O mai ții minte pe colega de liceu care făcea voluntariat și se implica în toate activitățile extrașcolare, când tu te duceai acasă? Probabil îți spuneai că într-o bună zi vei citi despre ea. Aveai dreptate. Mădălina Hodorog este numele ei și este din Cluj. Căutările ei extracuriculare au continuat și în facultatea de jurnalism, și printr-un proiect Erasmus+ a descoperit o alternativă la sistemul clasic de învățământ: educația non-formală. N-a durat mult până să-și scrie propriile proiecte de acest gen și în anul 2 participa la astfel de programe în Bruxelles, Budapesta sau Franța.
Masteratul și doctoratul au venit de la sine, în paralel cu workshop-uri susținute voluntar pentru studenți, la ore târzii, prin Trainingurile UBB Radio Online. Primul job a fost în domeniul organizării de evenimente, inclusiv pentru femei antreprenor, și după 3 ani jumătate, a culminat cu obținerea poziției de CEO în cadrul The Woman.
Bun. Până aici o carieră reușită, standard. Însă, tocmai cu acest termen a simtit Mădălina că trebuie să lupte, așa că a renunțat la job, pentru a se dedica complet educației experiențiale. Așa s-au născut ReImagine Education și FUTURE, adică programe prin care cursanții - studenți, antreprenori, profesori - să își dezvolte compențe soft – gândire creativă, comunicare, problem-solving – și eventual să își descopere pasiuni monetizabile.
În plus, Mădălina face coaching 1 la 1 și consultanță în comunicare și marketing pentru clienți care văd educația ca un obiectiv de business. Știu, pare că am scris deja un articol, dar asta n-a fost decât introducerea.
Atracția către educația non-formală
Mi-am descoperit pasiunea printr-un proces lung de cunoaștere și experimentare. Din liceu mi-a plăcut să mă implic în multe activități de voluntariat și eram prezentă în proiecte axate pe non-violența în școli și promovarea implicării în comunitate a tinerilor.
La facultate am făcut un pas în față și am început să experimentez jurnalismul din toate perspectivele lui. În cei 3 ani de zile am făcut voluntariat în programe de radio, televiziune, presă scrisă și organizarea de evenimente, tocmai pentru că îmi doream să experimentez cât mai mult.
În 2012, eram anul 2 de facultate și atunci am descoperit educația non-formală. Mă implicasem ca voluntar într-un proiect european Erasmus+ cu tineri care veniseră din mai multe țări la Cluj. Atunci am văzut ce înseamnă să faci un alt tip de educație – bazat pe joc, lucrul în echipă, relaxare, comunicare.
Proiectele Erasmus+
Am început împreună cu colegul meu Călin Crețu să scriem chiar noi proiecte Erasmus+ și să le implementăm în Cluj. Implementarea însemna să ținem noi traininguri bazate pe educația non-formală așa că, pentru a ne perfecționa, am participat la diverse evenimente internaționale.
Eram anul 2 de facultate, iar noi plecam în Bruxelles, Budapesta sau Franța la programe dedicate profesorilor și lucrătorilor de tineret. Ne luam cărți cu metode de lucru în speranța că într-o bună zi le vom implementa și noi pe toate în programele noastre.
Cursurile de seară
În anul 3 de facultate, când trebuia să ne axăm pe licență, am vrut să ducem educația non-formală și în universitate. Deoarece conceptul de educație non-formală nu era cunoscut în mediul universitar, am primit o sală de clasă liberă de la ora 20:00 pentru a desfășura activități de training cu studenții din anul I de la jurnalism.
De atunci, de 7 ani susținem chiar și acum Trainingurile UBB Radio Online cu 40 de studenți care vin un semestru universitar să facă #EducatieAltfel împreună cu noi. Învățăm radio doar prin metode noi de lucru, prin educație non-formală. O facem voluntar, atât eu cât și colegul meu Călin, și o facem cu multă pasiune pentru studenți și acest tip de educație.
Primul job
După finalizarea masterului, m-am angajat în domeniul de organizare de evenimente și am aplicat la doctorat pentru a putea preda în continuare în universitate și susține trainingurile radio. Primul meu job m-a ajutat să mă dezvolt în paralel pe o serie de planuri: comunicare, marketing, project management, client management, data management, relația cu sponsorii etc. Timp de 3 ani jumătate am organizat evenimente de business pentru femei antreprenor, arhitecți și proprietari ai magazinelor online, urmând ca ulterior să preiau poziția de CEO în cadrul companiei The Woman.
Organizarea de evenimente este o etapă importantă în procesul evoluției mele, dar în paralel eram mereu cu foile de flipchart, posts-its, foi colorate, foarfeca și scotch-ul după mine pentru că vedeam rezultatele pe care educația non-formală le are direct asupra tinerilor și adulților.
