De la contabilitate și cifre a facut un salt curajos catre o viata libera si experiente inedite traite in Asia, s-a reintors in Bucuresti unde a pictat portretele multor oameni cunoscuti, pentru ca, mai apoi, sa se retraga pe meleaguri Clujene. El este Aidan Andon, un artist cu idei indraznete, in prezent antreprenorul care a construit, alaturi de sotia sa, o pensiune rurala de la zero.
Cand era mic, tatal lui a plecat de acasa, iar mama sa l-a crescut singura, cum s-a priceput mai bine. Pentru ca avea o firma de contabilitate, l-a luat pe langa ea de foarte tanar, ca sa il invete sa foloseasca cifrele si sa il formeze intr-ale meseriei de contabil. Dupa 13 ani de facturi si contabilitate, Aidan Andon, un suflet de artist captiv intr-un job pe care nu il facea cu placere, a hotarat sa se rupa total de Romania, sa traiasca altfel. A plecat in Asia prin 2010, luand cu el doar un rucsac cu haine, visul de a fi liber si dorinta de a cunoaste o cultura diferita de cea europeana.
Aidan Andon a avut mereu un spirit antreprenorial creativ, iar cand a ramas fara bani in insula Boracay, un paradis pentru turistii indragostiti de soare și ape limpezi, s-a apucat sa vanda carnati romanesti. ”Carnaciorii lui Dracula”, cum le spuneau turistii care auzisera de Romania, erau facuti dupa o reteta clasica de-acasa: porc, vita, usturoi, grasime si sare. Tot pe insula, Aidan a invatat sa croiasca haine, pe care le impodobea cu paiete, le picta si le vindea pe plaja.
Asa a invatat sa picteze, iar cand s-a reintors in Bucuresti, si-a deschis un business cu haine pictate si a inceput serios sa studieze pictura. Isi dorea sa se exprime pe canavas si sa creeze portrete de marime mare in alb negru. In scurta vreme de cand a inceput sa picteze constant, lucrarile sale au ajuns sa fie foarte apreciate in Bucuresti si i-au adus intalniri memorabile cu oameni foarte cunoscuti. Armand Assante, Robbie Williams, Maia Morgenstern, Stela Popescu, Radu Beligan, Toma Caragiu, Horatiu Malaiele, Gheorghe Dinica, Amza Pelea sunt doar cativa dintre cei pe care i-a pictat si i-a ”expus” prin tot Bucurestiul.
Anul trecut, Aidan Andon, proaspata lui sotie si fetita lor au decis, în urma unui ”consiliu de familie”, sa dea tumultul capitalei pe linistea unui sat de langa Cluj si sa construiasca acolo Stana lui Aidan. Un loc de poveste intr-un colt rural, pe marginea lacului Volvo din satul Ciurila. Despre trecerea lui de la viata de artist in Bucuresti, la cea de antreprenor rural la Cluj, si toate povestile dintre, in randurile de mai jos:
De la pictura la antreprenoriat rural
Pictura este doar un capitol al intregii povesti. Dupa o lunga perioada in care am locuit in Asia, descoperind si interactionand cu natura in cele mai simple si naturale moduri, cum ar fi dormitul pe plaja sau mancatul fructelor direct din pomi, m-am lasat dus in directia creativa, dorindu-mi sa fac lucruri cu mainile mele, visand cumva la o intoarcere in timp, la vremurile in care oamenii puneau suflet in orice le iesea din maini. Am luat cateva lectii de croitorie si de aici nu m-am mai oprit din lucru, coseam bluze, rochii, esarfe. Le puneam paiete, le coloram, le dadeam viata, daca le gaseam rupte sau demodate, orice doar sa fie faine si interesante.
