Pur și simplu nu se mai putea, spune Cosmin Pojoranu, Funky Citizens. La un moment dat, o parte din români au ales: ori pleacă din România, ori român și se implică și se străduiesc să schimbe lucrurile. E o generație care ajunge la maturitatea civică: observatori la vot, voluntari în tot timpul anului, protestatari atunci când nevoia o cere, donatori către proiecte civice și de jurnalism independent.
Cum alegerile prezidențiale sunt pe 10 noiembrie, cei de la Funky Citizens fac un apel pentru a susține iar rânduri consistente ale observatorilor la vot. Au lansat campania VotNuTroc, alături de Kubis Interactive si vor deschide o expozitie cu obiecte reinterpretate ale trocului electoral, care va putea fi vizitata la Nod makerspace din 21 octombrie. În loc de zahăr, ulei, mălai sau găleți, cei de la Funky propun educație și antrenament civic. Iar asta se face și prin observarea votului.
Cosmin spune povestea observatorilor la vot din România, explică de ce s-au separat anul acesta de Fiecare Vot și salută pe această cale pe toți aceia care decid să se implice și constructiv, nu doar stând pe margine și chibițând, la bere.
Observatori la vot în România
Ai nevoie de puterea exemplului, de încrederea de a conlucra cu necunoscuți cu care ai în comun doar cetățenia. Și de un declanșator de tipul Liviu Dragnea și felul odios în care guvernările recente au guvernat, adică în disprețul cetățeanului de rând, în ciuda transparenței, competenței și integrității.
Observatori la vot, voluntari în tot timpul anului, protestatari atunci când nevoia o cere, donatori către proiecte civice și de jurnalism independent. În toate aceste roluri se află oameni dintr-o generație care cam ajunge la maturitate. Pur și simplu cred că nu se mai putea: fie ne căram cu toții din țară, fie înfigeam steagul în pământ și rămâneam aici să facem să fie bine. Salut pe această cale pe toți aceia care decid să se implice și constructiv, nu doar stând pe margine și chibițând, la bere. Oricine poate să-și găsească ceva de făcut pentru binele public. Dacă nu știți ce, dați-mi un semn :)
Nu am cifrele în față acum, dar n-aș fi așa de sigur că au fost „mai mulți ca oricând” tura trecută. Cred că au fost cu siguranță și alegeri postdecembriste în care au fost mai mulți observatori decât la aceste parlamentare, pe vremurile când Asociația Pro Democrația era un jucător mare aici. Doar că pe-atunci nu era Facebook, nu erau bulele așa clare.
Cine sunt cei care merg observatori la vot
Hm, e un grup tare neomogen. Am avut în anii trecuți atât tineri pensionari, cât și tineri studenți. Au în comun faptul că-s oameni care cred în fapte mai presus de vorbe, adică nu se mulțumesc cu privitul alegerilor la televizor, ci sunt suficient de curioși încât să meargă în secții de vot și să observe democrația la lucru din tranșeele ei. Nu contează salariul (deci nu e o chestie exclusiv middle-class, să zic), nu contează că stai la Iași sau la Simeria, contează faptul că îți dorești să ai un vot corect. Liantul e dorința asta de a da un exemplu prin propriul comportament și a de a lupta pentru corectitudinea votului.
VotNuTroc
Cei de la Kubis ne-au scris la finalul verii să ne vedem, să vorbim, că au o idee pentru un target mai generalist. M-a bucurat tare mult că ei au făcut acest prim pas, adică faptul că ideea a venit de la ei și că ei voiau să se implice civic, așa că firește c-am zis „da”.
Ne-am văzut și ne-au propus să facem un „muzeu” al trocului electoral, în care să expunem cât mai multe obiecte care s-au dat la diverse pomeni electorale. Ni s-a părut o idee faină, dar care putea fi potențată de un „call to action” zdravăn.
