[Pe la festivaluri] Nata Albot: Pentru a face rost de bugete, trebuie să te închini la 20 de sponsori, ca să obții măcar ceva de la 5 din ei

Pe-un picior de plai, unde oamenii se întorc acasă de Crăciun, de Hram (ziua localității), de Paști sau în luna august, când se mai bucură și ei de vreun concediu micuț, se organizează câteodată festivaluri. Uneori acestea vin să adune la o masă familia adunată de prin mai multe colțuri ale lumii, alteori pur și simplu sunt un refugiu al moldovenilor unde pot să-și petreacă timpul frumos, fie pe un mal al râului Nistru, fie în centrul capitalei, fie într-un sat mai îndepărtat de Chișinău.

Decor, meșteșugari, activități pentru copii, mâncare, muzică, lumini, transport, dansatori, autorizații, urne de gunoi, marketing, promovare, presă, vizitatori, turism. Vai câte stau pe capul unui organizator de evenimente. Și cum să-i mulțumești pe toți? Nici măcar Nata Albot nu știe.

Ce-i din Republica Moldova o știu pe Nata de la Jurnal TV, ca autoarea unor cărți de bucate sau mama a patru copii, dar marea majoritate, probabil, o cunoaște ca fondatoarea Klumea și organizatoarea de cele mai multe festivaluri din Moldova. Chiar dacă nu mai trăiește demult în RM (de vreo câțiva ani este stabilită în Canada) ea continuă să dezvolte cultura festivalurilor de peste Prut, promovând și cultura țării, în general.

Valul festivalurilor din RM

Totul pornise pe la sfârșitul anilor 90, pe când lucram la ProFM și ProTV. Atunci, pentru a ne face vizibile postul de radio și TV, a trebuit să organizăm mai multe evenimente. Am început cu mici petreceri în cluburi de noapte, apoi evenimente mai mari în PMAN, sub cerul liber de Crăciun, apoi petreceri mai mari pe plaja de la Vadul lui Vodă. A urmat Jurnal TV, unde în calitate de producător general a trebuit să îmi asum mai mult decât contentul din emisie. M-am implicat la marketing pentru că era foarte tare nevoie să scoatem prezentatorii din televizor și să-i apropiem de spectatori. Așa am prins la curajul de a organiza evenimente în masă.

Perioada de început

La Jurnal TV am pornit cu evenimente gen „Târgul Cadourilor Inutile”, „Poftă Mare, Chișinău” de Hramul Chișinăului etc. Anume acest spectacol culinar, care mă bucur că a rezistat în timp, chiar și după plecarea mea de acolo, m-a făcut să înțeleg cât de înfometați sunt oamenii noștri de altfel de evenimente decât hramurile tradiționale.

Așa s-a născut Asociația Obștească Ca Lumea, cu „Balul Brazilor”, apoi primul festival „Mai Dulce” pe strada Corobceanu în 2013. Când am văzut cum se înghesuie oamenii ca într-o cutie de chibrituri ca să participe într-un eveniment în plină stradă, am prins la curaj. A urmat festivalul IA MANIA, apoi LAVENDER FEST, apoi HODINA.

Publicul

A reacționat ca de obicei. O parte erau foarte entuziasmați de noutăți și dornici să susțină. Începeam cu 2-3 mii de oameni la evenimente. Altă parte de public era foarte critică și reticentă fie față de format, fie față de prețul biletelor. Mai pe scurt, nimic ieșit din comun. Tot ce pot spune e că doar timpul este cel mai bun judecător. Tot ce rezistă în timp, chiar și dacă e foarte criticat, aceea contează.

Acum am ajuns să adunăm și 12 mii de vizitatori într-un eveniment.

Oamenii oricum sunt niște ființe care se adaptează în timp la toate. Cei care erau foarte supărați că-s scumpe biletele sau că au mult de mers pe jos de la parcare, și-au pierdut interesul. Alții apar care nu-s mulțumiți de prețuri la mâncare sau de program. Cred că cel mai important pentru un organizator de evenimente e să plece urechea la partea constructivă a criticilor, să încerce să corecteze ce nu e bine și să-și vadă mai departe de treabă.

Evenimentele noastre în timp au crescut mult. Dar eu tot încă nu sunt mulțumită de impact. Și cred că aș fi mult mai împlinită dacă aș avea acces la bugete mai mari, care să-mi permită investiții mai mari și în decor, și în artiști, și în marketing internațional. Pe de altă parte, este extraordinar că noi încă mai rezistăm, în timp ce alții au renunțat.