Pictura a intervenit in momentul in care mi-am dorit sa pictez pe haine, sa le transform cu adevarat in opere de arta. A fost un inceput timid, cu floricele si buburuze, dar pe fiecare haina pictata, mi-am dorit ca, ceea ce pictez, sa fie din ce in ce mai complex si spectaculos. Apoi curiozitatea m-a impins sa incerc si pe canvas, sa-mi exprim sentimentele si trairile intr-o forma mai apropiata nevoilor sufletului meu. Si cumva am ramas ancorat la picturile pe panza, renuntand la croitorie in final si dedicandu-ma doar lucrului la sevalet, portretelor alb-negru.
Am ales in mod special portretele pentru ca prin ele pot reprezinta esenta oamenilor, trasaturile, fricile, nevoile, bucuriile. Zambetul unui copil in bratele bunicii spune o poveste uneori chiar mai bine ca Ion Creanga, iar cand reuseam sa surprind macar o farama din sentimentul acela cald si profund, eram cel mai multumit si fericit cu alegerea facuta.
Dupa o lunga perioada de zbucium si libertate artistica in Bucuresti, a venit si momentul in care am fost primit intr-o familie minunata. Am o sotie cum nici nu as fi visat vreodata si o fetita cu care orice parinte s-ar mandri de la pamant la luna! Intr-un ”consiliu de familie”, cum obisnuim sa facem, ne-am dat seama ca toti ne doream o viata linistita la o ferma, inconjurati de multe animale si aer curat. Asa ca am inceput sa cautam unde sa ne punem radacinile si am ales un loc de basm, pe malul unui lac din Cluj. Volvo se numeste lacul, ca masina. Asa s-a nascut Stana lui Aidan, aflata la 20 de minute cu masina distanta de Cluj.
Amintiri din Bucuresti
Nu stiu cum este viata altor artisti in Bucuresti, dar a mea a fost fabuloasa. Am facut totul pe placul meu, mi-au fost permise toanele, am fost inteles, am fost apreciat, am fost iubit si tolerat, am intalnit oameni minunati si am organizat expozitii faine. Atata timp cat iti asumi viata de artist si intelegi ce trebuie sa oferi si ce trebuie sa sacrifici, toate merg spre binele tau. Am invatat sa fiu tolerant si am descoperit ca am capacitatea de a duce multe, si bune si grele. In toti acesti ani, m-au ajutat uneori oameni pe care abia i-am cunoscut, dar care au crezut in mine, in ceea ce fac si in ce visam sa fac in Bucuresti. Ca sa fac asa o exemplificare mai artistica, as putea spune ca nu au avut curajul sa sara ei in „gol”, dar m-au „impins” pe mine sa o fac.
Dupa multi ani de munca si chiar de sacrificiu as spune, ajunsesem sa am in jurul meu numai oameni exceptionali, oameni cu care puteam sa ma distrez, dar cu care si puteam sa creez. Oameni cu care tineam concerte si petreceri, dar cu care, de asemenea, puteam sa punem mana de la mana sa ajutam oameni nevoiasi sau sa oferim putin ajutor centrelor de copii si batrani.
Am facut parte dintr-o comunitate inchegata de tineri si persoane mai in varsta, bogati sau mai putin avuti, spirituali, sanatosi, dar si oameni cu probleme de sanatate. Eram, insa, toti manati de a face lucruri faine, de a schimba ceva prin putinul nostru oferit celor din jur.
Sa schimbi din temelie un camin si spital de copii cu boli grave, sa gatesti sute de portii de mancare pentru oamenii care traiesc in canalul Garii de Nord, sa iesi in frig la proteste alaturi de oameni dragi, sunt cateva dintre amintirile mele de suflet cu care am ramas din Bucuresti. Pe langa intalnirile pe care le-am avut, ca artist, cu oameni cu care nu cred ca m-as fi intalnit vreodata daca nu pictam.
