[Obsesii part-time] Andrei Zabet (Cohn&Jansen JWT): Cel mai puțin respect îl am pentru oamenii care distrug, fac rău, poluează, ucid pești fără motiv, nu respectă pământul și apa

Păi, chiar era cazul să avem și un pescar în seria noastră. Și iată-l pe Andrei Zabet, senior copywriter Cohn&Jansen JWT, care nu are doar povești pescărești, ci și fotografii să le dovedească. E o pasiune asemenea sentințelor ”pe viață”, spune el.

Contează foarte mult drumul, dar la fel de mult și destinația. Pot să bag bullshit că m-am autodescoperit, reinventat, că-s altul etc.

Lucrul de care sunt sigur este că pescuitul la răpitor m-a făcut să apreciez și să iubesc mai mult natura. Și, mai ales, m-a învățat să respect toate viețuitoarele.

Și-a făcut o misiune din pescuitul la știuci de un metru, unul din cele mai grele target-uri pe care ți le poți seta în pescuitul la răpitor. Dar vrea să îi învețe și pe alții că peștele nu este o resursă nelimitată, iar știuca mare ajunge greu la dimensiuni capitale. El și alți prieteni pescuiesc Catch & Release inclusiv pe ape publice, cum e lacul Snagov, respectând apele, cu atât mai mult cu cât localniicii le braconează constant, an de an.

În publicitate

Am fost atras de scris și de lectură încă de mic. La bunici aveam o bibliotecă imensă, pe care o devoram în fiecare vară. Apoi am vrut să fac jurnalism, iar în anul doi de facultate m-am angajat la ziarul Cotidianul lui Rațiu, mai întâi corector, apoi ca reporter pe câteva domenii (Politic, Social). Ulterior am început să public și recenzii de carte în suplimentul de sâmbâtă, Capra vecinului, o rubrică denumită ”Cartea care produce coșmaruri”, nu din cauza calității scrierilor, ci a genului horror care mă pasionează în continuare.

De la presa scrisă până la agenția de publicitate a fost oarecum un ”next step”, printr-un prieten care m-a recomandat la Focus - Publicis - FCB pe vremea respectivă. Și m-a prins domeniul, mai ales că eram mult mai tânăr și puteam pierde nopțile fără prea multe urmări.

Pescuitul

Pescuiesc de la 5 ani, însă am început să mă preocup doar de pescuitul la răpitor de prin 1988. După '90, când s-a produs deschiderea către vest și a apărut internetul, a început adevărata nebunie, căci puteam să-mi comand lansete și mulinete direct din SUA, din catalogul și de pe site-ul Cabela's.

Chiar îmi amintesc și acum prima mulinetă de baitcasting, o Cabela's Black Widow II, care costase 60 de dolari (fără transport și taxe). Aveam altele luat din țară, de la diverși, însă acela a fost primul ”import” și pas spre zona high-end.

În anii 90, Rex Hunt avea emisiunea de pescuit pe Discovery Channel, pe care o înregistram pe VHS-uri cu religiozitate. Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu Rex Hunt la un fishing show la Roma, EFTTEX (European Fishing Tackle Trade Exhibition), și să stau de vorbă cu el.

În acea perioadă, colaboram ca Marketing Manager cu firma Abrevis, specializată în importul de echipament de pescuit sportiv high-end. Aveam un blog pe site-ul Abrevis, în care promovam produsele importate, însă fără nicio condiție din partea firmei, adică foloseam doar lucrurile în care credeam.

De la finele anilor 90 am început să scriu și în revistele de specialitate, și sunt bucuros că am putut să scriu aproape pentru toate: Aventuri la pescuit, Super Pescar, Pescuitul pentru toți. În prezent scriu pentru revista Vânătorul și Pescarul Român, publicația A.G.V.P.S.-ului.

Cum ai învățat

Internetul a fost mereu o sursă inepuizabilă de informații, chiar și înainte de apariția site-urilor de video streaming precum YouTube.

Magazinele americane de specialitate ofereau la vânzare filme instrucționale, mai întâi pe VHS, apoi pe DVD. Cărțile erau din belșug. Așa am învățat să lansez cu echipamentul de fly fishing (pescuit cu muscă artificială), mai exact să avansez de la stadiul de începător, fiindcă un prieten mi-a arătat, de exemplu, mecanica lanseului de bază.

