Ajutoare și tool-uri

La Americanii și la Sunt în casă cu răul, colaboratoarea mea principală a fost Diana, iar la Americanii ni s-a alăturat și Claudia. Înainte de Sunt în casă cu răul, am lucrat de multe ori singură la produse audio de tot felul dar n-aș mai face asta! Lecția pe care am învățat-o făcând Americanii a fost că este absolut extenuant să faci și partea creativă și partea de producție, de la scrierea de proiect la promovare, și fiecare din noi a încercat să le facă pe toate. Și a fost obositor :). 

Acum lucrez la mai multe podcasturi în echipe de minim trei persoane, fiecare ocupând roluri diferite, dar partea de editare a structurii unui episod, fie că este un interviu între două persoane, fie că este o poveste cu multe surse, este întotdeauna o muncă de echipă. Structura fiecărui episod se discută și răs-dicută și e partea cea mai grea întotdeauna.

Pe partea tehnică, cred că e important să folosești ce ai și ce îți permiți în momentul când te apuci de un podcast, dar, unde aș puncta că este absolut esențial să nu devii zgârcit la bani este la partea de monitorizare - adică căști și boxe.

Este foarte important ca tot lanțul de producție să fie de calitatea cea mai bună, dar eu mi-am permis un microfon profesionist (Sennheiser-1200 de euro) de-abia de anul ăsta. Însă am lucrat cu un microfon de 150 de dolari (pentru sunt în Casă cu Răul aveam un Shure MV88, microfon de iPhone), dar căști de 700 de euro. Pe partea de software, pentru că eu fac și sunet de film, lucrez cu standardul din industrie adică Protools. Dar recomand mult mai accesibilul Reaper, sau Hindenburg, care este super intuitiv și ușor de folosit.

E important și să îți antrenezi urechile ascultând producții de calitate de pe niște boxe bune sau antrenându-le cu un soft ca Train your ears. În același timp, e super important și să apelezi la ajutor. Feedback-ul altor urechi, dacă îți permiți și profesioniste, e neprețuit.

Alegerea temelor

Îmi dau seama că temele abordate sunt cele care mă preocupă în momentul ăla în viața mea. Sau cele care îmi pică în poală cum a fost cântecul ăsta care a declanșat Americanii. 

Momentan, sunt preocupată de perspectivele feminine de tot felul, de relaționare, și de singurătate. Fac terapie de doi ani de zile și încerc să găsesc răspunsuri în podcasturile la care lucrez la multe din întrebările pe care mi le pun în terapie. Mă mână o grămadă de curiozități și mi-am dat seama că prin munca de producție a unui podcast am enorm de învățat, și ajută clar și pe partea de relaționare/singurătate :).

Procesul e o combinație de documentare, teren și montaj, dar partea de documentare și montaj cred că durează cel mai mult pentru tipul de podcast pe care îl fac cel mai des, cel narativ. De obicei, documentarea continuă pe tot parcursul terenului și parțial al montajului și în unele instanțe continui să faci teren și după ce ai început montajul, dar e mai mult ca o completare a structurii decât ceva ce va determina/schimba cursul poveștii. 

Nu am lucrat încă la un podcast în care etapele să fie atât de distincte tocmai pentru că au fost povești care implicau și experți și interviuri și materiale de arhivă. Iar perioada de producție a unui astfel de podcast, mini serie, este minim șase luni de zile.

Podcasturile în România 

Sigur, sunt multe formate și teme neexplorate la noi și este mult loc să sune mai bine și să devină adevărate forme de entertainment. Îmi doresc mult ca el să continue să se dezvolte ca un produs cultural și nu numai ca un canal de marketing.

Cred că podcasturile vor continua să devină mai vizibile, formatul de podcast interviu va rămâne în continuare cel mai des întâlnit, vor continua să intre în spațiu nume cunoscute, poate vor intra și mai mulți profesioniști din zona de post-producție sunet, dacă vor fi mai mulți bani, posibil să crească susținerea financiară din partea comunităților de ascultători și, în continuare, producțiile complexe, care necesită timp și resurse mai multe, vor fi puține și se vor lupta să se finanțeze. 

Dar cred că va mai dura puțin până ajunge la o masă mai mare de ascultători. Și oricum, la un moment dat, nu vom mai vorbi despre podcast sau emisiune radio ci vom vorbi doar de produse audio. Adică așa cum acum emisiunile radio se reambalează ca și podcasturi așa și podcasturile pot trăi pe Youtube sau la radio sau pe smart speakere și la urma urmei totul e sunet :).

Va fi interesant de văzut care vor fi particularitățile pieței românești. Unde cred că suntem diferiți de alții e prevalența YouTube-ului și a existenței unor “podcasturi” video, care sunt mai vizibile pe YouTube versus alte platforme de podcasting. Cred că YouTube-ul va rămâne un canal de distribuție important pentru podcasturile din România până când publicul larg se va obișnui să asculte din Spotify sau Apple podcasts, sau orice alte platforme de podcasting. De asemenea, sunt curioasă să văd ce implicații au acțiunile Spotify sau ale altor platforme de distribuție de podcasturi, cum ar fi Acast, la nivel european, pe partea de consum de podcasturi, pentru că ele încep să și producă conținut propiu și nu numai să distribuie.