Armand Assante, Robbie Williams, Radu Beligan si Maia Morgenstern
Armand Assante, Robbie Williams, Maia Morgenstern, Stela Popescu, Radu Beligan, Toma Caragiu, Horatiu Malaiele, Gheorghe Dinica, Amza Pelea sunt doar cativa dintre cei carora le-am facut portretele. Cu cei mai multi pe care i-am pictat, si care erau in viata desigur, m-am si intalnit. Memorabil cred ca ar fi momentul cand i-am oferit lui Robbie Williams un tablou si am schimbat vreo doua-trei vorbe dupa concertul lui. Dar, cu adevarat emotionantă pentru mine, a fost ziua in care i-am oferit marelui actor Armand Assante un portret. Imi amintesc cat de emotionat a fost si el, mi-a luat mainile si le-a sarutat. A fost un gest de omagiu, cumva, pentru tatal sau. Era si el pictor. Mi-a explicat cu ochii in lacrimi cat de mult s-a chinuit tatal lui sa-si sustina familia din arta sa, si cate sacrificii a facut ca toata familia lui sa aiba o directie buna in viata.
Stana de la Cluj
Anul trecut si anul asta cumparat teren si am construit o stana, unde am facut o casa de oaspeti si un restaurant. Etapa cea mai grea a fost gasirea zonei si a terenului pentru proiectul nostru. Ne facuseram temele foarte bine, ne doream un teren intr-o zona insorita, pe o coasta de deal, langa o apa, rau sau lac, iar universul ne-a oferit perfectiunea. Am bifat absolut tot ce ne doream, inca si mai multe as putea spune. Greu a fost sa gasim oameni profesionisti si seriosi pentru a construi proiectul asa cum ne-am dorit, dar cumva am gasit solutii pana la sfarsit, chiar daca asta a insemnat de multe ori sa punem mana si sa facem singuri multe dintre lucruri.
Acum, direct in inima Transilvaiei a prins viata casuta noastra. Plasata intr-un decor de basm si inconjurata de minunatiile naturii, din orice colt ai privi-o, te asteapta sa-ti arate de la fereasta luciul lacului in care se zbenguie toti pestii pamantului, dealurille care te fac sa le cutreieri de la prima geana de lumina pana la apus, sa-ti arate cum pasarile si animalele noastre traiesc in armonie fix in prispa casei.
Viziune si creatie
Proiectul nostru se adreseaza tuturor celor care doresc sa experimenteze viata autentica de tara, cu mancarea, munca si simplitatea care o definesc. Tineri care se pot bucura de traditii si bucate, ori cei mai in varsta, care isi reamintesc cu drag de copilarie, de gusturile, mirosurile si viata simpla pe care o aveau cu ani si ani in urma. Locul este la 20 de kilometri de Cluj, in zona sunt: Cheile Turzii, Salina Turda, Castelul Banffy de la Bontida, Pădurea Hoia Baciu. Sunt multe de vazut si de vizitat in apropierea stanei.
Locul este simplu, cat mai traditional taranesc cat l-am putut crea noi. Recunoastem ca suntem in dificultate pe parte etnografica, dar incercam sa ne documentam cat mai mult posibil si sa cream un spatiu cat mai autentic. Dar in acelasi timp este si un proiect sustenabil, ne producem singuri curentul electric, apa este din propria fantana, apa menajera este incalzita pe panouri iar dupa folosinta aceasta merge intr-o ministatie de epurare de unde se reintoarce in gradina ca apa pentru folosinta. Nu suntem conectati la nici o retea nationala sau particulara si ne place teribil independenta pe care ne-o ofera situatia aceasta.
De ce antreprenoriat rural
Pentru ca ne-am gandit la viitor, credem cu tarie ca viitorul, poate nu cel mai apropiat, dar viitorul sanatos atat mental cat si fizic, apartine celor de la tara. Linistea sufleteasca pe care o avem dupa o zi de munca in curte, alaturi de animalutele noastre, nu poate fi comparata cu nimic. Nici macar nu o pot descrie unui orasean care se naste, creste si imbatraneste la bloc. Imaginati-va ca am avut ocazia de a urmari pe lac o familie de lebede, de la momentul in care au depus ouale, pana la momentul in care invatau puii sa zboare. Acum le urmarim cum se pregatesc sa plece spre tarile calde. Iar ca o gluma, oare daca intrebi pe cineva care este directia exacta spre tarile calde, ar putea sa-ti raspunda? Noi stim, este oarecum spre apus, in directia coltului din stanga casei, pentru ca vedem zi de zi carduri de pasari calatoare cum zboara catre taramuri care sustin viata.
