![[Pe strada lui George] Ramona Chirica: Să știi că totul s-a făcut și s-a spus deja, dar și că acest tot e un puzzle cu o mulțime de soluții](https://media.iqads.ro/2019/09/1-ramona-chirica-mural-alina-marinescu-pentru-george-street-gallery-2-cover-850.jpg)
Arta de strada e cea mai directă și mai la îndemână formă de educație vizuală pe care o poate oferi un oraș locuitorilor și vizitatorilor lui, crede Ramona Chirica, curator de ilustrație Studio Receptor. Ramona descoperă și promovează talente din comunitatea ilustratorilor locali de șase ani. A fost Co-curator al celei mai mari galerii online de ilustrație românească, Colorhood (2013-2018), parte din echipa Visual Playground (2015-2017) și membru al juriului competiției Cele mai Frumoase Cărți din România (2017 și 2018).
Acum, Ramona Chirica face parte din juriul competiției Future Artists @ George Street Gallery, aflată în plină desfășurare. Puteți citi câteva povești ale celor care și-au adunat curajul și inspirația și și-au înscris propunerile. Sau puteți face o plimbare pe strada posibilă a lui George.
Cum vede Ramona competitia pentru cei patru stâlpi de pe podul Aurel Vlaicu din Pipera, care își așteaptă artiștii, de ce e necesară arta de stradă și cum influențează ea orașul, în rândurile de mai jos.
Sfat pentru participanți
Mi-aș dori să văd lucrări care să țină cont de contextul în care ar urma să fie expuse: să se ia de mână prietenos cu celelalte lucrări de pe pilonii podului, să deseneze zâmbete sau aha-uri pe fețele oamenilor din cartier sau pe ale celor care tranzitează zona în drum spre birou, să fie un „ceva bun” care să satisfacă „sugar rush”-uri vizuale ale mai multor tipologii umane.
Integrarea lui George în lucrări
George ar trebui să se simtă ca acasă în lucrarea pe care o locuiește. Prezența lui va fi semnalizată din oficiu prin tematica aleasă, dar și prin logo-ul bine camuflat ca element compozițional. Subliniez „camuflat”.
Ponturi & insights
Inspirația poate veni de oriunde, da, știu, asta zice toată lumea. Important e să vezi cât mai mult, cât mai multe și #cudetoate, și la orice te-ai uita să țintești bine detaliile, să-ți iei notițe, să dai banalului ce-i al banalului – și anume recunoștința că poate fi de mii de ori mai savuros decât senzaționalul, să știi că totul s-a făcut și s-a spus deja, dar și că acest tot e un puzzle cu o mulțime de soluții.
Criterii de evaluare
Pe lângă criteriile detaliate în brief, fiecare dintre noi are un sistem de evaluare dictat de coordonate care țin de calitatea execuției și a prezentării. Dar există desigur și un termometru subiectiv, care ar vrea să nu fie lăsat rece.
Arta de stradă
Arta stradală are avantajul evident de-a fi prezentă acolo unde sunt oamenii. Nu trebuie să plătești bilet ca să vezi o lucrare, trebuie doar să arunci un ochi când treci pe lângă ea. E ca o cheie care, ideal, poate deschide ușor conversații, poate fi conector comunitar, accelerator de curiozitate și chiar facilitator de acces în lumea unui artist. E cea mai directă și mai la îndemână formă de educație vizuală pe care o poate oferi un oraș locuitorilor și vizitatorilor lui.
Relația ta cu arta stradală
Între fiecare imagine și fiecare pereche de ochi care o scanează se duc negocieri de interpretare, negocieri trase prin filtrul practicilor sociale. Se amestecă într-un cazan tot felul de ingrediente: de la convențiile care structurează imaginea propriu-zisă, cum arată, ce arată, cine a făcut-o, cum e expusă, ce o înconjoară, la momentul și modul în care e interpretată de fiecare privitor în parte, în funcție de ce bagaje cară el în spate - emoționale, culturale, sociale.
Relația mea cu arta stradală și zidurile bucureștene e într-un echilibru constant: pe unele le observ și-mi dau silința să le țin minte, pe altele le observ și mă chinui să le uit.
O lucrare care ti-a atras atentia
Dintre lucrările apărute recent în București, m-am oprit cu cel puțin un oau în fața muralului de pe Arthur Verona, copt recent de Lost.Optics și Pren la Street Delivery.
Un alt perete preferat din oraș e unul ascuns în curtea Facultății de Arhitectură Ion Mincu, unde, alături de o bucată de paradis ilustrată de SADDO, mai locuiește și o gașcă de personaje colorate de Hedof, un artist din Olanda invitat la joacă de Visual Playground în 2017.
Foto: Cătălin Georgescu
O pictură din afară
Înainte să mă pierd prin folderele cu poze, îmi vin în minte două proiecte de care m-am îndrăgostit la prima vedere.
În Amsterdam, pe un bloc de pe strada Platanenweg, m-a impresionat muralul făcut de Leon Keer pentru proiectul “If Walls Could Speak”, derulat de fundația Amsterdam Street Art. Pe scurt, cu ajutorul fundației, un dezvoltator imobiliar a invitat 10 artiști să acopere fațadele clădirilor cu lucrări pe tema incluzivă “Amsterdam for Everybody”.
O a doua întâlnire memorabilă a fost cea cu ilustrațiile din Mercato Albani, o piață din cartierul Bolognina (în Bologna). Acolo, Asociația Serendippo a invitat 36 de tineri artiști din toată Italia să picteze shutterele și pereții containerelor de marfă, transformând piața în loc de întâlnire pentru locuitorii cartierului.
Devenită o galerie de artă în aer liber, Mercato Albani atrage astăzi mai multe categorii de oameni și e fundal pentru schimburi interculturale semnificative. Prin revitalizarea asta, locuitorii își recuperează practic spațiul urban comun.
