[Obsesii part-time] Adelina Gavrilă (pastel), soldățelul artelor vizuale

Acesta e rolul pe care și l-a atribuit singură Adelina Gavrilă, graphic designer@pastel. „Soldățel al artelor vizuale”: pentru că nu simte că a sacrificat ceva, chiar dacă sunt momente în care partea financiară constrânge drumul artistului. Adelina a fost susținută de părinți și ghidată de profesori, dar a avut grijă să nu se rezume doar la ce îi oferă școala. A cules inspirație din viață: născută in ’89, emigrată in Italia, studentă Erasmus, voluntară in kibbutz-urile din Israel, artistă in diferite rezidențe sau tabere de creație.

Disciplina este vitală în acest proces, dar ea trebuie aplicată fără a opri curajul și spontaneitatea creativă.

Astfel, prefer să-mi dezvolt „disciplina” jocului, noului, deschiderii, libertății (regulile după care mă ghidez sunt formulate după experiențe personale și chiar o doză semnificativă de ignorare a lor).

În publicitate

Intrarea în advertising a venit într-un moment în care îmi doream să evoluez într-un domeniu nou (așa cum îmi propuneam în fiecare an:)) ). Nu mă hotărâsem cu ce ramură din zona digitalului să încep, dar decizia a venit spontan într-o seară, în plină mini-criză existențială, la o bere pe terasa din Argentin, când am auzit că se caută un „junior în creație” și mi-am spus că „Eu pot fi acela!”.

pastel m-a îmbrățișat și, după aproape doi ani, încă facem un schimb minunat de cunoștințe și experiențe.

Context & inspirație

Pasiunea s-a manifestat la o vârstă foaaarte fragedă și a fost o prezență esențială în viața mea.

Îmi amintesc pornirile mele artistice încă din perioada grădiniței și chiar desenele un pic mai complexe pe care le realizam comparativ cu ce reușeau coleguții mei, iar educatoarea îmi prezenta picturile drept model. În mod ciudat, nu mă simțeam măgulită sau victorioasă, ci mi se părea că e absolut natural ca eu să pictez, iar apoi să fiu prezentată „publicului”. Simțeam că acela era locul meu și al lucrărilor mele.

Apoi desenul mi-a însoțit toata copilăria ca „cel mai bun prieten” și a fost cea mai importantă „jucărie” pentru mine și verișoara mea, cea cu care umpleam teancuri de foi A4 și caiete.

Ce a urmat 

A urmat intrarea la liceul de arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, apoi Universitatea Națională de Artă din București, unde mi-am pierdut „prietenul copilăriei”, dar am „evoluat” într-un artist responsabil, dedicat și dornic să creeze cât mai bine.

Educarea pasiunilor îți aduce un plus de viziune și dorința de a evolua cu sens, deoarece instructajul școlilor de artă îți relevă care ar putea fi responsabilitatea ta față de public și de arta ta, talentul fiind un talant cu care pleci la drum. 

Cum ai învățat

Pasiunea pentru artă a fost susținută de părinți și ghidată de profesori, dar am avut grijă să nu mă rezum doar la ce îmi oferă școala, ci am avut intuiția de a mă expune/ implica în experiențe din afara atelierului, țării și chiar a propriului adevăr.  

Am cules inspirație și am învățat practic ce înseamna viața unui tânăr artist român, născut in ’89, emigrat in Italia, student Erasmus, voluntar in kibbutz-urile din Israel, artist in diferite rezidențe sau tabere de creație.

Transformări

Această pasiune m-a făcut să simt milioane de lucruri frumoase, având perioade luuuungi de fericire constantă, m-a ținut mereu concentrată și dornică de a lua decizii în funcție de „ce ar putea aduce bun artei mele?”, mi-a arătat cât este de imens acest domeniu și cât de scurtă este viața unui artist (memento mori & carpe diem).

Am realizat că nu pot stăpâni această pasiune, ci doar să mă bucur alături de ea, având răbdare să primesc atât cât mă dedic, muncesc și construiesc. Odată cu ieșirea din sistemul educațional, începe o perioadă de negocieri dure între viața artistică și noile responsabilități ale vieții adulte, dar cu care am reușit (într-un final) să ajung la un consens, „eliberând” artistul după programul de lucru.

Vă invit să vedeți ce face artistul Deda după programul de lucru:

Film documentar „Minerva”, realizat de Horia Cucuta:

Proiect „Art my words”, organizat de DU-NE:

Pagina facebook către Deda, Instagram către Deda: 

Timp & efort

I-am dedicat o bună parte din viața mea și chiar am început să mă simt parte din această „magie”. Mi-am atribuit funcția de „soldățel al artelor vizuale”, fără să simt că aș sacrifica ceva. Așadar, cel mai greu este când ești constrâns de partea financiară și cel mai frumos… când ajung să te surprindă (într-un sens bun) propriile tale creații.

De ce e nevoie 

Dacă ai talent, pentru a face artă ai nevoie de timp și de condiții materiale. Asta e clar! Disciplina este vitală în acest proces, dar ea trebuie aplicată fără a opri curajul și spontaneitatea creativă.

Astfel, prefer să-mi dezvolt „disciplina” jocului, noului, deschiderii, libertății (regulile după care mă ghidez sunt formulate după experiențe personale și chiar o doză semnificativă de ignorare a lor).

Momente în care ai vrut să renunți

NU A EXISTAT NICIUN MOMENT DE RENUNȚARE, dar mi-am spus că am deschiderea să înlocuiesc această pasiune cu una mai mare (dacă există...).

Descoperiri

Această practică m-a făcut să înțeleg utilitatea ei în interiorul și exteriorul artistului, oferind posibilități reale de evoluție umană. Arta o simt, în primul rând, ca pe o formă de meditație care te curăță de idei preconcepute, de gânduri de primă mână și de nemulțumire. Așadar, încerc să ilustrez în munca mea aceste sentimente de bine și entuziasm, chiar dacă subiectele nu par cele mai pozitive.

Punctul de intersecție

Creativitatea este o punte de legătură între oameni și domenii, iar în comunicare acest proces facilitează apropierea oamenilor de branduri/industrii, oferind frecvent demonstrații pozitive de capacitate creativ-umană.

De exemplu, atunci când fac un branding și trebuie să creez un logo, îmi imaginez că trebuie să mă transform într-un „Brâncuși al logo-urilor” și să sintetizez/abstractizez așa cum o făcea el în sculpturile lui, să ofer aceeași formă și viziune perfectă/clară/minimalistă. Așadar, școala de artă îmi face mereu galerie în minte, chiar și atunci când fac un KV sau un pitch pentru alune...