La început, recunoaște cineastul danez Arne Bro, abordarea lui era prea intelectuală: citea multe cărți politice și se chinuia foarte tare să găsească modalități prin care să le poată transforma în filme. A înțeles apoi că experiența și subiectul pe care îl urmărește sunt cele mai importante în realizarea unui documentar.
Așa că am început sa fac filme despre școli pentru copii cu probleme sau copii ai unor părinți cu probleme, și, dintr-odată, experiența anterioară și interesul pentru film s-au completat și-am relizat că sunt un documentarist.