De acolo înainte, am învățat pe cont propriu - tehnicile avansate de fly casting sau legarea muștelor artificiale. Înaintea erei digitale și a internetului, îmi lum informațiile din cărți, VHS-uri și DVD-uri instrucționale, comandate din SUA (pe care le împrumutam și altor pasionați). În ceea ce privește pescuitul cu echipament de baitcasting, aici am învățat singur totul de la zero.

Cum apărea o mulinetă high-end nouă pe piața japoneză, cum o comandam. Prin 1999, când mi-am luat primul Shimano Antares cu tambur din magneziu și sistem SuperFree, țin minte că am vrut să arunc mulineta în Snagov la primele partide. Din cauza tamburului SuperFree, care se învârtea la viteze mult mai mari decât cele cu care eram obișnuit, făceam peruci aproape la fiecare lanseu. Un an și multe role de fir mai târziu, am învățat să controlez și această mulinetă, printre altele.

Transformări

E o pasiune asemenea sentințelor ”pe viață”, care se hrănește cu banii pe care-i câștig și-mi alimentează momentele frumoase, când rup lanțul și sunt doar eu și apa. Aș vrea să duc mai departe site-ul existent, poate să deschid un magazin online cu echipamente de pescuit și să ofer consultanță specializată.

Vreau să încep o serie de cursuri - Școala de Casting -, special dedicată celor care vor să învețe să lanseze cu echipament de baitcasting dar și cu echipament de pescuit la muscă (fly fishing), fiindcă în țară nu există așa ceva. Știu că eu m-am lovit de aceste lipsuri atunci când voiam să-mi dezvolt skill-urile și mă gândesc să le ușurez nou-veniților procesul de învățare.

Oriunde în lumea civilizată (România nu face parte, în opinia mea) există școli de fly casting - din Europa, UK, nu mai zic de SUA cu al său celebru Golden Gate Casting Club din San Francisco, care a dat mai mulți campioni mondial la fly casting, Steve Rajeff fiind cel mai celebru în lumea pescuitului. Ai bazine cu apă mică, unde poți întinde un șnur de muscă fără să-l strici pe ciment sau chiar pe iarbă (prețurile unui astfel de șnur sunt între 80 și 150 de euro, dacă vrei ceva cu performanțe decente).

Pe mine și pe încă alți doi amici, ne goneau gardienii publici din Herăstrău sau din Parcul Circului, când veneam să ne antrenăm la fly casting pe iarbă, dimineața devreme. Fiindcă nu aveam voie să călcăm pe iarbă. Asta-i doar una dintre diferențele de civilizație, cultură și de mentalitate.

Timp & efort

Când ai o asemenea pasiune, te dedici ei aproape în întregime. Și am prieteni care-s la fel de pasionați, dacă nu și mai și decât mine. Cei care nu înțeleg asta ne numesc maniaci.

Cel mai dificil în România de azi este să-ți faci un trai decent din această pasiune, și dacă nu o să meargă aici, poate reușesc în altă țară. Dacă nu, în altă viață. Există un ”dream job”, undeva în Oceanul Indian, ca ghid de pescuit pentru cei care își permit excursii de pescuit între 10 și 15.000 de dolari.

E un job de vis, dar nu e ușor deloc. Nu existe părți urâte în pescuit, cel puțin pentru mine. Nici măcar atunci când mi-am rupt picioarele pe reciful de coral, acum vreo doi ani, în Sudan, pe Marea Roșie. SWFF sau Saltwater Fly Fishing este cel mai greu, cel mai ”adrenalinos” și cel mai incitant stil de pescuit din lume. Mergi prin apă până la genunchi/mijloc, cauți peștii care vin pe ”flats” (întinsuri) să vâneze, ai o fereastră extrem de mică să lansezi imitația din păr și pene, și dacă ai făcut totul corect, chiar și un pește de talie mică, precum trigger fish, te instant din bocanci și-ți iar tot șnurul de muscă de pe mulinetă și te duce instant în backing.

