![[Jurnalist.md] Mariana Rață, TV8: Oamenii s-au învățat deja să facă distincție între „cățeii de curte” și „câinii de pază ai societății”](https://media.iqads.ro/2019/10/71003041-10221460192513752-6885526036612644864-n-cover-850.jpg)
În această eră digitală, într-o țară ca Republica Moldova, să pornești o televiziune este un act de eroism. Doar că acest curaj are nevoie de parteneri, și parteneri, și parteneri. Îi cauți. Bați pe la uși, până găsești pe cineva care nu-și va băga nasul în politica editorială a redacției. Și te bucuri. Și muncești. Și ești împăcat cu propria-ți conștiință.
De data asta, discutăm cu jurnalista, directoarea de știri și autoarea talk-show-ului de investigații „Cutia neagră” - Mariana Rață, care împreună cu câțiva colegi a fondat TV8.
În anii de studenție, își amintește Mariana, pe când activa la Jurnal de Chișinău, trebuia să umple cel puțin trei pagini de ziar. În timp ce astăzi, spune ea, „nu prea întâlnești tineri gata să meargă dimineața în redacție, după masă să fugă la ore la universitate, apoi să își petreacă nopțile până spre zori, scriind articole pentru ziar”.
Cu multe schimbări vine digitalizarea. Și dacă nu te adaptezi… mai bine să te adaptezi. Istorii, sfaturi și lecții de jurnalism de la Mariana Rață, mai jos.
Primii pași în presă
Cred că primul contact cu presa (unul pueril) a fost încă în anii de gimnaziu, când am ajuns reporter al ziarului liceului în care învățam „Iulia Hașdeu”, din Chișinău. Adevăratul debut în presă, însă, s-a produs încă în anii de studenție, când am fost invitată să lucrez la Jurnal de Chișinău. Redacția în care m-am format ca jurnalist. Era în perioada guvernării comuniste, în 2006, pe când Vladimir Voronin, președintele de atunci, avea alergie la jurnaliști independenți, care îi criticau regimul. Atunci am învățat că presa trebuie să fie mereu în opoziție față de puterea de stat. Și tot atunci am învățat că adevărul și buna intenție sunt cele mai importante arme ale unui jurnalist. Împotriva acestora nu rezistă niciun regim politic. Și credeți-mă, știu ce spun.:)
De ce jurnalism
Nu cred că eu am ales jurnalismul, cred că el m-a ales pe mine. După ce în anii de liceu am fost redactor-șef al ziarului școlii, am decis că e cazul poate să fac ceva mai serios în viață. Aveam intenția să merg la Finanțe sau Drept, însă părinții m-au îndemnat să îmi continui calea în Jurnalism. Mi-am zis că voi încerca, dar dacă nu susțin bine examenele de admitere, mă concentrez pe Drept. Soarta a fost glumeață, a decis să rămân la Jurnalism și să chinui politicieni și funcționari corupți.:)
Experiențe profesionale
Nu cred că pot afișa un CV foarte lung. După o încercare de aproape un an la un ziar nou apărut, „Opinia”, la care am fost responsabilă de rubrica despre crime, am fost invitată să lucrez în redacția Jurnal de Chișinău. Eram pe atunci studentă în anul 3 de facultate, citeam cu admirație acest ziar și atunci când m-a telefonat însuși Val Butnaru pentru a mă invita la un interviu de angajare - îmi venea să sar în sus de bucurie. Am muncit mult și cu multă dăruire la Jurnal.
În 2009, tot la inițiativa lui Val Butnaru, o mână de oameni am pornit Jurnal TV, mai întâi pe online, mai târziu și pe sticlă. Timp de un an am moderat un talk show politic la Jurnal TV, „Chestiunea Zilei”. Am renunțat la emisiune din cauza divergențelor de viziune cu conducerea televiziunii.
Au urmat proiecte noi, de suflet. Unele dintre ele m-au dezamăgit în timp, altele mi-au dat aripi. Cele mai frumoase amintiri de la joburile anterioare probabil le am de la Centrul de Investigații Jurnalistice, unde am avut posibilitatea să fac ceea ce îmi este cel mai drag - investigații. Am luat mai multe premii naționale și internaționale pentru ele. Proiectul meu de suflet în jurnalism este, însă, TV8. Poate pentru că îl consider un copil al meu, un copil chinuit, dar care are multă ambiție și dorință să reușească și reușește!
