![[Obsesii part-time] Cristina Rugina (Kubis): Pictura ma ajuta foarte mult sa ma exprim. De fel, sunt o persoana mai timida](https://media.iqads.ro/2019/08/collage16-cover-850.jpg)
Cristina Rugina, Kubis Interactive, s-a reprofilat in 2016. De la farmacie, spre web design si publicitate. Dar pictura a insotit-o toata viata. A inceput sa ia lectii de pictura in ulei, pe cand avea 11 ani si apoi, chiar daca lectiile s-au terminat, a continuat sa picteze si sa experimenteze.
In scoala generala am pictat cel mai mult. In liceu, mai putin, apoi in facultate si mai putin. Dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu, am inceput sa pictez personaje din jocuri, la sugestia lui.
Pictura ii da incredere, spune ea. Si are un principiu dupa care se conduce si la munca si in viata si in pasiunea ei: “nu lasa niciodata ceva neterminat.
În publicitate
Intrarea mea in aceasta lume i-o datorez fetitei mele. M-am decis ca vreau sa ma reprofilez, sa plec de pe postul de farmacist, in momentul in care am aflat ca o sa am un copil. Asta se intampla in toamna anului 2016. M-am tot gandit... “Cum o sa fac eu fata cu turele in farmacie? Cand o sa mai am timp sa stau cu ea daca o sa lucrez si in weekend?”
Toata treaba asta ma cam speria.
Sotul meu, programator fiind, m-a sfatuit ca ar fi bine sa fac cursuri de Photoshop, tinand cont ca pasiunea mea principala este pictura. Asa ca, in noiembrie 2016 am inceput sa invat singura. Mergea destul de greu, si la un an dupa m-am inscris la un curs de Photoshop si Illustrator. Apoi a mai urmat inca un curs, de grafica publicitara. Toata experianta asta m-a ajutat sa imi dau seama ca vreau sa merg pe acest drum. Si ca sa fie tacamul complet, m-am apucat si de html, css. La inceput singura, apoi prin toamna anului 2018 am facut un curs de Web Design.
Dupa curs am mai explorat Wordpress si Magento.
Context & inspirație
La varsta de 11 ani m-a inscris mama la un curs de pictura in ulei, pe panza. Eram in clasa a cincea. Profesoara de desen initiase acest lucru. Era foarte rabdatoare cu noi. Venea la fiecare sa ne arate cum trebuie sa tinem pensula, care sunt pasii pe care trebuie sa ii faci cand incepi sa pictezi. Am facut multe tablouri in perioada aceea, iar cele mai bune picturi erau expuse apoi in scoala. Erau asa de mandri parintii mei, nu le mai incapea inima de bucurie. A durat aproximativ un an, pentru ca, din pacate, profesoara de desen a plecat din scoala. In locul dumneaei a venit un profesor care ne-a invatat sa desenam in creion.
Tata insa, nu s-a lasat. A inceput sa ne mestereasca el cadrele, a luat panza, toate solutiile pentru tratarea ei, si am continuat pictura acasa. Si acum imi aduc aminte cum intindeam panza pe cadru, sa fie cat mai dreapta, iar tata punea pionezele. A fost o perioada foarte frumoasa si pentru noi (mai am o sora si un frate, cu totii pictam, bineinteles :))), dar mai ales pentru parinti.
Ce a urmat
In scoala generala am pictat cel mai mult. In liceu, mai putin, apoi in facultate si mai putin. Dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu, am inceput sa pictez personaje din jocuri, la sugestia lui. Tablourile erau mai complexe, mai interesante, cu foarte multe detalii, drept urmare a fost o provocare pentru mine. Mi-a placut mult experienta, mai ales ca am reusit sa vand cateva din ele.
Lectiie de pictura din copilarie m-au ajutat foarte mult. Dupa, nu am mai facut niciun curs, insa faptul ca am pictat relativ constant, m-a ajutat sa nu-mi ies din mana.
Transformari
Pictura ma ajuta foarte mult sa ma relaxez, sa ma exprim. De fel sunt o persoana mai timida. Nu foarte vorbareata. Imi place mai mult sa ascult oamenii, in loc sa vorbesc despre mine. Pictura imi da incredere , pictura m-a ajutat sa realizez ca pot face orice imi propun, ca orice este posibil, iar prin exercitiu poti progresa extraordinar de mult. Nu stiu daca as dori sa se concretizeze in ceva anume. Imi place asa cum este acum, un hobby.
Timp & efort
Mi-as dori sa dedic putin mai mult timp acestei pasiuni. Mereu zic asta. Dupa ce a aparut fetita in viata noastra e putin mai dificil sa imi intind culorile fara sa bage si ea manuta. Mai astept putin sa creasca. Visez la momentul cand vom picta impreuna.
Hm… cea mai grea parte? Poate atunci cand m-am apucat de cel mai mare tablou al meu de pana acum (120x80cm), si nu prea aveam timp de el, pentru ca trebuia sa stau cu fetita. Asta se intampla anul trecut, in vara anului 2018, cand fetita avea un an, iar eu ma angajasem sa fac acest tablou pentru niste prieteni. Insa la un an dupa, a venit cea mai frumoasa parte. Finalizarea tabloului :)). Tin sa multumesc prietenilor ca au avut rabdare cu mine :).
De ce e nevoie
Ai nevoie de niste pensule, ulei de in, terebentina, si o panza deja tratata (acum se gasesc pe piata :) ), si poate un sevalet, daca vrei sa stai mai confortabil :). Nu stiu daca pot sa zic ca am o anumita disciplina, insa principiul dupa care lucrez, si nu numai aici, ci in general in viata, este: “nu lasa niciodata ceva neterminat”.
Momente in care ai vrut sa renunti
Cand ai un hobby, nu ai cum sa vrei sa renunti la el. E acel ceva care te relaxeaza, care te face sa uiti de problemele de zi cu zi... si iti ofera un moment doar pentru tine.
Descoperiri
M-am descoperit pe mine. Mai increzatoare in fortele proprii. Surpriza e dupa fiecare tablou pe care il fac. Iese mai bine decat ma astept :)).
Punctul de intersectie
Imi place arta, imi place sa ma inconjor de oameni creativi, cu initiativa. De la acesti oameni ai intotdeauna ceva de invatat. In Kubis exact asta gasesti: colegi tineri, plini de viata si speranta, cu idei si vise.
Sunt o norocoasa. Aici am gasit un echilibru intre hobby-ul meu si job.
