Când nu mai poți păstra în tine creativitatea, dă-i drumul într-un podcast. Așa se pare că a făcut Nata Andreev, fondatoarea HerArt - un podcast feminist destinat iubitorilor de artă.
Oh, de-ar ști Frida Khalo, Tamara de Lempicka, Georgia O'Keeffe și alte mari artiste despre cum o tânără din Republica Moldova povestește istoria lor!
Acest proiect, spune Nata, este un fel de omagiu personal pe care-l aduce celor care au avut mai mult curaj decât ea. Dar să începem cu începutul.
Cine stă în spatele HerArt
Numele meu este Nata Andreev. Am 30 de ani, iar în 2011 am absolvit facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, în cadrul Universității de Stat din Chișinău, Republica Moldova. După vreo trei ani rătăciți prin media am început să lucrez la o ambasadă din Moldova, drept Coordonatoare de programe și comunicare, în secția Cultură și Presă.
Relația cu arta
A început probabil atunci când mama m-a dus la examenul de înmatriculare la școala de arte din Strășeni (orașul unde m-am născut), secția teatru. Mai conștient relația mea cu arta a început 12 ani în urmă, când am urmat un curs de artă în școala Southwood, din Shreveport, Louisiana. Profesoara mi-a spus că folosesc vopselele de ulei ca van Gogh, iar pentru mine - o tânără din Republica Moldova, care a călătorit prima dată peste hotare, departe de familie și prieteni - numele lui van Gogh nu însemna (încă) absolut nimic. Restul a fost rezolvat de curiozitate.
Începutul
Proiectul HerArt a început doi ani în urmă. Inițial îmi doream ca asta să fie o aplicație mobilă care în fiecare zi să schimbe poza de wallpaper cu o lucrare creată de o artistă. După un articol în presă și o postare în grupa developerilor locali cu reacții sexiste, am metamorfozat totul într-un podcast.
Nu aveam energia și puterea să argumentez că nu încerc să demonstrez că arta făcută de femei e mai superioară decât cea făcută de bărbați. Că dacă nu cunoști cine stă în spatele lucrărilor, nu poți să afirmi cu certitudine ce sex are autorul sau autoarea. Eu doar am vrut să povestesc despre viața celor care nu s-au bucurat de atâta atenție din partea cărților de istorie.
Primele înregistrări
Mi se pare firesc ca episodul opt din sezonul doi să fie diferit de episodul unu din primul sezon. Dar nu l-aș șterge pentru nimic în lume. Eu revin la el mereu ca să îmi aduc aminte cum a început totul și cât mai am de muncit. Am făcut intro-ul mai lung. Am adăugat un moment în mijlocul podcastului pentru a anunța giveaway-ul din fiecare lună.
Publicul
Podcastul este unul pentru iubitoarele și iubitorii de artă, în special arta creată de femei. Este un subiect care se bucură de interes dozat, o nișă ce îi are drept ascultători pe ai mei prieteni și prietene. Dar asta nu mă deranjează. Eu mă uit la acest proiect ca un omagiu personal pe care-l aduc celor care au avut mai mult curaj decât mine.
Ca să cunosc mai bine cine ascultă podcastul am început să ne adunăm în ultimile duminici din fiecare lună, începând cu octombrie anul trecut, la Muzeul Național de Artă din Chișinău. Discutăm despre curentele de artă și ne focusăm pe femeile artiste și contribuțiile lor.
Am ales să fac acest lucru deoarece despre Malevici poți să auzi în fiecare zi, iar despre Olga Rozanova, una din puținele femei care a avut un impact asupra curentelor cubo-futurism și suprematism abia de se pomenește. Aceste activități au devenit practic stagiul meu în cadrul muzeului. Îmi doresc mult să fac studii în domeniul artelor.
How to... podcast
Realizare unui episod începe cu documentarea. Citesc cât mai multă informație despre o artistă. Mai întâi apar cele șapte curiozități în limba engleză. După care le traduc în limba română. Înregistrarea o fac în condiții de casă, cu telefonul. Editarea sunetului prin Audacity, un program gratuit de editare a sunetului. După care urmează încărcarea episoadelor online și promovarea lor pe Facebook și Instagram.
Cea mai mare descoperire pe care am avut-o, după doi ani modești de podcasting, este că eu în fiecare lună continui să creez două episoade. Nu îmi imaginez un lucru mai greu decât să produci content în fiecare lună.
Focusul
Podcastul este bilingv. Dacă vreodată voi trece peste accentul meu în limba rusă, care prietenii spun că aproape nu se aude, acesta poate apărea și în limba rusă. Eu mă concentrez în egală măsură la toți ascultătorii și nu prea contează pentru mine în ce limbă acesta este ascultat.