Timp de 3 ani jumătate, ziua organizam evenimente, seara de la ora 18:00 predam la facultate, iar seara de la 20:00 țineam trainingurile UBB Radio Online.
ReImagine Education
Anul trecut în luna octombrie am făcut un pas important în carieră – un pas pe care nu l-am planificat, dar care a fost esențial pentru mine. Am dat o șansă educației non-formale și promovării unui alt tip de educație în România. Am decis să renunț la organizarea de evenimente și să mă dedic doar educației non-formale.
În sesiunile de training pe care le țineam seara în facultate eram mereu prezentă – eram acolo – trup și suflet, iar azi definesc pasiunea în funcție de aceste sentimente. Locul care te relaxează și te face prezent 100% este locul unde pasiunea ta există, se manifestă și vine natural.
Așa s-a născut ReImagine Education care include atât zona de training pentru profesori universitari – studenți – companii – antreprenori, cât și consultanță/marketing pentru clienții care văd educația un obiectiv de business.
ReImagine Education este și o viziune în care oamenii își identifică din timp pasiunea și sclipirea din ochi, nevoi pe care le-am întâlnit în acești 8 ani în fiecare domeniu în care am intrat.
Programul FUTURE
Atunci când lucrezi în industria organizării de evenimente, iar în paralel predai și în mediul universitar, ai șansa să intri în interiorul mai multor comunități și să înțelegi – realmente – care sunt nevoile fiecăruia.
În toți acești ani, am înțeles nevoile companiilor în materie de recrutare și retenție, nevoile antreprenorilor când vine vorba de business, nevoile studenților când se gândesc la viitor și nevoile profesorilor la clasă.
Toate aceste nevoi și această experiență s-au întâlnit în programul FUTURE – Construiește cu pasiune, primul program care integreză studenții – profesorii universitari – companiile pentru dezvoltarea competențelor de viitor.
În cadrul programului ne întâlnim timp de 6 luni săptămânal cu studenții – profesorii universitari și compania care susține o ediție FUTURE ca să dezvoltăm aceste competențe soft atât de necesare azi în piața muncii: descoperirea pasiunii, lucrul în echipă, comunicare, flexibilitate, rapiditate, gândire creativă sau găsirea de soluții.
Pasiunea în câmpul muncii
Lipsa pasiunii – deși pare un lucru ideal – duce la foarte multe efecte negative în piața muncii. De cele mai multe ori, tinerii se înscriu la o facultate datorită feedback-ului primit din partea părinților, prietenilor. După ani de studiu și poate câteva proiecte de voluntariat, ajung în etapa în care trebuie să ia o decizie cu privire la primul loc de muncă. Abia acum încep să experimenteze și să se angajeze în mai multe companii până când poate, poate vor găsi ceea ce le place cu adevărat.
Desigur, găsirea pasiunii nu se poate întâmpla peste noapte, dar fără să conștientizăm, fără pasiune tindem să fim mai delăsători, să nu ne asumăm în totalitate responsabilitățile jobului și să ne fie foarte ușor să renunțăm la primul obstacol.
Acest proces se repetă constant și are efecte multiple asupra studentului, a mediului de afaceri din România și asupra dezvoltării noastre ca oameni.
Training pentru profesori
În cadrul sesiunilor de training pentru profesori lucrez foarte mult pe comunicare între ei și companiile cu care lucrez. Pentru a exista o schimbare reală, consider că profesorii trebuie să înțeleagă mediul în care vor lucra studenții sau elevii lor. Odată ce au înțeles acest lucru, începem să dezvoltăm metode noi de predare pe care profesorii le integrează în cursuri și seminarii.
Tendința este să crezi că aceste metode de predare sunt nerealiste și greu de implementat la clasă. Realitatea este însă foarte diferită. Vorbim de cuburi, ațe, foi lipite pe perete, jocuri de cunoaștere și înțelegere – toate acestea fac din profesor un facilitator, un moderator, iar elevii sunt integrați în procesul de învățare, sunt curioși să descopere mai mult.
Relația elev-profesor
Noua generație de studenți, acești milleanials și Generația Z de care tot citim, vor să experimenteze și să învețe atunci – pe loc – la clasă. Sunt foarte rare cazurile în care tinerii își doresc să descopere mai mult pe lângă orele din orar. Acest lucru pune foarte multă presiune pe profesori care tind să ofere foarte multă informație într-un singur curs.
Problemele intervin în momentele în care profesorul livrează doar informație teoretică citită de pe un slide, în care întrebările se pot pune doar la final și în care tânărul este doar în rolul de ascultător. Chiar dacă nu pare, tinerii au nevoie de exerciții, de activitate practică, de discuții contradictorii.