Trebuie să-mi prind GT-ul (Nemesisul meu) la muscă, dar și alte specii tari precum tarponul sau bonefish. Dacă te mușcă microbul SWFF, nu mai ai scăpare, nu există leac, singurul panaceu e să te duci să-ți faci nebunia. Și ăsta-i cel mai scump pescuit pe care-l poți face - doar locuri exotice, atoli îndepărtați, plaje pustii, zone cu întinsuri pe zeci de kilometri, fără țipenie de om în afară de cei cu care ai ajuns aici.

De ce e nevoie 

Condiția numărul 1 este să ai pasiune pentru această pasiune. Și să ai o minte deschisă, să vrei să înveți mereu lucruri noi.

Momente în care ai vrut să renunți

Nu m-am gândit să renunț vreodată, deși am participat la diverse concursuri de pescuit în condiții grele. Odată, la finala Campionatului Național de Pescuit cu Muscă Artificială, pe Lacul Beliș, țin minte că am pescuit o zi întreagă în ploaie, stând în apa care se strângea în barca pneumatică. Deși era vară, temperaturile erau ca la munte, mai scăzute.

Locul 7 din final (un rezultat bun pentru un debutant în acel stil de pescuit și în sistemul respectiv de competiții) a compensat răceala căpătată. La un alt concurs, pe Dârvari, la șalău, știu că am pescuit pe ninsoare, la finalul concursului abia îmi mai simțeam picioarele de frig. Când am venit din Sudan, am zburat cei 5.500 de kilometri cu picioarele umflate, fiindcă îmi intraseră diverse microorganisme din corali în sânge.

Cum m-am văzut doctorul, m-a pus imediat pe antibiotice și alte medicamente. Mai nou, nu am doar pescuitul în sânge, ci și corali și-s al dracului de mândru de asta. De-asta nu pot să renunț la pescuit.

Descoperiri

Contează foarte mult drumul, dar la fel de mult și destinația. Pot să bag bullshit că m-am autodescoperit, reinventat, că-s altul etc. Lucrul de care sunt sigur este că pescuitul la răpitor m-a făcut să apreciez și să iubesc mai mult natura. Și, mai ales, m-a învățat să respect toate viețuitoarele.

Culmea, dintre toate, cel mai puțin respect îl am pentru oamenii care distrug, fac rău, poluează, ucid pești fără motiv, nu respectă pământul și apa. Mare parte din pescarii de la noi, chiar și cei mai educați, cei de răpitor sau de crap, nu înțeleg de ce e bine să elibereze peștii prinși. Din fericire, lucrăm la asta și există deja multe lacuri și ape private unde se pescuiește doar în sistem Catch & Release. Dacă vrei capturi mari, trebuie să le lași să trăiască și să crească.

Iar eu mi-am făcut o misiune din pescuitul la știuci de un metru - vreau să prind cât de multe pot, deși este unul din cele mai grele target-uri pe care ți le poți seta în pescuitul la răpitor. Însă eu reușesc și vreau să-i învăț și pe alții că peștele nu este o resursă nelimitată, iar știuca mare ajunge greu la dimensiuni capitale. Eu și alți prieteni pescuim Catch & Release inclusiv pe ape publice, cum e lacul Snagov - ne-am impus să respectăm asemenea ape, cu atât mai mult cu cât localniicii le braconează constant, an de an.

Punctul de intersecție

Cea mai mare parte a vieții mi-am petrecut-o la birou, în comunicare, și nu la pescuit. Întersecția dintre cele două lumi pot spune că a dus la apariția blogului, fiindcă vreau să shareuiesc și cu alți entuziaști experiența mea de peste 25 de ani în pescuitul la răpitor, exclusiv cu năluci artificiale. Faptul că în publicitate ai parte de provocări în fiecare zi, cu fiecare nou brief, mi se pare la fel de ofertant și de incitant ca în pescuit, unde trebuie să rezolvi constant ”briefurile”, dacă vrei să prinzi peștii-țintă la fiecare partidă.

De obicei, am cam o partidă pe an în care se întâmplă să nu prind nimic, să dau gherlă, cum e argoul din lumea competițiilor de pescuit. În rest, nu există să n-am rezultate constante și nici nu concep să fie altfel. Adică, prind pește în 99,99% din partide.