În 2017, împreună cu Natalia Morari, Igor Boțan, Cristina Guțu, Ion Terguță și Veaceslav Negruță, am fondat platforma pe care s-a născut TV8. Ne-am dorit cu toții o televiziune-oază pentru jurnaliștii corecți care vor să muncească cu demnitate în timp ce la modă era să te angajezi pe la holdingurile de presă ale puterii. TV8 a fost din prima zi o media incomodă puterii. Am fost loviți, ni s-au pus piedici, au încercat să ne astupe gura, dar noi am rezistat și am devenit cea mai importantă voce media independentă împotriva guvernării oligarhice. La TV8 sunt director de știri și autoarea talk-showului de investigații „Cutia neagră”.
„Cutia neagră”
A fost concepută ca emisiune de investigații. Din păcate, lipsa resurselor financiare suficiente nu ne permite să avem câte o investigație la fiecare emisiune. În schimb, compensăm prin hard talk cu invitații din platou. Experiența și background-ul acumulate în cei 15 ani de presă îmi permit să adresez întrebări-capcană invitaților, să discut pe picior de egalitate cu ei despre anumite lucruri în care ei ar prefera să nu spună adevărul. Am să recunosc, nu este ușor să convingi invitații să vină la Cutia Neagră. Unii spun că se simt mai confortabil în fața procurorului.
Totuși, dacă ești insistent și dacă știi să convingi - îi aduci. Să știți, la Cutia Neagră vin cei mai curajoși invitați. Ei știu că nu vor fi menajați, știu că îi așteaptă întrebări dure. Desigur nu la toate întrebările primesc răspunsuri. Dar nici nu e asta intenția mea. Un interviu hard se citește pe rânduri și, mai cu seamă, printre rânduri. Mult mai grăitoare sunt eschivările, lipsa de sinceritate, pe care sunt sigură telespectatorul meu le simte. Am deplină încredere în telespectatorul meu, el știe să simtă interviurile și invitații din platou.
Amintiri
Cel mai bine îmi amintesc de faptul că munceam mult. Astăzi, nu prea întâlnești tineri gata să meargă dimineața în redacție, după masă să fugă la ore la universitate, apoi să își petreacă nopțile până spre zori, scriind articole pentru ziar. În prima perioadă a activității mele la Jurnal eram doi reporteri pe social-politic și nu prea aveam cum să mă alint. Trebuia să umplu cel puțin 3 pagini de ziar, așa că munceam din greu.
Făceam gafe, era firesc. Dar sunt profund recunoscătoare colegilor mei care mă ajutau să învăț din greșeli. Cel mai important lucru atunci când ești la început de cale e să ai profesori buni la locul de muncă. De la ei, de fapt, înveți meserie.
O zi obișnuită de muncă
Dacă vă spun, vă sperii. :) Ziua mea de muncă începe înainte de a ajunge la birou. De dimineață primesc și dau o groază de telefoane, răspund la e-mail-uri, repartizez sarcini colegilor, stabilesc întâlniri. La birou ajung mai târziu, pe la 11-12, când începe munca cea grea. Convin cu producătorul meu, Cristina Lujan, despre subiectul emisiunii de seară, stabilim invitații, alte elemente. Urmează ședințele - multe și diferite. Întâlniri cu donatori, experți naționali și internaționali. Interviuri de angajare. Pentru TV8 este principial să avem în echipă cei mai buni jurnaliști din Moldova. Mie și Nataliei Morari ne revine o bună parte din munca de a-i convinge să vină în echipa noastră.
Sunt o norocoasă pentru că avem cele mai tari echipe la știri și la site și asta îmi permite să am încredere în ei că se pot organiza și descurca bine și fără implicarea mea constantă. Un mare mulțumesc Angelei Gonța, Galinei Munteanu, Veronicăi Gherbovețchi, Iana Stepanenco – ele sunt oamenii mei de nădejde la știri. Grație profesionalismului lor eu am suficient timp ca să-l dedic pregătirii de emisiune, care din octombrie a devenit un talk show zilnic. De la birou ies la 21:00, dar ziua mea de muncă se încheie de fapt spre miezul nopții. Jurnalismul nu e o meserie, e un stil de viață.
