[Noile dialoguri] Laura Ștefănuț: Avem tendința să ne poziționăm deasupra naturii și să fim convinși că totul ni se cuvine

Dacă ar fi să fac o plimbare cu mașina timpului, m-aș duce în Grecia Antică. Filosofi, teatru, chestii. Cel mai important motiv pentru care m-aș duce acolo, totuși, ar fi spiritul cetății. Parcă mă văd pe înserat, sub un măslin, discutând despre marile întrebări ale omenirii. Le-aș spune onest că vin din București și că, asemenea lor, suntem și noi preocupați de ale noastre - fake-news, UBI, shared economy - dar parcă nu ne mai găsim timpul să vorbim despre ele. La care, unul zice, porniți un dialog pe tema asta în IQads. 

Și uite-așa, pornim o nouă serie editorială dedicată ideilor/dilemelor/temelor sociale care ne preocupă, despre care discutăm cu prietenii sau colegii, ne certăm cu necunoscuți pe Facebook sau la care ne gândim la finalul zilei.

Nu puteam începe mai potrivit o astfel de serie, decât cu un jurnalist care de-a lungul carierei sale a expus curajos povești ce dezvăluie probleme sistemice din România. Pe Laura Ștefănuț o știți din intervențiile și reportajele ei de pe Digi24, din colaborările cu instituții de presă internaționale precum Reuters, sau publicații precum Casa Jurnalistului. În prezent, scrie pentru Libertatea. Laura a ales să vorbească despre problema fabricilor din România subcontractate de branduri multinaționale de haine, dar și despre schimbările climatice și legătura lor cu industria de fashion. Între toate marile conversații din 2019 există un fir comun, crede Laura: 

Oricât vor evolua medicina și tehnologia, nu ne vom putea găsi liniștea până nu încorporăm cu modestie respectul față de noi înșine, de oamenii din jur și mediu. Nu ne naștem sfinți, așa că atitudinea aceasta trebuie exersată conștient. 

Teme sociale

Sunt jurnalistă, așa că încerc să înțeleg lumea în care trăim și sunt atrasă de subiecte care vizează probleme sistemice ale societăților noastre. De obicei, avem în jur indicii asupra acestor probleme, dar nu ne prezintă nimeni imaginea de ansamblu - singura din care pot reieși cele mai bune soluții.

O astfel de temă care m-a preocupat în ultimii ani e legată de fabricile din România care fac haine pentru branduri celebre, de la cele de fast-fashion la cele high-end. Toată lumea auzise de exploatările la care sunt supuși muncitorii asiatici din confecții, dar nu și dramele muncitorilor din România sau Bulgaria: femei care leșină în mod curent din cauza căldurii și a volumului de muncă, oameni care nu sunt plătiți pentru munca lor sau care primesc salarii din care nu pot trăi, muncitori efectiv terorizați.

Am vorbit pe subiectul acesta atât în România, cât și în presa sau mediul academic din străinătate, cum ar fi Reuters, televiziunea ARTE, Universitatea Oxford. Așa că atât străinii cât și românii îmi scriu des pe acest subiect — primii fiindcă sunt șocați să afle că “made in the EU” nu e neapărat fair trade, ceilalți fiindcă au vreo rudă sau cunoștință care a trudit prin fabrici de confecții. 

Cu prietenii vorbesc mult despre schimbările climatice — o tot facem de ani de zile, când abia împingeam subiectul în mediul public, fiindcă nu interesa pe nimeni. Deși pare să fie cea mai mare provocare a umanității.

Provocări

Fie că vorbim de exploatarea muncitorilor din confecții, fie despre schimbări climatice sau burnout, fake news și altele, pare că există niște fire roșii care le leagă pe toate.

Spre exemplu, consumerismul, ideea aceasta de creștere galopantă continuă, de acaparare a resurselor cu mult peste cât avem nevoie — comportamente la care suntem singura specie care excelează.

Avem tendința să ne poziționăm deasupra naturii și să fim convinși că totul ni se cuvine când, de fapt, suntem parte din natură. Respectul pentru natură înseamnă respect pentru oameni și, în final, respect față de noi înșine. Dacă ne batem joc de ceea ce găsim în jurul nostru, ne facem rău singuri.

