Deseneaza 10 patrate sau dreptunghiuri pe o foaie A4 goala, ca sa isi schiteze primele idei. Selecteaza cateva si le trece in detaliu, pe alta coala. Apoi, le respinge. Apoi, ii vin altele. Nu-i plac nici astea. Se intreaba de ce s-a facut ilustrator. Se intreaba ce e la televizor. Apoi:
Ma uit la hartia aia botita pe care mi-am facut schita si care e acum uda de la lacrimile pe care le-am plans peste ea si imi vine, in sfarsit, o idee cu adevarat buna.
Asa deseneaza Dragoș Boțcău. Si face si animatie. Si apropo de asta, a curatoriat sectiunea de animatie din cadrul festivalului RADAR (Romanian Artists Developing Alternative Realities), care se desfasoara in perioada 1-3 Noiembrie la Uzina Filaret.
Are o lista bine conturata de ilustratori si animatori pe care ii apreciaza si, la randul lui, a selectat printre lucrarile pentru RADAR, exercitii si experimente ale artistilor in formare.
Vorbim in continuare despre relatia dintre tehnologie si arta in new media art, despre animatie in Romania si despre asteptarile lui de la prima editie RADAR.
Pasiunea pentru ilustratie
A venit foarte tarziu. Nu este ceva cu care m-am nascut, nu este ceva cu care obisnuiam sa-mi petrec timpul in liceu sau in facultate. A devenit profesie in momentul in care mi-am primit primii bani, candva prin 2012. Tot prin perioada aia incepusem sa flirtez si cu animatia si mi s-au aprins calcaiele pentru After Effects.
Stilul
Discutia despre stilul meu este greoaie si alambicata. Pot sa spun ca e un work in progress, ca baleez si experimentez intre tipuri si grosimi de linie. Principiile pe care le folosesc sunt asa: sa nu fac chestii urate, sa nu fiu plictisitor, sa nu fiu prost.
Procesul
In primul rand, citesc brieful. Apoi desenez cam 10 patrate sau dreptunghiuri (in functie de format) pe o coala A4 in care imi schitez in linii mari ideile. Dupa, imi aleg ideile preferate si le desenez mai mari si mai detaliate pe alta coala. Odata ce am terminat tot procesul asta, ajung la realizarea ca nu stiu sa desenez, ma frustrez ca mi-am ales un domeniu greu si in care trebuie sa fii destept si talentat ca sa poti profesa.
Apoi, usor, imi dau seama ca nu-mi plac, de fapt, nici ideile pe care le-am schita deja si ca toate sunt la prima mana si ma enervez si mai tare. Mai incerc sa lucrez la niste idei, dar deja s-a facut foarte tarziu si imi doresc foarte mult sa dorm sau sa ma uit la ceva. Ulterior, ma uit la hartia aia botita pe care mi-am facut schita si care e acum uda de la lacrimile pe care le-am plans peste ea si imi vine, in sfarsit, o idee cu adevarat buna. O desenez si gata.
Daca e sa vorbim de tabieturi, asta-i altceva. Nici o zi fără flat white.
Complexul paginii albe
Desenez cu ura. Desenez pana-mi vine o idee de care sunt incantat.
Elementele unui design bun
Compozitia. Culorile. Dragostea pe care o pui in craftul tau. Feedback-ul nepretuit de la client. Chestiile care conteaza cu adevarat, stii?
Aprecieri
Ma bucur ca m-ai intrebat: Alina Bohoru, Evelin Bundur, Bianca Dumitrascu, Saddo, Kitra (pe vremea cand era ilustrator), Paula Rusu (nu jurnalista, ci DJ-ul), Ioana Șopov și mulți, mulți alții. Asta pe partea de ilustratie. Pe partea de animatie: Markus Magnusson, James Curran, studiourile, Buck, Giant Ant, Animade, Emanuele Colombo, Ben Marriot, Yukai Du, Magoz, Ross Plaskow etc.
New media art
Tehnologia are rolul de a facilita creatia si de a o face mai usor de produs. Asta nu inseamna ca rolul artistulului in acest proces se diminueaza, ci mai degraba ii ofera posibilitatea de a fi mai productiv. Totusi, vreau sa mentionez ca tehnologia poate sa influenteze si ea modul in care este produsa o lucrare.
Sa luam, de exemplu, Adobe Illustrator, un soft de creatie vectoriala, care de cand a aparut, a ajutat la formarea unui anumit tip de estetica. La fel si Cinema4D in combinatie cu render engine-uri ca Octane si Redshift au ajutat la producerea unui anumit look cand vine vorba de randarea 3D.
After Effects, care prin prisma limitarilor pe care le are ca soft de animatie, a ghidat intr-un fel si noile stil-uri de ilustratie si animatie care au devenit foarte, foarte populare in ultimul timp. James Curran, Markus Magnusson si Magoz sunt exemple foarte relevante in acest sens, ei reusind sa faca dintr-un soft, care la baza este pentru productia de animatii 2d (si vfx, dar asta-ai alta mancare de peste), personaje care se misca tridimensional folosind niste by-pass-uri care nu sunt tocmai facile.
Aici vreau sa adaug si aprecierea mea pentru developerii acestui soft. Sunt mega impresionat de cum au reusit sa creeze un produs atat de versatil incat poti, cu acelasi program, sa faci animatie, efecte speciale si editare video.
Animatia in Romania
Eu sunt foarte optimist ca o sa fie mai bine. Am incredere in colegii mei de breasla ca si-n Romania o sa facem ca-n afara foarte curand. Avem internetul, avem acces usor la universitati din Europa, internship-uri si ateliere de lucru. O sa facem frumos foarte curand. Mai trebuie sa lucram. Dar sunt optimist!
