[Obsesii part-time] Mihai Bălan: În bucătărie e nevoie de repetiție, curaj, repetiție, observație, repetiție și... să-ți placă mâncarea

La un moment dat, Mihai Bălan @ Senior Art Director MINIO STUDIO a vrut să devină bucătar profesionist. Nici acum nu l-a părăsit intenția, dar mai așteaptă câteva semne de la Univers. Nu stă degeaba între timp. Gătește des, în fiecare zi, acasă, la birou, pentru familie, prieteni și colegi, dar și pentru grupuri mai numeroase. 

Am observat că nu-i același lucru să gătești pentru mai mult de 3-4 persoane. Se schimbă acolo niște caracteristici de cantități și de metode de preparare. E foarte interesant să reușești să dai gust unui ceaun de 12 litri de mâncare. 

Una dintre cele mai frumoase părți ale gătitului, în opinia lui Mihai, este următoare: deschizi frigiderul, găsești 3-4 ingrediente și trebuie să-ți gătești ceva. Înainte să încercați asta, citiți drept inspirație  aventurile lui în bucătărie și în publicitate:

În publicitate

Oh! Era prin ’94 și împreună cu tatăl și fratele meu mergeam să ridicăm din Vama Otopeni computerul Apple Power PC. Era cel orizontal, de culoare grej - fanii Apple știu ce zic aici. Direct din America venea. N-ai cum să uiți senzațiile.

Am ales asta că altceva n-a fost. Nu, glumesc un pic; părinții mei lucrau de-o viață în industria poligrafică, așa că am gustat, mi-a plăcut, am continuat să mănânc.

Context & inspirație

Pasiunea mea pentru gătit a început cu pasiunea pentru mâncat - până la 20 și ceva de ani am fost slab și simțeam nevoia să cresc. Efectul dorit s-a produs când am început să gătesc, cam pe la 26 de ani. Doar că atunci când crești peste normal în greutate cauți inversarea procesului.

Astfel, pasiunea a început să conțină documentare, teste pe prieteni, feedback, lucruri asemănătoare celor din publicitate. Cred că asta mă ține „treaz” în bucătărie. E destul de greu să gătești gustos și totodată sănătos. 

Ce a urmat 

După ceva vreme am început să gătesc pentru diverse ocazii, de obicei pentru și cu prietenii mei. Am observat că nu-i același lucru să gătești pentru mai mult de 3-4 persoane. Se schimbă acolo niște caracteristici de cantități și de metode de preparare.

E foarte interesant să reușești să dai gust unui ceaun de 12 litri de mâncare. E foarte interesant să asculți orice părere sau sugestie a prietenilor teoreticieni în timp ce tu ești concentrat la ce faci, gândindu-te în timp ce tai ceapa dacă au fiert cartofii, dacă temperatura cuptorului e bună sau dacă simți nevoia să mai pui vreun ingredient. Drept urmare, accept toate propunerile de „bucătar privat”, pe orice temă gastronomică. 

Cupa Agențiilor la Gătit – 2016 mi-a dat un impuls să merg mai departe. Calificarea în finală cu cel mai bun rezultat al zilei și premiul pentru gust m-au motivat. Mă gândesc să mă înscriu la unul dintre concursurile de tip reality show... Mă mai gândesc.

Cum ai învățat

Sunt genul de pasionat de bucătărie autodidact care se inspiră din orice tip de cultură gastronomică și preferă să facă probe în loc să urmeze strict rețeta. Am impresia că asta e valabil și pentru mulți bucătari. Sigur, cu zona de cofetărie, brutărie și patiserie doar cochetez, poate tocmai pentru că e multă rigoare acolo.

Transformări

M-a schimbat această pasiune?! Nu știu. Ce știu e că mă simt bine să caut soluții, gusturi, arome, să primesc reacții referitoare la mancarea gătită și să mănânc. O temă grea de care m-am lipit a fost gătitul vegan. Am o pagină de Facebook de când eram eu vegan (îmi place să fac probe pe mine), unde am postat cam 20 de rețete de acest tip. N-am mai postat din 2016, dar mă gândesc să revin.

 La un moment dat am vrut să devin bucătar profesionist. Nici acum n-am părăsit total intenția, însă trebuie să mă conving eu pe mine, trebuie să vrea și Universul, știți voi. Pasiunile dezvoltate la un anumit nivel te pot transforma complet, te pot face chiar să urmezi altă carieră.

Timp & efort

Dedic acestei pasiuni, care de fapt a intrat în stilul meu de viață, o părticică în fiecare zi, în special în weekend. E intrată în reflex, sub piele, în sânge. N-ai ce să mai faci. Bine, nici nu vreau! 

Una dintre cele mai frumoase părți ale gătitului mi se pare situația următoare: deschizi frigiderul, găsești 3-4 ingrediente și trebuie să-ți gătești ceva. Se spune că atunci când nu-ți impui limite, pui creierul într-o stare productivă și îți va găsi cea mai bună soluție, indiferent de cât de complicat i se va părea oricui. Rezultatul este, de fiecare dată, extraordinar. Încercați!

De ce nevoie

În bucătărie cred că e nevoie de: repetiție, curaj, repetiție, observație, repetiție, ajustare, repetiție și... să-ți placă mâncarea.

Momente în care ai vrut să renunți

Cea mai urâtă parte e când strici ingrediente și nu ai cum s-o mai dregi. Nici măcar asta, ori vreo critică a unui preparat de-al meu nu m-a făcut și nici n-o să mă facă vreodată să renunț la gătit.

Ce ai descoperit

Am descoperit resurse despre care nu știam, de când gătesc. Resursele astea mi-au adus gusturi noi, arome inconfundabile, senzații gustative, texturi, satisfacții, o multitudine de reacții de plăcere provocate de mâncare, prieteni noi, liniște uneori și creativitate. 

Punctul de intersecție

Da, pasiunea se întrepătrunde cu profesia, iar influențele reciproce duc la un rezultat bun pe ambele linii, mai ales că le îmbin la propriu – gătesc de 2-3 ori pe săptămână la birou.