Comunitatea de localnici
Initial localnicii s-au amuzat la vestea planurilor noastre. In mijlocul pustietatii, veneau niste oraseni sa-i invete despre oportunitatea de afacere a zonei. Apoi, vazand tot ce am facut intr-un timp atat de scurt si punand cap la cap ideile noastre, au inteles potentialul, iar acum ne sunt prieteni, chiar sfatuitori si ajutoare de nadejde cand este nevoie. Oaspetii nostri sunt foarte incantati. Sunt incantati de zona, de locatie, de mancarea gustoasa pe care o oferim, de legatura pe care si-o fac direct atat cu animalutele cat si cu serviciile noastre.
Aici avem o comunitate relativ mica de localnici, dar oameni faini, cu frica lui Dumnezeu, care iti pot fi de ajutor cand te doare cel mai tare. Pe termen lung va fi un impact foarte mare pentru comunitate. Ne dorim sa achizitionam cele necesare doar de la producatorii locali din comunitate, sa ii sprijinim si pe ei. Deja cumparam branza, palinca, oua, gaini, legume de la gospodarii din zona, iar pe viitor ne dorim o implicare si mai mare, asa incat, tot ce oferim de mancare, de baut sau in servicii, sa vina cu sprijinul oamenilor din comunitate.
Promovarea
Nu avem o strategie de promovare anume, o gandim simplu ca pe o afacere de suflet, ne-am facut o pagina de Facebook unde comunicam tot ceea ce facem nou si bun. Suntem si pe booking.com, oamenii isi rezerva deja weekend-uri la noi. Cum am deschis, vorba a mers din om in om in zona si ne-am trezit ca foarte multi clujeni stiu despre noi. Este surprinzator si, in acelasi timp incantator, cand suntem opriti la cumparaturi in oras sau cand alimentam la benzinarie, si ne spun oamenii ca ar fi incantati sa ne calce pragul.
Planuri de viitor
Planul este simplu, sa-i primim pe toti in vizita la noi. Fiind o locatie de familie, in primul rand ne dorim ca domnii sa vina sa pescuiasca si sa manance bucate traditionale cu drag gatite de noi, doamnele sa se bucure de liniste in natura si de cateva tratamente cosmetice pe care le oferim intr-un mic cabinet amenajat in acest scop. Iar pe copii ii asteptam sa ne zapaceasca cu rasete si voie buna, sa se joace in curte cu animalutele noastre si sa invete multe lucruri despre natura si animale, la fel cum si noi am invatat de cat timp ne-am mutat la tara.
Momentan, eu si sotia mea suntem singuri in proiect, am vrut sa punem totul pe picioare doar cu puterile noastre si sa aratam ce se poate realiza cu multa determinare si munca. Ne producem curent electric, apa proaspata, caldura, avem restaurantul gata de primit oaspeti, partea in care locuim noi, cat si o casuta construita intr-un minunat stil traditional romanesc, pentru oaspetii care doresc sa ramana peste noapte la stana sunt si ele gata.
Pentru viitorul imediat ne dorim sa gasim investitori care inteleg si rezoneaza cu viziunea noastra si care vor sa investeasca in contructia altor casute, pentru ca noi gandim proiectul ca un sat traditional romanesc, cu 9-10 casute, carciuma si chiar o bisericuta. Deci, visul nostru cel mai mare, in acest moment, este sa gasim investitori, pentru a ne duce planurile la capat, pana in cel mai mic detaliu.