Oricât vor evolua medicina și tehnologia, nu ne vom putea găsi liniștea până nu încorporăm cu modestie respectul față de noi înșine, de oamenii din jur și mediu. Nu ne naștem sfinți, așa că atitudinea aceasta trebuie exersată conștient. 

Consecințe

Să luăm exemplul exploatării muncitorilor în fabrici de confecții. Principalii câștigători sunt cei puțini, brandurile — nu întâmplător unul dintre cei mai bogați oameni din lume este Amancio Ortega. Fabricile se luptă între ele pentru a oferi cel mai mic preț, de teamă că altfel, brandurile se mută la un producător mai ieftin. Așa că fabrica are marja de profit micuță, iar muncitorii sunt cei mai presați, fiindcă nu poți tăia costuri de la electricitate sau apă. Pui muncitorul să facă ore suplimentare, îl plătești foarte prost și stabilești norme imposibile. Consumatorii cumpără din ce în ce mai multe haine, hrănind sistemul ăsta.

Să nu mai vorbim de poluarea asupra mediului, industria fashion emite mai mult carbon  decât toate zborurile internaționale și maritime la un loc. Hainele aruncate, adică mai mult de 80% din cele produse anual (ne spun estimările) și procesele de producție poluează apele cu microplastic.

Paleontologii spun că dacă va analiza cineva erele Pământului, era noastră va fi marcată în sol de un strat subțire cu mult plastic. Până atunci, poluarea asta ne îmbolnăvește și ne distruge calitatea vieții. Pentru ce?

Mulți consumatori și din ce în ce mai multe branduri au început să înțeleagă asta și să își îmbunătățească practicile. Dar mai este cale lungă până la rezolvarea problemelor.

Ce spun specialiștii

Există o vastă literatură de specialitate, dar cine mai are timp să o acceseze în valul grabei și al grijilor cotidiene. Eu am avut norocul să am o meserie care mă obligă să vorbesc cu specialiști, să îi ascult pe cei mai informați și mai înțelepți decât mine.

Spre exemplu, în privința schimbărilor climatice există consens științific (peste 90% din cercetări) că acestea sunt reale și provocate de om. Pentru mine, Tim Flannery a fost un interlocutor valoros. O carte pe care aș recomanda-o este “The Sixth Extinction”, de câștigătoarea Pulitzer Elizabeth Kolbert.

Pe lângă idei și concepte externe, sunt convinsă că fiecare avem în noi o înțelepciune a bunul simț. Dacă alegem să ascultăm vocea asta simplă și decentă, ajungem de multe ori la aceleași concluzii ca studii de ani de zile și milioane de dolari.

Abordarea personală

Una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în ultimii ani a fost să mă abonez la un coș cu legume  — cultivate lângă București și trimise săptămânal de o asociație care integrează pe piața muncii oameni vulnerabili.

Mi-a schimbat total stilul de viață, care se baza pe mâncat în oraș sau cumpărat de la supermarket aceleași produse. Coșul cu legume m-a disciplinat. Gătesc divers și cu plăcere, suntem două persoane care mâncăm zilnic câte ceva din coșul cu legume.

Fiindcă producția este locală, nu doar că încurajăm economia în timp ce mâncăm legume bio delicioase, dar reducem amprenta de carbon generată când legumele sunt aduse de la sute, mii de kilometri. Nici ambalaje nu există: coșul este golit și returnat, asemenea cofrajelor cu ouă.

Altă investiție a fost să îmi cumpăr un purificator de apă cu filtre care se curăță și se schimbă o dată la vreo 10 ani. În felul acesta nu mai consum acasă apă îmbuteliată în plastic.

În privința hainelor, până acum am ajuns la concluzia că cel mai relevant este să cumpărăm produse mai puține și mai dragi. O să mă vedeți în aceeași rochie la diverse evenimente. Cumpărarea hainelor second-hand are la rândul ei câteva avantaje.

În orice caz, nu simt că am soluțiile și că sunt în poziția să le spun eu altora cum e mai bine să își trăiască viața. Mai degrabă sunt pe un parcurs în care caut soluții, împărtășesc ce mă entuziasmează sau revoltă, rămân deschisă și conștientă că mă pot înșela.