Desigur, sunt profesori care îi invită pe tineri să facă toate aceste lucruri, dar primeșc deseori o simplă tăcere. Profesorul se demotivează, studentul se plictisește. În toată această stare, intervin metodele de lucru din educația non-formală care schimbă dinamica de la cursuri. Vei vedea oameni implicați, care râd și simt că orele trec prea repede, care încă mai au întrebări la final și încă își doresc să vină la orele tale.
Alegerea primului loc de muncă
Peste 300 de studenți au trecut pragul trainingurilor noastre în care ne întâlneam de cel puțin 10 ori cu fiecare în programele pe care le-am dezvoltat (fie UBB Radio Online, fie FUTURE). În toate aceste întâlniri, aspectele financiare erau foarte rar menționate. De ce? Pentru că sentimentul de debusolare de la finalul unui nivel de licență sau master este mult mai puternic decât lipsa banilor.
Majoritatea studenților simt mai degrabă o frică de viitor, decât o frică de bani. Această frică de viitor îi face să înghețe, să aplice în companii pe poziții pe care pur și simplu nu le înțeleg și să se mulțumească în primul rând că au un loc de muncă. Abia ulterior, după ce înțeleg că nu a deține un loc de muncă și o situație financiară stabilă contează cu adevărat, încep din nou căutări spre alte joburi, alte poziții.
Feedback-ul cursanților
Jocurile, momentele de râs, relaxarea, interacțiunea constantă, senzația că nu înveți și trecerea rapidă a celor 2 ore de training sunt printre cele mai dese feedback-uri pe care le primim și care s-au repetat în toți acești ani. Desigur, au existat feedbackuri și mai profunde: am avut studenți care au renunțat la a-și căuta un loc de muncă în domeniul în care au absolvit pentru că au conștientizat că pasiunea lor este în altă parte. Am avut studenți care și-au dezvoltat competențe punctuale de comunicare care i-au ajutat ulterior în diferite proiecte conexe facultății.
Pentru mine, feedback-ul cel mai important este legat de responsabilitate: am încredere în viitor pentru faptul că aceiași studenți vin un semestru universitar, voluntar, la sesiunile de training pe care le organizez doar seara și nu renunță să se descopere.
Dinamica educației alternative
Îmi doresc mai multă #EducatieAltfel. Atunci când renunțăm la structura standardă a unei prezentări și încercăm să ne imaginăm cum ne-ar plăcea nouă să învățăm, dăm spațiu creativității.
Educația alternativă pare de multe ori un termen generalist, iar oamenii nu știu exact ce înseamnă și nici ce ar trebui să facă mai exact. Putem lua ca exemplu un simplu eveniment. Ca fost organizator de eveniment, pot confirma că networking-ul și sesiunile de coffee break sunt mai dorite de participanți decât discursurile celor mai buni speakeri din țară și din străinătate.
De ce? Pentru că discursurile sunt formale – presupun o persoană care vorbește și ne arată imagini, iar participanții se află în poziția de ascultători, care trebuie să învețe. Exact această abordare o găsești și la clasă în dinamina profesor – student.
Educația experiențială vs educația formală
În primul rând, educația non-formală trebuie experimentată. În momentul în care o experimentezi ești acolo – ești prezent. Faptul că reușești să te deconectezi de la exterior, să te relaxezi și să fii entuziasmat de procesul de învățare sunt printre primele avantaje pe care le vei vedea la tine.
Ulterior, prin jocuri, activități de grup, începi să fii curios, să înțelegi mai multe despre tine, despre lipsurile și atuurile tale, despre cum gândesc alte persoane, cum ar trebui să vorbim și să dăm feedback. La final, rămâi tot relaxat, dar cu un bagaj enorm de experiențe.
Pentru toate acestea merită să încerci măcar odată un training pur experiențial.
Integrarea educației non-formale în sistem
Așa cum spuneam, există tendința de a crede că educația experiențială este o educație de sine stătătoare care nu poate fi integrate în sistemul actual de învățare. Realitatea de pe teren este însă mult mai simplă.
Educația experiențială înseamnă de fapt metode de lucru care pot fi ușor integrate în cursurile și seminariile pe care le predau. Cele mai standard metode de lucru implică brainstorming și lucrul în echipă, dar făcute constant, ajung să plictisească.
De aceea, în cadrul UBB integrez mai multe metode de lucru – de obicei tot la 10 minute schimb metoda pentru ca monotonia și plictiseala să nu își facă apariția. Din punctul meu de vedere, este rolul profesorului să creeze un spațiu de educație altfel, un spațiu în care participanții să fie atrași și să se implice direct. Pornind de la această perspectivă, este rolul meu să gândesc metode de lucru interactive care să îi ajute pe studenți să învețe practic atunci – pe loc – la clasă.