Ne întrebam și noi - OK, bun, vezi toate răutățile acelea, toate gălețile și lopețile, dar ce poți tu să faci, ca simplu cetățean? Așa a ajuns votnutroc.ro să fie site-ul de racolat observatori. Mulțumim pe această cale și oamenilor de bine care s-au implicat: Andra și echipa de la NOD, care vor găzdui expoziția în spațiul din Splaiul Unirii 160; Corina Băcanu, Carmen Uscatu, Omid Ghannadi, Mariciu și familia, Shurubel și celor de la Avanapost - care au venit într-o seară undeva la 40 de kilometri de București ca să filmeze spotul; Ioana Isopescu pentru ajutorul prompt pe partea de print; Victor Firan, Wanda Hutira, Diana Papuc, Dan Perjovschi și George Popa pentru ilustrațiile din gift shop-ul „Galeriei Trocului Electoral”. Echipei Kubis pentru dedicare și încăpățănare, dar mai ales pentru profesionalism :) Și lista poate continua.
Sensibilități, greutăți
Totul e greu, dar nu-s eu genul care să se plângă. Plus că merită toată strădania la final, când vezi că-ți atingi obiectivele :) Suntem atenți să nu ne intercalăm cu colegii de la FiecareVot*, să atragem totuși și first time voters ca observatori, să se-nscrie lumea chiar și în condițiile unei campanii electorale cam plicticoase.
Dar cel mai mare stres e cu expoziția și, firește, exponatele, căci n-am mai făcut așa ceva (și normal că ți-e teamă de necunoscut). Vrem să iasă fain, să vină lumea la Galerie și de-acolo să se-nscrie ca observatori.
*După ce-am observat împreună cu Expert Forum și colegii din țară parlamentarele din 2016, referendumul din 2018 și europarlamenterele din mai, am decis să nu mai fim parte din coaliția Fiecare Vot, pentru că avem viziuni ușor diferite.
Nu ne-am certat, rămânem prieteni, colaborăm când se poate. Însă noi vrem să facem din observarea electorală o experiență cu adevărat memorabilă pentru observatori. Observăm de dragul oamenilor, nu de dragul unui raport pe care-l facem la final. Mai mult, anul acest țintim îndeosebi tinerii, grație partenerilor de la Forum Apulum și Consiliul Național al Elevilor. Integrăm observarea într-un platouaș de lucruri pe care le poate face oricine n-are chef să stea degeaba de alegeri.
Cum poate fi sensibilizată noua generație la situația politică
1.000 de tineri împlinesc anul acesta 18 ani, deci pot vota pentru prima oară. Noi vedem asta ca pe o oportunitate. Pentru că democrația românească (drepturi, libertăți, instituții, cum funcționează sistemul) e încă un mister pentru mulți tineri. Mai mult, ei nici nu înțeleg miza („what’s in it for me?”), adică la ce-i ajută pe ei, concret, educația civică sau politică. Ei nu văd cum se traduc în viața lor de zi cu zi concepte abstracte precum „stat de drept”.
De aceea, mulți tineri nu participă activ la viața politică. Poate că mai merg la protest, dar se sperie de mersul la vot. Când le vine rândul să voteze pentru prima oară, preferă să stea acasă din varii motive. Unul din motive e că la ei nu ajunge, într-o manieră accesibilă, informația necesară pentru a-și contura opinii pe subiecte de interes public. Fără această informație de bază, ei nu sunt atrași de elementele fundamentale ale implicării - votul, protestul.
E un cerc vicios: pentru că nu-i bagă nimeni în seamă (nu le vorbește nimeni pe limba lor) ei ajung să creadă că „politica = câh, corupție” (pe baza mediatizării din presă) și, drept urmare, își închid canalele de comunicare. Mesaje despre diferența dintre civic / politic nici nu mai ajung astfel la ei.
În ce masură pot campaniile sociale sa facă lumea mai bună
Permite-mi să răspund cu o întrebare. În ce măsură poate schimba ceva statul acasă, confortabil pe canapea. Cred că orice campanie își are locul, dar cele care au o șansă să aibă un răsunet sunt cele gândite bine (hello, strategie), executate creativ și profesionist, cu un minim buget de media.