Câteva cifre

Media este undeva la 1500 de ascultări pentru un episod cu un average consumption al episodului, conform iTunes, în medie, peste 85%. Deci cei care au ascultat mai mult de 1 minut au stat cu episoadele până aproape de sfârșit. Cei mai mulți ascultă de pe Soundcloud, deși podcasturile există și pe iTunes și pe Spotify. 

Ce m-a surprins să observ în statisticile Spotify în ultima lună versus începutul anului a fost media de vârstă, unde segmentele de 18-22 și 23-27 au ajuns din urmă segmentul 28-34 care a fost cel mai mare imediat după lansarea Americanii. Și cred că asta pur și simplu e un rezultat al propagării organice a podcastului, prin word of mouth.

Inspirație și recomandări

Am două recomandări europene: Have you heard George’s podcast? Un podcast care e o combinație de spoken word poetry cu dramă cu documentar social care mă fascinează și care vorbește de teme grele precum excluziunea socială sau închisorile din Londra într-un format aparte. Vocea naratorului, George the poet, de asemenea, te unge pe suflet.

Aș recomanda și câteva serii de la arteradio.com care au un sound design pe care l-aș asculta din nou și din nou. Cea mai recentă serie, care este despre dorința feminină, sau female desire care sună mai bine în engleză, se numește Les chemins de desir, iar o altă serie, tot o poveste personală, De Guerre en fils, este despre tensiunile dintre algerieni și francezi din timpul Războiului din Algeria din anii 54-62. Ambele sunt impecabile ca structuri narative și sunet.

Provocări și lecții

Destul de, spre foarte dificil. :) Să faci un podcast singur, fără finanțare, e cel mai greu. Devine puțin mai ușor dacă îl faci într-o echipă și ai ceva bani și, clar, cu cât crește complexitatea structurii și cu cât implică mai mult teren, este cu atât mai dificil. E important să ai timpul și banii necesari să poți să fii liniștit pe partea emoțională și să dedici spațiul mental necesar muncii creative.

Ca la orice proiect, cred că provocările cele mai mari vin în stabilirea unui workflow împreună cu cei din echipă. E foarte importantă comunicarea în echipă și, dacă există reguli clare și stabilite de comun acord, se pot rezolva orice alte obstacole apar pe parcursul proiectului. Ca în orice relație, e important să poți să îl asculți cu adevărat pe celălalt și să încerci să-i înțelegi perspectiva fără să fii reactiv. Deci lucrul în echipă aș zice că e cea mai mare provocare și cea mai satisfăcătoare pentru mine în crearea unui produs creativ.

Am început să învăț ce înseamnă lucrul în echipă la un material creativ, cum să vorbești despre viziunea ta cu ceilalți și cum să construiești împreună cu ei o viziune comună. Nu știu dacă am reușit să fac partea asta cu construitul încă cu adevărat, dar e scopul meu principal în 2020.

Monetizarea podcastului

Americanii a fost produs cu bani publici, ca multe proiecte culturale independente. Dacă nu aveam aceste fonduri și totuși continuam cu producția, aș fi încercat să îl monetizez în toate felurile: prin susținere lunară (gen Patreon), prin evenimente live, prin sponsorizări private. În viitor, pentru podcasturile la care lucrez acum, asta plănuiesc să fac: diversificarea susținerii.

Promovarea

Nu am lucrat încă la o strategie extinsă de promovare pentru nici unul din podcasturile pe care le-am făcut, dar, pentru că piața este încă foarte mică, cred că, pe lângă promovarea online plătită, rămâne foarte valabilă promovarea în persoană, recomandările venite de la cineva în care ai încredere. Cred că odată cu intrarea unor jucători din media mai cunoscuți în curând vom vedea și mai multă promovare în offline.

Planuri

Multe podcasturi! Am vreo patru în lucru acum, pe diverse teme, de la fotbal la mame singure și moarte :). Go big or go home, cum zic americanii. Clar am pariat pe podcasturi în viitor, numai la asta lucrez acum și îmi doresc astfel să pot contribui la profesionalizarea spațiului și la diversificarea temelor și formatelor care există.

Cred că cel care se va lansa cel mai curând, la începutul anului viitor, va fi Reconectat. E un podcast pe care-l fac împreună cu prietena mea psihoterapeut Cristina Petrescu-Ghenea, despre educație relațională. Prima serie va fi despre corp și vom avea niște conversații intime și uneori dificile cu diverși invitați despre corpul lor, conversații pe care le considerăm esențiale pentru a avea relații sănătoase, cu noi înșine și cu ceilalți.

Pentru restul, sper să anunț cât mai curând detalii despre fiecare din ele, pe Facebook sau Instragram.