Rolul unui jurnalist în 2019
Tehnologiile au schimbat esențial industria media. Astăzi, oamenii nu mai așteaptă seara ca să afle știrile. Astăzi, nu mai e nevoie să fii jurnalist ca să faci știri. Oricine poate fi generator de știri dacă are un cont pe o rețea socială și un telefon. Cu o asemenea concurență este foarte complicat să lupți. Provocarea este mare nu doar pentru presa din Moldova, ci și pentru redacțiile mari din lume. Publicații cu o experiență de secole s-au pomenit în dificultate și în prag de faliment. Astăzi, regula de aur în jurnalism este – Schimbă-te, sau mori!
TV8 a înțeles asta din start, de aceea am adoptat o strategie de presă inclusivă și nu exclusivă. TV8 este probabil cel mai accesibil brand media din Republica Moldova. Suntem cât de posibil mai aproape de telespectatorul/ cititorul nostru – pe TV, în online, pe rețele sociale, youtube, în aplicațiile lor. Faptul că am înțeles asta printre primii în Moldova ne-a oferit un credit mare de încredere în rândul publicului.
TV8 este astăzi cel mai popular și vizualizat post TV din Moldova, pe rețele sociale. Din păcate, deocamdată, performanța pe rețele sociale a unui post tv nu poate fi monetizată. Sunt pierderi financiare pe care ni le-am asumat conștient pentru că este evident – Nu poți convinge un tânăr care nu are televizor în casă (iar din ăștia sunt tot mai mulți astăzi) să își ia unul pentru a te urmări. E mult mai rațional să te duci acolo unde sunt telespectatorii tăi.
Provocări
Sunt multiple. De la lipsa personalului calificat – atât tehnic, cât și jurnaliști. Până la acces la resurse financiare. Să fie clar, este greu să concepi astăzi media ca business în Moldova. Bugetele de publicitate scad de la an la an, pe piața de publicitate TV există un cartel creat încă acum doi ani de două mari holdinguri media – al lui Vlad Plahotniuc și altul apropiat lui Igor Dodon. Clienții de publicitate aleg tot mai mult să își investească bugetele de reclame pe rețele sociale, unde nu au nevoie de intermediari pentru impact.
Astăzi, presa fie este întreținută din surse obscure – în schimb slujind intereselor politice sau de business ale patronilor, fie sunt „conectate” la aparate de supraviețuire ale donatorilor externi. Dacă nu ar exista granturile oferite de occident, din presa independentă din Moldova nu ar mai rămâne nimic. Anul trecut a demonstrat cu prisosință acest lucru.
Prejudecăți
Bun, nu cred că societate generalizează. Oamenii s-au învățat deja să facă distincție între „cățeii de curte” și „câinii de pază ai societății”, între presa aservită și presa independentă. Sigur, îți ia mult timp ca să te afirmi și să demonstrezi independența editorială.
Schimbări
Am să vă dau un exemplu. În timpul evenimentelor din iunie curent, când la Chișinău a avut loc schimbarea puterii, TV8 a avut emisie live de câte 14 ore pe zi, timp de 2 săptămâni, asigurată în mare parte de jurnaliști echipați cu telefoane mobile. Camerele de filmat nu au rezistat volumului mare de lucru, fiind și grele era mult mai complicat să ai acces peste tot. Când am înțeles că tehnica ne va juca festa, am decis să echipăm reporterii cu MoJo. Am fost singura televiziune din Moldova care am reflectat atât de mult și complex evenimentele din acea perioadă și asta ne-a asigurat un mare succes. Aproape întreaga republică a stat cu ochii pe TV8 în acele zile.
Cât despre rolul presei - astăzi bătălia nu se mai dă pe operativitate cu care jurnaliștii răspund la Who, What, Where, When și Why. Rolul presei este să răspundă la How - Cum ceea ce s-a întâmplat mă afectează pe mine, îmi schimbă viața, lumea?