Festivaluri Klumea

Klumea este în primul rând o comunitate de oameni cu aceleași valori. Noi susținem și promovăm privilegiat tot ce este legat de Moldova: local, artizanal și autentic. Astfel, încercăm să educăm și să informăm publicul, să consume local, să fie turiști la ei acasă și să-și cunoască identitatea culturală.

Festivalul Mai Dulce s-a născut dintr-o pasiune a mea pentru gastronomie, pentru deserturi mai ales, din dorința de a încuraja publicul să pună valoare pe gătitul acasă, să salveze tradițiile culinare și din visul de a avea la Chișinău evenimente stradale, care nu se prea întâmplau pe acea vreme. 

IA MANIA este festivalul oamenilor care-și iubesc rădăcinile și care știu cât de important e să te remarci din punct de vedere identitar, în această epocă a globalizării și a diversității etnice. Am vrut să revenim la cine am fost, dar am uitat din cauza timpurilor grele. Am vrut să începem a prețui artizanii, costumul tradițional, dansul, muzica și tradițiile culinare. IA MANIA este un festival despre revenirea la rădăcini și la țară. De aceea, l-am scos din oraș și vom rămâne la sat. Pentru că acolo se prăpădește ce avem mai prețios.

LAVENDER FEST este un festival pe care l-am pus în standby deocamdată de câțiva ani. Dar cu siguranță e un eveniment care neapărat trebuie să existe în calendarul cultural al țării noastre. Pentru că Moldova este o țară în care de zeci de ani se cultivă levănțică și eu mă bucur că am putut face așa că și locuitorii Moldovei să descopere această frumusețe, deși ea creștea sub cot de atâta timp. 

HODINA este un festival de odihnă calitativă colectivă. Asta implică moldovenii reveniți în august acasă, natura minunată a Nistrului, bucătărie vegetariană și o sumedenie de activități pentru toată familia. Cine știa de frumusețea satului Pohrebea, înainte ca să aducem noi lumea acolo? Doar locuitorii și rudele lor. Acum malul de la Pohrebea a devenit o evadare pentru orășeni. Și mă tem tare să nu spulberăm această frumusețe prin trafic prea mare.

De fapt, lăsând la o parte modestia, sunt foarte mândră de impactul social pe care îl au eforturile echipei KLUMEA cu organizarea festivalurilor. 

Datorită MAI DULCE s-a născut o nouă generație de cofetari în Chișinău. Inițial aceștia aveau pasiuni pe care și le satisfăceau, gătind în bucătăriile de acasă. Apoi, prinzând la puteri, și-au pornit mici afaceri. Astăzi putem număra minim 10 patiseri care și-au făcut prima dată apariția anume la MAI DULCE.

Același lucru s-a întâmplat la IA MANIA cu bluza tradițională. Inițial puțini știau cum se numește ea. Apoi s-a întâmplat o explozie și toată lumea și-a dorit o ie. Au crescut prețurile la ii, au apărut multe kitchuri. Apoi femeile au căutat să învețe singure să-și coase ia. Acum ne bucurăm să avem turiști străini la festival care caută să-și cumpere o ie, iar artizanii noștri sunt mult mai cunoscuți și apreciați pe local. Până acum însă singurele lor apariții erau evenimentele organizate de instituțiile statului, care, știți și voi cum arată și cât de bine sunt organizate. 

De levănțică nici nu mai vorbesc. Lumea parcă a înnebunit când a văzut câmpiile de levănțică din Moldova. Acele câmpii care existau acolo de zeci de ani, brusc au început să fie invadate de fotografi, nuntași, modele. Iar feed-ul de facebook, de câțiva ani, în luna iunie, devine violet.

Da, asta noi, cei de la Klumea am reușit să punem în valoare lucruri evidente, pe care puțini le observă, dar odată observate, devin tendințe. Și dacă nu noi, atunci cine o să ne mai recunoască aceste merite? Concurenții?

Trendurile de afară

Sunt bune să te inspiri și să te lingi pe botișor. Majoritatea lucrurilor frumoase din afară costă foarte mult pentru a fi realizate: resurse umane și financiare.

Și eu vreau sculpturi ca la Burning Man sau parade de flori ca în Olanda. Dar acolo sunt bugete, nu glumă. Și multe din aceste bugete sunt oferite, în primul rând, de autorități pentru a susține turismul. Dar la noi, pentru a face rost de bugete, trebuie să te închini la 20 de sponsori, ca să obții măcar ceva de la 5 din ei.