Realitatea este că în București e o provocare să integrezi un comportament benefic pentru tine personal și pentru cei din jur. Cum arunci selectiv gunoiul? Cum să faci sport pe asemenea poluare? Cum să folosești transportul în comun când funcționează așa prost?

Mass-media

O mare parte din mass-media din România nu acoperă numeroase subiecte de interes public. Uneori este de înțeles, fiindcă în goana după știri nu mai rămâne timp pentru prezentarea sau chiar descoperirea unor probleme sistemice.

Cu toate astea și în redacțiile main-stream mai există jurnaliști care fac eforturi pentru acoperirea unor teme majore. Acum sunt și redacții, cum este experimentul Libertatea, care a transformat un tabloid într-un ziar de investigații pe teme majore.

Pe de altă parte, oameni ca Greta Thunberg fac imposibilă tăcerea pe subiecte de tip climate change, chiar și în România, unde nu se discuta despre asta. Este clar că trendul este pentru mai multă responsabilitate socială, iar media care nu înțelege asta va rămâne în urmă.

Soluții

Cert este că nu putem pune toată greutatea problemelor sistemice asupra individului. Cei care au cea mai multă putere au și cea mai mare responsabilitate, fără să însemne că nu există și responsabilitate individuală.

Ceea ce putem face la nivel individual este să susținem organizații sau proiecte benefice pentru societate, să donăm, să fim voluntari dacă avem timp. Să punem presiune pe autorități și pe politicieni.

Putem să încercăm să avem un stil de viață mai sănătos și mai responsabil, atât pentru noi cât și pentru cei din jur — mi se pare că oamenii care nu au grijă de ei, oamenii nefericiți au tendința să fie mai destructivi.

Poziția brandurilor

Multe branduri au început să cultive responsabilitatea, de la cele de haine la restaurante care folosesc doar produse locale. Doar că sunt prea puține care fac treabă pe bune, prea multe au doar PR și scuze.

Reprezentantul unui brand de haine nordic îmi povestea că ei încearcă să asigure condiții de lucru bune și salarii decente muncitorilor din fabrici românești. Doar că o fabrică românească produce pentru numeroase branduri, iar faptul că un brand sau două iau măsuri e ca o picătură în ocean.

Tipul acesta era foarte supărat pe brandurile celebre despre care îmi zicea că sunt interesate doar să preseze pentru cele mai mici prețuri (dar și calitate ok), fiindcă miza este profitul tot mai mare. Dacă sunt însă suficienți clienți care pretind de la branduri să fie etice de la un capăt la altul, va trebui ca acestea să se conformeze într-un final.

Personal, deși am criticat branduri de fashion în articole și documentare, nu cred că oamenii trebuie să înceteze să cumpere de la acestea— brandurile pot fi trase la răspundere, iar asta o pot face clienții, dacă guvernele nu au legislație corespunzătoare. Dacă cumperi de la un “no name”, nici nu vei afla cum au fost realizate produsele.

La rândul lor, brandurile pot schimba mentalități în mai bine, fiindcă au acces imens la public. Sunt ziare de supermarket care întrec ratingul mai multor ziare mainstream la un loc. Să nu mai vorbim de reclamele audio-vizuale, care ajung la milioane. Întrebarea este dacă acestea sunt interesate cu adevărat de binele social sau se axează doar pe creșterea propriilor profituri, replicând astfel stereotipuri și promovând comportamente nocive.

Responsabilitatea și profitul decent nu se exclud una pe cealaltă.

Teme dezbătute în cercul tău social

Foarte multă politică și teme sociale actuale, dar abordate la un mod relaxat. Facem și schimb de rețete culinare, ponturi de life hacking și ne deschidem sufletele în discuții despre relații și emoții.

Evoluția dialogului în România

Sunt din ce în ce mai puțin ignorate. Dacă înainte erau o chestiune de nișă, acum intră tot mai mult în mainstream. Ceea ce mă face optimistă, pare că ne trezim, că acceptăm să privim cu mai multă claritate în jurului nostru și în noi însine, că încercăm să facem lumea mai bună.