[Pe mici sau mari ecrane] Catrinel Dănăiață: Întâlnirea cu marele ecran a fost o vraja sub bagheta unui magician, numit regizor

Catrinel Dănăiață, regizor (Dublu, Despartire), este absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”I. L. Caragiale”, în prezent cadru didactic la Universitatea Hyperion. 

Primul bilet la cinema l-a primit cadou de ziua ei, la 7 ani. Are o colecție de dvd-uri în care îi place să investească în continuare și este printre puținii care se pot lăuda că au prins loc la avanpremiera filmului Titanic.

I-a descoperit pe Akira Kurosawa, Andrzej Wajda, Andrei Tarkovski și alți mari autori la Cinemateca din București.

Se împarte între cinema și streaming, iar când urmăreste filmele de acasă, respectă aceleași reguli ca la cinema – telefon pe silent, concentrare 100% pe film.

Primele amintiri la cinema

Era vara, implineam 7 ani si varul meu mi-a facut cadou un bilet la cinema. Sala de la cinematograful “Bucuresti”, din Pitesti, era destul de goala la ora pranzului, dar senzatia  produsa de marele ecran m-a coplesit. Privind in urma, imi pare ca, acea intalnire cu ecranul a fost asa…  o vraja sub bagheta unui magician, numit regizor, care mi-a propus o  intalnire captivanta, intr-o lume interesanta,unde ma simteam complice. Intalnirile au continuat si am ajus sa vad “Romeo si Julieta” ,”Titanic” si multe alte filme.

Imi amitesc ca aveam 14 ani cand a aparut “Titanic” si era foarte complicat sa ai bilet la primele proiectii. Am considerat ca tata a fost un erou pentru ca am avut un loc foarte bun la avanpremiera filmului.

Cinemateca  Eforie  am descoperit-o cu mama, de dragul lui Antonioni. Eram in liceu prin casa a-IX-a  si vazusem acasa “Blow-up”. De atunci am inceput sa dezvolt o curiozitate pentru filmele lui Antonioni si tot vorbind cu mama am aflat ca la Cinemateca Eforie pot sa descopar si alti autori. In acea perioada veneam des cu familia la Bucuresti si sambata incepuseram sa facem un obicei de a vedea un film la Cinemateca. Asa i-am descoperit: Akira Kurosawa, Andrzej Wajda, Andrei Tarkovski si multi alti mari autori.

Obiceiuri de consumat filme

Sunt o mare consumatoare de filme. Sunt unele zile, foarte fericite, in care vad doar filme.

Merg la cinema atat la festivaluri, avanpremiere, premiere dar si atunci cand ma intereseaza unele filme, si ma intereseaza foarte des. Vad filme si acasa, am crescut cu video in casa si cred ca de acolo am ramas cu placerea aceasta de a avea filmele fizic. Înca investesc in colectia mea de dvd-uri.

Cinema vs Streaming

Fiecare film pe care un om il vede este o experienta in sine. Sigur, depinde de gustul fiecaruia, de dispozitia fiecaruia. Cam asa se intampla si cu cinema vs. streaming, depinde de fiecare dintre noi sau, depinde de ziua/perioada din viata noastra.

O mare calitate a omului e capacitatea lui de adaptare iar omul trebuie sa isi foloseasca aceasta calitate si sa se adapteze asa cum si lucrurile se adapteaza in timp dupa nevoile lui, tot prin el. E interesant de privit cum se inchide cercul acesta.

Sigur, senzatia din sala de cinema e ceva unic, pentru mine, dar nu pot vedea filme doar la cinema, nu am atata timp. Ce mi se pare important cand vad un film pe o platforma, e sa respect regulile din sala de cinema: telefonul pe silent, fara discutii sau deplasari prin casa.

Oferta de filme

Fiecare film isi are publicul său, iar eu privesc varietatea ca pe o forma nobila a cautarilor in care fiecare isi poate indrepta curiozitatea catre ce vrea, crede, sau are nevoie. Din perspectiva mea curiozitatea este esentiala si cred ca un om curios ramane un om tanar indiferent de varsta.

Ce isi doreste publicul vs ce vrea artistul sa transmita

E foarte greu de spus, lucrurile acestea difera atat de la autor la autor cat si de la spectator la spectator. Nu cred in lucruri prestabilite, cred in lucruri organice si filmul este organic, doar asa poate sa apare chimia dintre marele sau micul ecran si spectator.

Nostalgica sau deschisa la nou?

Daca as reduce acum totul din mine la aceste tabere, as spune ca sunt un intreg compus din doua parti: una nostalgica si una deschisa la nou.

Curiozitatea din mine creaza o adevarata adictie catre tot ce este nou, iar pentru mentinerea ei, resimt nevoia unei disponibilitati continue in acest sens. Tot in mine sunt cuprinse parti dintr-un om de moda veche care genereaza emotii ce ma fac sa fiu si in tabara nostalgiei.