Eu însă sunt foarte optimistă. Și în fiecare an observ cum sponsorii singuri ne caută deja. Ceea ce e un semn foarte bun. Poate la un moment dat, când voi fi o tanti de 80 de ani și voi organiza Festivalul bunicuțelor care croșetează, voi avea și bugete de Burning Man.

Rolul unui festival

Este să pună în valoare o bogăție locală. Totul a pornit demult de la agricultură. Oamenii își organizau sărbători ca să celebreze roadă și tradițiile. Apoi a apărut necesitatea de a celebra cultură, artiștii, atleții. Fiecare țară cu ce este mai mândră, pentru asta organiza evenimente, ca să promoveze resursele locale.

Așa că eu cred, că tot ce trebuie să împrumutăm noi din afară nu este Ce?, dar mai ales Cum?, adică să învățăm de la alții cum să creștem nivelul evenimentelor, astfel încât ele să fie tot mai bine organizate, dar nu să împrumutăm teme de festivaluri, pentru că noi le avem destule și datorită lor suntem interesanți și diverși pentru străini.

Publicul local vs internațional

Părerea mea este că primele ediții ale unui festival trebuie adresate publicului local. Ulterior marketingul trebuie gândit astfel încât să adune cât mai mulți turiști. Asta pentru că publicul local se plictisește și își pierde interesul, pe când pe cel străin îl poți cuceri și cuceri.

Cultura festivalurilor

Una de clasa a 5-a din 10. Adică nu suntem la pământ, dar avem încă foarte multe să îmbunătățim, în special în ce privește logistica, oferta culinară, client service-ul și comunicarea.

Stăm foarte prost la capitolul cattering. Mă mir că în atâția ani de festivaluri au apărut atât de puține companii capabile să hrănească calitativ și gustos mulți oameni. Ne confruntăm cu o problemă foarte mare în acest domeniu.

Restaurantele nu vor să iasă din zona de confort, ba nu au oameni, ba nu au echipamente, ba nu au acte. Companiile de cattering existente încă mai sunt multe cu mentalitatea de mâncare de cantină. Nu vor să inventeze nimic nou, merg pe frigărui și plăcinte scăldate în ulei și nu vor să educe lumea cu mâncare mai variată, multietnică, mai sănătoasă.

Cum credeți de ce la Hodina s-a terminat toată mâncarea la mijloc de festival? Pentru că din 5 furnizori de servicii cattering care inițial au zis că vor participa a rămas doar unul. Restul nu au crezut că vor putea câștiga pe mâncare vegetariană sau nu au vrut să meargă tocmai până la Pohrebea, pentru că nu credeau că va veni lumea tocmai până acolo.

O altă problemă este divertismentul. Ducem o lipsă acută de artiști care pot face performance-uri, instalații de artă, divertisment exotic sau original. Totul e încă destul de banal și învechit.

Țin să menționez și publicul. El tot dictează cultura festivalurilor.

Oamenii încă mai vor să le fie totul oferit degeaba sau foarte ieftin, să meargă pe jos cât mai puțin, să aibă ce mânca, dar să coste 2 bani, să se țină cont de ecologie, dar să arunce gunoiul unde vor ei, să nu fie ambuteiaje, dar să parcheze cât mai aproape de intrare.

Așa că avem de muncă în toate direcțiile.

Efectele acestei culturi în socialul din RM

Eu cred că festivalurile au doar un impact pozitiv asupra societății. Cu excepția impactului ecologic, care trebuie diminuat conștient. Pentru că un eveniment produce foarte mult gunoi și asta trebuie de ținut în vizor.

Dar mă bucur enorm că apar și tot apar evenimente, că avem o agendă culturală bogată a țării și că avem competiție. Doar așa vor crește și vor deveni mai bune aceste festivaluri. Iar cele care nu se vor bucura de popularitate, vor dispărea.

Evoluția

Piața va evolua în funcție de situația politică și socială locală. Dacă țara va prospera, vom avea tot mai multe motive și pretexte să sărbătorim. Va crește piața de publicitate, vor fi bugete pentru evenimente, aceste vor deveni mai bune și mai variate. Iar numărul vizitatorilor va crește și partenerii vor fi fericiți să reinvestească în evenimente. Totul e cât se poate de interconectat.