Se trage dintr-o familie de profesori, în care se citea mult. „Când eram mic, chiar și înainte de-a ști alfabetul, când eram întrebat ce vreau să fiu, răspundeam fără să mă gândesc: scriitor. Tata e de vină”, povestește Alexandru Vakulovski. Scrie și versuri, și proză, și editoriale pentru un portal de știri. E scriitor pe mai multe fronturi. Îl laudă colegii de breaslă și e căutat prin librăriile din Moldova, dar și din România.
După „Pizdeț”, numele lui Alexandru Vakulovski se auzea des prin discuțiile literare ale studenților, criticilor și cititorilor „cu staj”. A stârnit, în acele timpuri, și mai stârnește și azi o ușoară (și nu chiar) mirare față de alegerea unui asemenea titlu. Pentru cei care nu știți cum se traduce, degeaba chinuiți Google-ul. Pizdeț e stare și proces, e adverb, e adjectiv, e interjecție, e subiect și predicat. Pizdeț descrie tot și nimic. Iar cartea lui Vakulovski cam despre asta e. Urmează niște lansări curioase. Și despre ele tot ne-a povestit Alexandru. Transmitem mai departe.