Puterea a patra
Presa va rămâne puterea a patra, atât timp cât ea va crede în puterea sa de a schimba lucrurile și a influența celelalte puteri în stat. Aproape peste tot în lume încrederea societății în presă este mai mare decât în alte puteri ale statului. Acest credit de încredere ar trebui să ne ofere siguranța că suntem în serviciul oamenilor și avem obligația ca în interesul lor să criticăm derapajele puterilor de stat.
Cât despre independență, nu cred că jurnaliștii au avut vreodată mai multă independență ca astăzi. Și asta vine de la marea libertate de a alege – fie să lucrezi la un patron, fie într-o instituție independentă, fie să fii freelancer (tot mai popular astăzi), fie să ții un blog/vlog și să te finanțezi din donații. Păcat ca, în asemenea condiții, să nu avem produse media de calitate.
Încotro se îndreaptă jurnalismul?
E o prostie să prorocim sfârșitul jurnalismului, într-o eră a informației. Jurnalismul va exista veșnic, pentru că necesitatea de a comunica informații este una fundamentală pentru un om. Doar că, așa cum spuneam mai sus - trebuie să fim inventivi, să ieșim din zona de confort și să ne reinventăm. Schimbă-te sau mori!
Rețelele sociale
Sunt o importantă sursă media pentru jurnaliști pentru că sursele au migrat acolo. Astăzi e mai ușor să obții un comentariu din partea președintelui republicii pe rețele sociale, decât prin serviciul său de presă. Dincolo de asta, oamenii au devenit generatori de știri - orice mesaj, video plasat de cineva pe rețele poate deveni subiect de presă. Această revoluție a rețelelor sociale este o adevărată binecuvântare pentru democrație. Este aproape imposibil să ascunzi o fărădelege, din moment ce la ea au participat mai mult de un om.
E adevărat că și rolul presei s-a complicat. Jurnaliștii trebuie să fie mult mai vigilenți pentru a deosebi informația de intoxicații media, adevărul de fake-uri media.
Relația de putere între publicitate, politic, presă
E greu să vorbim acum despre o relație dintre cele trei, pentru că de câteva luni suntem într-o perioadă de tranzit. Până în vara acestui an, controlul politic asupra bugetelor de publicitate, și modul în care acestea erau repartizate în presă, era unul puternic.
Am avut un caz în care un mare producător de mobilă ne-a oferit gratuit mai multe elemente de decor pentru un studiou TV și când i-am propus să plasăm în schimb publicitatea lui la TV8, ne-a rugat să nu spunem nimănui că el ne-a oferit-o. „Eu țin la voi și vă susțin, dar nu trebuie să știe nimeni despre asta!”. Cred că acest răspuns este simptomatic.
Relația cu PR-iștii
Din păcate, dacă e să vorbim despre specialiștii în comunicare din instituțiile de stat, aici avem o mare problemă. Mulți dintre ei își percep rolul în a-și menaja și proteja șefii de presă care îi poate critica. Ca efect, obțin o și mai mare critică și imposibilitate a instituției de a-și prezenta opinia și a aplana efectele criticii.
O comunicare „sănătoasă” cu presa
Pentru că rolul comunicatorului este să comunice cu presa, să îi ofere informații, să îi explice pentru a evita interpretări eronate care pot prejudicia imaginea instituției. Comunicatorul nu vine să astupe incompetența și corupția dintr-o instituție, ci să contribuie ca imaginea acesteia să nu fie nejustificat denaturată. Nu loialitatea față de noul ministru, director, președinte trebuie să fie scopul unui comunicator, ci loialitatea față de instituție.
Eu știu comunicatori care activează de peste 20 de ani într-o instituție, au schimbat zeci de șefi, dar au rămas credincioși instituției și jurnaliștii îi respectă pentru asta.
Ce mai poate scoate un jurnalist din birou?
Din păcate conferințele și comunicatele nu s-au prea schimbat în ultimii 15 ani ☺ jurnaliștii au devenit mai comozi și preferă să privească streamuri nu pentru că sunt mai leneși, ci pentru că nu are rost să mergi la o conferință unde demnitarul la toate întrebările îți va răspunde: „Fără comentarii”. Presa este lehămetită de prestația oamenilor publici (cu mici excepții). Din păcate, ceea ce nu înțeleg aceste figuri publice e că presa transmite această stare și societății.