Pe partea de festivaluri, un big-up! foarte mare pentru Anim’Est. E o minune ca se intampla asa ceva in Romania. Apreciez foarte mult efortul de a aduce productii foarte bune si faptul ca promoveaza forma asta de arta in Romania. Stiu ca au si un workshop foarte inspirat denumit (Animation Worksheep) la care imi doresc sa merg de ceva vreme, dar inca n-am apucat sa aplic.
Vreau sa vorbesc si de Visual Playground, echipa din care fac si eu parte incepand cu anul asta. Faptul ca avem un festival vizual workshop-centric pe ilustratie si animatie care aduce profesionisti extraordinari din toata lumea, este un dar nemaipomenit pentru ilustratorii si animatorii din Romania. Echipa organizatoare, in fiecare an, prin prisma dedicatiei si profesionalismului lor si care mai vin si cu bani de acasa ca sa-l faca sa se intample, reusesc sa aduca monstri sacri de peste mari si tari ca sa aiba si Europa de Est un festival de talie globala. In perioada in care se intampla, pentru mine si alti colegi din industrie, Visual Playground e un fel de Craciun creativ.
Ma bucur, de asemenea, ca in ultimul timp avem din ce in ce mai multe initiative ca RADAR, de exemplu, care desi este un festival in frageda pruncie, promite sa fie ceva extraordinar chiar de la prima editie. Si sunt foarte incantat ca fac si eu parte din treaba asta inca de la inceput.
Nu exista foarte multa competitie cum vezi prin alte parti ale lumii. La noi, daca vrei sa te faci remarcat trebuie sa faci frumos si aia e. Oportunitatile vin de la sine.
Lucrul la o animatie
Pfoai, asta e o intrebare la care trebuie sa raspund cu depinde. O animatie poate sa fie foarte complexa sau foarte simpla. O animatie buna poate sa fie facuta de un singur om sau cu participarea a catorva sute de oameni (vezi Spider-Man into the Spider-Verse). Nivelul de complexitate tine de componenta echipei de productie, de stil, de scenariu, de actori, de sound design, de muzica.
Partea misto la animatie este ca nu tine de dimensiunea echipei sau de gradul de complexitate ca sa iasa ceva entertaining. Poti sa ai o animatie muta de 10 secunde si sa ramai prost cand se termina. Atata timp cat o idee e buna, nu conteaza cat de complex e exprimata.
Creativitatea
Este modul in care iti rationalizezi post-creatie alegerile pe care le-ai facut inconstient si apoi le treci sub lucrare intr-un camp de text.
Proiecte dragi
One Night Gallery mi-a oferit posibilitatea sa lucrez cu ilustratori si artisti foarte misto. Bogdan Moraru, Kitra, Saddo, Pren sunt doar cativa carora le-am animat lucrarile pentru diferite expozitii de AR. Tin foarte mult si la perioada in care lucram la The Institute si am ajutat la crearea identitatii de festival pentru proiecte ca Diploma, Romanian Design Week si Internetics.
Promovare
Le postez pe instagram si apoi pun hashtag-uri relevante. Nu vreau sa fac mai mult de atat pentru ca mi-e foarte frica de rush-ul pe care-l primesc cand se inmultesc numarul de inimioare pe ecran. Nu vreau sa devin dependent de chestii atat de frivole.
Curator la RADAR
Mi-a fost foarte la indemana. Ii cunosc aproape pe toti oamenii pe care i-am invitat in expozitie. Nu toti sunt animatori profesionisti, dar vad efortul si dedicatia lor pentru a invata un skill nou si greu. Criteriile au fost asa: continut de scurta durata, maxim 20 de sec, preferabil in loop, si care sa functioneze bine pe Facebook sau Instagram. Vreau sa le expun exercitiile, experimentele, chestiile care ii fac sa zica “wow, mai vreau sa fac” dupa ce le randeaza. N-am zis nu nici la cut-uri din proiectele comerciale.
Ce m-a surprins a fost disponibilitatea cu care oamenii au trimis lucrarile lor si bucuria de a face parte din expozitie. Aveam emotii pe partea asta.
Conținut de scurtă durată
Era foarte greu in cadrul unui festival de 3 zile sa avem o expozitie de animatii de durata medie sau lunga intr-un spatiu care va fi foarte zgomotos si aglomerat. Preferam ca oamenii care trec pe langa MaGIF Bus sa aiba parte de continut cat mai variat pe un suport spectaculos.
Social media
Sunt rupt intre a fi incantat ca platformele de social media sunt spatii virtuale foarte democratice in care poti sa-ti expui munca si are potentialul sa ajunga la multa lume, dar sunt frustrat, pe de alta parte, ca printr-un scroll de cateva secunde treci peste lucrarea unui om care poate a investit cateva zeci de ore ca sa o produca.
Asteptari de la RADAR
Eu cred ca festivalul va fi foarte spectaculos pentru vizitatori, atat din pricina spatiului, Uzina Filaret fiind o resursa fantastica cu mult potential, dar mai ales si pentru continutul din interior.
Publicul roman nu a ajuns sa se obisnuiasca cu genul acesta de expozitii si cred va fi un punct de intersectie pentru o varietate de oameni din multe bule sociale.
Sunt pentru prima oara curator in cadrul unui festival si cred ca apreciez cu alti ochi cat de grea este, de fapt, munca asta. Imi doresc foarte tare ca publicul vizitator sa aprecieze animatiile pe care le-am cules si ca vor ramane, cumva, mai bogati dupa.
