Agonia ursului din Harghita pe care am urmarit-o neputinciosi ne-a pus, din nou, fata in fata cu lipsa de instrumente ale statului.Cand vine vorba despre fauna salbatica, cei mai multi dintre noi ne ghidam inca dupa niste concepte invechite, care mai mult ghicesc comportamentul animalelor, din interactiunile pe care acestea le au cu oamenii. Cand, de fapt, viata adevarata a animalelor salbatice se petrece inafara putinului contact pe care il au cu oamenii, viata care e restransa tot mai mult de influenta umana asupra habitatului lor.
Centrul pentru Reabilitarea Faunei Salbtice a aparut in 2006, cand o fosta gradina zoologica a fost trasnformata intr-un spatiu in care animalele ranite sunt ajutate sa se refaca si, odata insanatosite, sunt reintroduse in natura. E una dintre putinele initiative din tara care se ingrijeste de aceste animale si care incearca, ajutati de tehnologie, sa le inteleaga complexitatea comportamentului. Cosmin Stinga e președintele centrului, iar alaturi de el lucreaza o mana de specialisti, a caror pasiune uneori trebuie sa tina loc și de fonduri, de multe ori insuficiente pentru necesitatile Centrului. Pentru ca inca nu intelegem nevoile reale ale acestor animale, deci nici cum anume le-am putea ajuta.