Mă strădui să le scriu mesaje de mulțumire și recunoștință cât mai des. Plus mai sunt și giveaway-urile. Pentru fiecare lucrare, creată de o artistă, postată pe rețelele de socializare, vine recompensarea cu stickere feministe și artă pentru pereții goi.
Reacții și comentarii
La acest capitol pot să spun că au fost (și continuă să fie) foarte diverse. Am primit sugestii de a face recenzii pentru sex toys. Vocea mea a fost numită orgasmică de nenumărate ori (deși cred că mai este până acolo). Sunt tinere care îmi trimit fotografii din muzeele pe care le vizitează, lângă lucrările create de artiste. Primesc tag-uri în postări cu/despre Frida Kahlo, și pisici.
Dificultăți
Cea mai mare provocare în realizarea podcastului este să-i acord suficient timp pentru creare și promovare. Uneori cotidianul câștigă și nu postez la fel de mult cum am făcut de exemplu luna precedentă. Iar noi știm ce monștri se ascund în spatele rețelelor sociale. Aceștia cer de mâncare în fiecare zi.
O ochire în viitor
Pentru sezonul doi am ales artistele conform lunii în care s-au născut. Pentru sezonul trei voi lăsa același concept pentru varianta în limba engleză și voi face interviuri cu tinerele și tinerii artiști din Moldova, pentru episoadele în limba română. Deja am avut propuneri de interviu de la artiste din SUA.
Feminismul în podcast
De ce e nevoie de feminism în 2019? Bună întrebare. Niciodată nu m-am gândit la asta, deoarece pentru mine feminismul nu e un lucru de care ai nevoie pentru o perioadă, pe urmă te lași de el, ca de Satana. Adică am avut nevoie de el când ne-am cerut dreptul la vot, dar în 2019 când suni la poliție și ceri ajutor nu mai ai nevoie.
Podcastul HerArt este un podcast absolut feminist. Și nu doar că stau eu în spatele și fața lui. Este feminist pentru că încerc să vorbesc nu doar despre artistele din Statele Unite și Europa de Vest, dar artistele de pe toate continentele și etniile. Încerc neapărat să dedic timp și să explic care au fost contribuțiile acestora și să atenționez momentele când ele au fost marginalizate, ignorate de istorici pentru că erau femei.
Feminismul pe care-l avem acum trebuie să fie mult mai inclusiv decât este și să vorbească despre probleme care ne afectează pe toți. Istoria vrea ca noi să ne uităm la feminism ca la o mișcare exclusivă pentru femei albe din lumea vestică, dar nici asta nu e adevărat.
Exemple
Amalia Lindegren a fost prima femeie din Suedia care a obținut o bursă de studii peste hotare. Dar din moment ce legea din Suedia spunea că femeile nu sunt cetățeni cu drepturi depline, ea avea nevoie de un însoțitor care să-i coordoneze bugetul. Un lucru parcă banal, dar destul de umilitor.
Judith Leyster avea o semnătură distinctivă pe care o lăsa pe pânzele ei. Aceasta era steaua nordului de la care vine și numele său. Comercianții de artă considerau că lucrările semnate de femei nu se vor vinde ușor, ei nici măcar nu încercau, de aceea luau vopseau și acopereau inițialele JL, iar deasupra puneau numele unui oarecare bărbat care picta în același stil.
Egalitatea de gen
Când vine vorba de egalitate de gen s-a făcut progres, dar nu suficient de mult. Trebuie să recunoaștem cum suntem toți conectați, că de masculinitatea toxică suferă nu doar femeile și fetele violate și bătute, dar și bărbații care nu plâng și cred că existența lor trebuie să fie alfa 24/24. Că opresiunea colonială nu a fost atunci și acum nu mai există. Că ea a fost realizată nu doar de bărbați. Noi în continuare suntem niște insule estice exploatate de capitalism și asta o puteți vedea în mai aproape toate fabricile care cos haine pentru branduri de lux.
#MeToo
Probabil cel mai recent fenomen care a ajuns aproape în toate colțurile lumii este campania #MeToo, autoarea căruia este Tarana Burke. Conversațiile, subiectele de articole, tot ce a urmat după au adus o vizibilitate enormă la așa subiecte ca hărțuirea sexuală, bărbații cu influență care-și folosesc puterea pentru a-și manifesta toxicitatea și cât de indiferentă este lumea la strigătele de ajutor care vin de la fete și femei.
