De câteva zile, Bucureștiul e ceva mai puțin animat. O nouă ediție Animest și-a desfășurat forțele, și-a ales câștigătorii și a intrat în arhiva festivalului, la poziția cu numărul 14. Doar așa și-a găsit Mihai Mitrică, directorul și selecționerul festivalului, un moment de respiro să facă bilanțul ultimilor ani și să răspundă la întrebări. Întrebări care vorbeau despre un festival care, de la începuturi, a sărbătorit și încurajat scena de animație românească. Însă, după cum povestește Mihai, Animest e de fapt un festival care a încercat să pună bazele animației românești – pentru că nu ai cum să sărbătorești ceva ce nu există.
Dacă a reușit să facă asta e încă greu de apreciat - Mihai nu crede că poate fi vorba încă de o scenă de animație românească, ci pur și simplu de oameni care fac asta din plăcere. Ce a reușit totuși Animest în ultimii 14 ani a fost să creeze și să țină aproape o echipă de oameni super dedicați și să acționeze ca un motor motivațional pentru forțele creatoare ale artiștilor români, dându-le șansa să își vadă munca proiectată pe un ecran mare și să iasă din singurătatea din fața laptopului pe care desenează, editează și animează încă și încă un cadru.
Înapoi la începuturi
În 2006, nu exista o scenă de animație romanească. Așa a apărut ideea unui festival care să încurajeze și să dea un imbold animației românești, pentru că nu era nimic de sărbătorit, practic.
După o vizită la un festival de animație din Cehia, în 2005, am înțeles exact ce înseamna un astfel de eveniment dedicat animației. Bineînteles că la început au fost doar proiecții de filme la Anim’est (devenit astăzi Animest), dar ușor-ușor am încercat să aducem în România oameni din industrie care să vorbească despre animație și astfel să putem face primul pas către o posibilă scenă a animației românești.
Atunci și acum
S-au schimbat multe din 2006 și până astăzi. De la formatul filmelor (35mm) pe care le proiectam în cinema, până la locurile care găzduiesc proiecții astăzi. Cinematografele noastre inițiale – Scala, Patria, Studio – au fost închise unul cate unul. Nu cred că putem vorbi încă de o scenă de animație românească, ci mai degrabă de oameni pasionați care fac totul din plăcere. Animest este un motor care urnește an de an unii oamenii să facă filme de animație doar pentru a le vedea pe marele ecran.
Oița neclintită de 14 ani
Oița a apărut ca un mix de simboluri care aminteau de București, dar și de animație. Posibil ca ciobanului Bucur să-i fi plăcut filmele de animație, doar că nu avea unde sa le vadă, așa că ne-a dat un semn J Logoul ANIMEST a fost conceput de de Cristian ‘Canu’ Banu, un prieten bun și un om foarte creativ.
O zi de muncă
Dus copil în grabă la școală la ora 8:00, ajuns la studio, băut cafea, mers la întâlniri, răspuns la emailuri, skip luat copil școală, iar studio, ajuns acasa la ora 22:00.
Cel puțin în ultimele săptamâni de dinaintea festivalului nu mai văd tone de filme zilnic și sunt liber să dorm noaptea. Asta până începe festivalul și nu mai disting ziua de noapte.
Echipa de festival
Avem o echipa extraordinară, care cu mici excepții s-a păstrat și mai ales s-a clădit de-a lungul timpului. Foștii voluntari au devenit oameni de bază și, mai mult decat atât, cunosc festivalul mai bine decât noi. Am învățat de-a lungul timpului că tot ce conteaza sunt oamenii. Cu ajutorul lor reușim să creștem.
De la petrecerea voluntarilor de anul acesta
Activități & ateliere conexe
Am încercat și o să mai încercam să prezentăm selecții cu filmele noastre prin țară, pentru ca fenomenul Animest să cucerească un public cât mai numeros. E destul de dificil fără susținere. În ceea ce privește atelierele, ne-am dori să-l organizăm regulat în timpul anului pe cel dedicat copiilor care-și doresc să învețe cum să realizeze filme de animație.
Momente dificile
E imposibil să renunți la un lucru pe care tu l-ai creat. E drept că nu de unul singur, însă atunci când ai un copil nu-l poți abandona niciodată. Dupa ce va crește suficient se va descurca singur și atunci nu o să mai aibă le fel de multă nevoie de tine. Indiferent de situațiile dificile cu care te confrunți (și au fost suficiente în cazul nostru), te gândești la publicul festivalului. Practic noi nu facem ANIMEST-ul pentru noi, ci pentru oamenii care ne încurajează an de an să continuăm.
Noutăți din ultima ediție
Printre noutățile ediției s-au numărat secțiunea competițională de VR și aplicația mobilă a festivalului. Sunt doua chestiuni extra noi pe care publicul le-a apreciat tare mult. Realitatea virtuală în filmul de animație este cu totul neobișnuită față de ceea ce a experimentat publicul până acum, pentru că ceea ce am rezentat noi s-a axat mai mult pe storytelling, nu doar pe imagini impresionante sau filmări la rezoluții mari.
Despre singurătate
Anul acesta am avut pe lista de înscrieri 1200 de scurtmetraje, la care s-au adăugat și filmele VR. Numărul filmelor a crescut, iar poveștile despre singurătate au fost mai multe ca oricând. Am avut și în competiție câteva. Probabil că asta e o tendință generală în lumea animației, unde mulți artiști lucrează singuri, și nu în echipă.
Înscrierile românești
Filmele românești sunt cu totul atipice dacă ne raportăm la animația internațională. Cu mici excepții, proiectelor de animație românești le lipsește o poveste cu început și sfârșit. Am avut filme care începeau foarte bine, dar nu continuau ideea. Nu e o scuză, însă pentru 5 minute de animație poți munci un an, poate doi, si ăsta poate fi un motiv suficient de puternic să renunți.
Speranțe & proiecții de viitor
Arată bine, dar întotdeauna se poate și mai bine. Nu ne-am atins încă limitele, deși la această ediție le-am simțit respirația în ceafă. Ne-am asumat un eveniment de amploare și ne-am propus să fim prezenți peste tot în București. Am reușit, însă cu mari sacrificii. Una peste alta, festivalul arată bine, însă numai echipa știe câte hopuri a trebuit să depășim și câtă muncă e în spatele fiecărei ediții.
