![[Obsesii part-time] Ruxandra Papuc si carciumareala: Intre burgeri, muzica si publicitate, important e sa ai ficat](https://media.iqads.ro/2019/11/collage15-cover-850.jpg)
Orice publicitar viseaza sa aiba un bar, crede Ruxandra Papuc, Group Creative Director, McCann Worldgroup Romania. Ea isi doreste asta de 19 ani, cand fratele ei isi deschidea primul restaurant. I se parea fascinant sa se uite la oameni, sa-i ghiceasca pe fiecare cine sunt si de unde vin, sa le banuiesca comanda. Pasiunea ei s-a concretizat in sfarsit intr-o bistroteca deschisa cu fratele ei.
Cand orice om normal la cap se aseza linistit, noi ne-am vandut tot pana la tzoale si ne-am apucat de crasma noastra. Doar noi doi, cu o gramada de experienta de la el si o gramada de entuziasm de la mine.
Si asa au ajuns sa aiba propriul lor Coney Island, cu murale semnate Wanda Hutira, unde se vine in papuci, se mananca burgeri si se danseaza cu hotdogi in mana.
In publicitate
Acum 10 ani am ajuns prima oara intr-un department de creatie, dupa mai ulte siruri de intamplari norocoase si o gramada de munca. Era mai complicat pe vremea aia, dar era atat de frumos incat merita. Si inca este.
Context & inspiratie
Stii cum e, fiecare publicitar viseaza sa aiba un bar, doar ca la mine chiar s-a nascut mult mai devreme inclinatia asta catre carciumareala. Probabil se intampla in 2000 cand fratele meu isi deschidea primul restaurant. Mi se parea fascinant sa te uiti la oameni, sa-i ghicesti pe fiecare cine sunt si de unde vin, sa le banuiesti comanda inainte s-o dea si, in final, sa-i vezi cum se destind dupa un pahar doua si ceva bun de mancare. Cred ca, de fapt, ce mi se pare foarte tare e ca rolul tau absolut e sa-i faci pe oameni fericiti. E un rol foarte misto.
Ce a urmat
Acum ca ma gandesc, n-a fost ocazie in care sa pot sa fac comunicare pentru un local si sa n-o fac. De la meniuri, la logo-uri si reclama pe radio. In Ploiesti, pe litoral, apoi in Bucuresti. Pe unde il ducea pe frate’miu destinul carciumaresc, imi gaseam si eu un rol cat de mic. In facultate, la jurnalism, cand trebuia sa luam interviuri, eu cautam patronii din localuri. Acum imi dau seama ca era ceva predestinat acolo. Plus ca am devenit un client foarte exigent oriunde m-as fi dus si am furat meserie din fiecare iesit in oras.
Pasiunea asta s-a concretizat intr-o bistroteca deschisa impreuna cu fratele meu. Era momentul sa-mi iau curiozitatea in serios si sa-mi vand apartamentul. Cand orice om normal la cap se aseza linistit, noi ne-am vandut tot pana la tzoale si ne-am apucat de crasma noastra. Doar noi doi, cu o gramada de experienta de la el si o gramada de entuziasm de la mine. Si asa a aparut FlipFlop, nume predestinat ca nu degeaba ne cheama Papuc.
Cea mai grea parte. Cea mai frumoasa
Cea mai frumoasa parte a fost sa punem la cale conceptul, sa facem localul ala in care ne-am dori sa pierdem nopti si zile. Asa am ajuns la spiritul relaxat, dar urban, la propriul nostru Coney Island, unde se vine in papuci si se mananca burgeri. Unde se danseaza cu hotdogi in mana si unde s-ar putea sa dai peste un prieten vechi care s-a pus pe DJing. Prima bistroteca oficiala din Bucuresti, cu cele mai misto murale semnate Wanda Hutira.
Punctul de intersectie
Intre burgeri, muzica si publicitate, important e sa ai ficat. Si sa-ti placa maxim ce faci. Sa poti sa-ti faci regulile din mers pentru ca niciuna n-are de fapt reguli. E important sa stii sa le iei pe rand. Ziua e despre agentie si echipele mele super tari, despre clienti si idei jmechere. Noaptea e despre burgeri si muzica, despre aprovizionare, retete si evenimente. As zice ca e ca un vis doar ca n-am mai dormit demult si nu mai stiu exact cum e treaba.
Cel mai misto e cand cele doua vin impreuna. Cand intri in FlipFlop si dai de cei mai misto publicitari. E barul pe care mi l-am dorit tot junioratul, unde poti sa vii sa bei o bere cu oamenii astia marfa.
Abia astept sa vina SuperBowl, sa va chem pe toti la o noapte de barfa in fata televizorului din mansarda FlipFlop. Dar pana atunci, hai la o bere. Ne vedem pe Dacia 139.