Provocări
Prima provocare cu care mă confrunt nu doar eu, dar și o parte dintre clienții mei care activează în educație, este găsirea trainerilor care să facă educație experiențială. În România, avem un gol mare în acest sens.
Desigur, sunt multe persoane care sunt traineri și își fac meseria la standarde înalte și facilitează prin educație formală (prezentări vizuale, integrarea unei activități practice, utilizarea materialelor video). Trainerii care facilitează prin metode de #EducatieAltfel – cum le numesc eu – au nevoie de mai multe abilități – și în special de o adaptare extraordinară chiar în cadrul trainingului, o înțelegere chiar subtilă a nevoilor participanților și o abilitate de a renunța efectiv la planul făcut înainte de training.
Abilități și competențe de viitor
Responsabilitate, comunicare, rapiditate, lucrul în echipă, flexibilitate, gândire creativă, gândire critică – toate acestea și multe altele sunt competențele de azi și de mâine necesare în câmpul muncii. Competențele hard, cele pe care le învățăm în sistemul educațional, încep să devină tot mai slab căutate la locurile de muncă. Acestea sunt esențiale, însă companiile încep să dezvolte propriile programe de dezvoltare a noilor angajați și sunt dispuse să recruteze în primul rând persoane care dețin competențe soft în detrimentul celor hard.
La nivel internațional, peste 850 milioane de tineri din țările cu venituri medii și mici vor ajunge adulți fără să aibă abilitățile necesare pentru succesul în viață și la muncă, conform studiilor furnizate de Comisia de Educație.
Este o cifră care ar trebui să ne sperie pentru că dacă nu începem să facem pași concreți, viitorul va fi extrem de dificil în câmpul muncii. Primele efecte le vedem deja în interiorul companiilor care recrutează zilnic.
Consultanță de business
Pe lângă zona de training, consultanța îmi activează pasiunea pentru organizare – strategii – privirea de sus. Acolo vei găsi o altă Mădălina – axată pe detalii, planificări, educație, public țintă, obiective.
În acest moment, fac consultanță 1 la 1, precum și marketing și comunicare pentru clienți. În consultanța 1 la 1 lucrez cu angajații din companii (care lucrează pe poziții similare cu experiența mea: project management, client management, organizarea timpului) și antreprenori (viziune, strategie de business).
În paralel, lucrez cu clienți pe zona de comunicare și marketing, iar acolo scriu comunicate de presă, fac postări, trimit newslettere – o latură pe care o ador și care mă aduce cu picioarele pe pământ. Unul dintre clienții mei este Fundația Noi Orizonturi care mă inspiră prin leadership și viziunea pe care o au în educație, dar am lucrat și cu clienți din alte zone precum travel, evenimente, grădinițe – care toate aveau un numitor comun: educația.
Viitorul educației în România
Personal consider că o restructurare totală a sistemului este esențială, dar am renunțat să o aștept să vină din exterior. De aceea, programul FUTURE este pentru mine și participanți un pas în față, o etapă în care nu așteptăm ca altcineva să ne propună să facem niște schimbări ci le construim chiar noi.
Pentru a face o schimbare în educație este nevoie ca și companiile să se schimbe – să nu mai încurajeze aceleași activități standarde de marketing prin prezentări generaliste și câteva elemente de marketing (agende, pixuri, plăsuțe). Este nevoie ca ele să se implice direct în procesul de educație și nu doar să informeze tinerii despre cum se întâmplă lucrurile în companii.
Mai concret – prezentările sunt plictisitoare și mult prea generaliste pentru noua generație. Mentalitatea de a face aceleași tipuri de prezentări trebuie să se schimbe din toate părțile – companii, profesori, studenți pentru a lăsa efectiv loc de a construi alte sisteme de educație.
Planuri
Personal, în acest moment sunt fericită cu toate proiectele care funcționează în paralel pentru mine: FUTURE, consultanță, trainingurile din companii, clienții în zona de marketing, predatul la facultate și evenimentele la care particip.
Am construit viziunea FUTURE pe următorii 5 ani și consider că orice antreprenor trebuie să se concentreze cu pasiune pe ceea ce își propune cu adevărat. Deoarece sunt atât de multe oportunități, tendința este să ne distanțăm de viziunea propusă inițial, iar pentru mine acest lucru este esențial să nu se întâmple. Tot ce îmi doresc cu adevărat pentru viitor este ca tot ceea ce am construit până în prezent să se dezvolte calitativ pentru ca oamenii care fac #EducatieAltfel să schimbe direcții de viață. Pentru restul, am încredere în viață.
