Documentarul a devenit interesant târziu pentru regizoarea daneză Lotte Mik-Meyer, când l-a descoperit ca formă de artă. Până atunci îl vedea ca pe un fel de educație publică, puțin plictisitor. Simțea că încearcă mereu să-i spună ceva, că mesajul trebuia sa fie foarte clar, de exemplu, că trebuie să-ți pară rău pentru oamenii săraci din Africa.
Când am început, eram foarte preocupată să înțeleg cum pot privi lumea fără să o tulbur.
În ultimii 5 sau 10 ani, a fost mult mai interesant pentru mine să conștientizez că pot influența secvențele ca artist și că e în regulă să o fac, nu trebuie doar să observ.
