[Ad-urile Moldovei] Cristian Saulea (Parsec): Dacă un om din profesia noastră este mai popular decât clienții săi și munca pe care o face, eu îmi pun întrebări

Am pornit să colindăm pe la Agențiile din Republica Moldova, să vedem cum se făceau campanii de advertising atunci și care-i situația acum. Nu ne miră că descoperim mulți oameni și proiecte mișto. Despre cum a evoluat publicitatea peste Prut ne povestește Cristian Saulea, director executiv Parsec. 

Primul contact cu lumea advertisingului

Chiar înainte de a ajunge la facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Chișinău și, ulterior, la L'Institut des Sciences de l'Information et de la Communication din Bordeaux, am cochetat ba cu scrisul la o revistă, ba cu munca la radio. Totuși, primul meu contact de gradul V cu lumea comunicării, PR-ului și marketingului a fost în 2009, când m-am angajat la JurnalTV, care atunci era în toiul pregătirilor pentru lansare. „Prima televiziune de știri din Moldova”, sună bine, așa-i?

George Orbean, Project Managerul de la JurnalTV, care mai apoi a fost și Manager de proiect la Digi24, a băgat profesie în mine. Se adunase o echipă tare bună, aveam de la cine fura meserie. A fost o perioadă intensă, pentru că totul era contra cronometru, totul trebuia făcut încă ieri și nu așa de lehamite, dar să fie bun. Atunci am înțeles că eu și comunicarea de criză suntem făcuți unul pentru altul.

O mână de oameni a acoperit lansarea postului ca și produs de comunicare pe piața media. De la vizualuri, până la evenimentul de lansare și chiar vreo două campanii de CSR. Deci, am făcut de toate repede, calitativ și fără miorlăieli.

Mai departe am lucrat o perioadă ca Director de Programe la Radio, unde cu toată echipa am creat produse noi, de la zero și am pus umărul la rebranding-ul stației. Repede, bun, intens. 

În comunicarea politică

În 2010, după toată această „școală”, când am înțeles cu ce se mănâncă profesia, am pășit în comunicarea politică. În aproape șase ani, am lucrat cu patru partide politice și, din diverse funcții, am muncit în patru campanii electorale și jumătate. Nu voi începe să povestesc, pentru că au fost multe și de toate. Lecții, oameni, situații. În fiecare zi mă duceam la lucru ca la școală. Câteodată rămâneam și repetent. :) 

Lecții din trecut

În toate aceste joburi am învățat, că nimeni nu are nevoie de oameni care dau afirmativ din cap la orice vorbă. Validatori de idei sau, și mai rău. Generatori de păreri sunt tare mulți, iar când ajunge vremea de făcut – rândurile se răresc. Când lucrezi pe regim de „totul arde”, iar 60%, din cum i-ai spus tu (brief), e din înjurături, trebuie să gândești și să produci repede, dar cel mai important să îți asumi responsabilitatea pentru tot. Desigur, mai des pentru eșecuri, că la asumat rezultate și laude rândul e mare.

Brief-urile

Deseori lucram pe instincte, pentru că nu toți știu ce vor și nu toți pot explica ce au în cap. „Cumva așa, să fie mai colorat, să fie sincer și din inimă, iar lumea să înțeleagă deodată” - cum ție așa brief, asociația telepaților zglobii ne-ar invidia?

Și în toată această veselie profesională, mereu trebuie să ai grijă să nu nimerești în vreo istorie de împărțire a sferelor de influență sau în vreun măsurat de orgolii, etc.

Dacă nu ești organizat, atent la detalii și nu știi ce înseamnă planificare, adio muncă. Vei fugi mereu în urma trenului, chiar și acolo unde nu este cale ferată.

Libertate în creație

Peste tot am avut libertate mare în muncă și acum la fel. Apropo, libertatea asta în lucru e un mare test de viziune și capacități. Să admitem că nimeni nu îți spune ce trebuie să faci, poate doar să-ți ofere un credit de încredere și să ceară rezultate. Acum, ce faci cu toată povara asta a responsabilității pe cap? Trebuie să te miști. Dar cum, încotro, ce e corect, cum e greșit… la urma urmei, din ce parte să începi?

Probabil așa apare încrederea în ceea ce poți face, care deseori pare a fi aroganță (cel mai important e să nu te desprinzi de pământ și să te lași dus de val, având siguranța că ai învățat cu Dumnezeu într-o clasă, ai stat într-o bancă și ai fost mai deștept ca el).

Am replicat același model peste tot pe unde am lucrat, și la Parsec tot. Acesta e principiul de lucru, ai mână liberă, încredere și susținere, până la proba contrarie.

Schimbări în meserie

Lucrurile în această sferă mereu se schimbă, cine nu se adaptează – moare. Deși, cred că e fix ca și-n modă, tot ce-a fost uitat, la un moment dat, devine din nou trend. Cu bune și rele.

Din greșeli se învață

Dacă mă uit în urmă la primele produse sau campanii, pe care am pus mâna, nu am nici un sentiment de rușine. Da, noi toți cu mintea și experiența de azi putem să ne dăm deștepți. Probabil nu aș schimba nimic, pentru că fiecare perioadă are farmecul și lecțiile sale.

Ca să îți dau un exemplu, lucrând în comunicare politică, în 2014, când s-a liberalizat regimul de vize pentru Republica Moldova, cu echipa PLDM, cu oamenii talentați de la Atelierul Sergiu Prodan și alți meseriași, am făcut împreună o campanie bună: „Liber în Europa, fără vize”.

Și mai sunt produse, campanii, evenimente, care și peste ani de zile arată proaspăt și decent. Dar nimic din asta nu se întâmpla, dacă nu făceam echipă cu oameni buni.

În lumea comunicării, PR-ului, Marketing-ului ești un nimeni, dacă nu lucrezi într-o echipă bună. În spatele oricărui fleac stă munca multor oameni, de la idee, până la realizare. De asta, mi se pare foarte amuzant când mai citesc despre oameni-orchestră, care fac și își asumă tot, desigur, tot ce a ieșit bine. Dacă un om din profesia noastră este mai popular decât clienții săi și munca pe care o face, eu îmi pun întrebări.

Evoluție

Tot ce evoluează în jurul nostru, ca domeniu, ca business, ca inovație, se reflectă în oglindă pe piața de comunicare, PR și marketing. De exemplu, tu ai creat un brand sub care produci smoothie-uri din jojoba. Acum ce faci cu ele? Trebuie să povestești la toată lumea cât sunt de bune pentru detoxifiere, cum îți curăță chakrele și te ajută să îți setezi vibe-ul potrivit. Sau altă brahmaputră verbală, care reflectă mission-ul și vision-ul start-up-ului tău.

Sună deocheat? Închipuie-ți cât de ciudată era ani de zile în urmă publicitatea pentru telefoanele mobile cu polifonie.

Plusuri acum

Dacă înainte, ca să ajungi la potențialii tăi clienți, trebuia să dai din coate, să scoți bani buni din buzunar, fiind oricum limitat în alegere: un spot la TV sau radio, un pliant, un articol în ziar sau revistă, un te miri ce billboard… Acum, ai o mulțime de posibilități.

Câteodată, am impresia că voi deschide ușa de acasă și acolo deja o să mă aștepte un mesaj publicitar: „Te-am așteptat acasă, știm că ai uitat să cumperi mere. Nu te descălța, te așteptăm la magazinul nostru!”.

Online-ul le-a dat șanse de joc și celor mai mici, deja cum se descurcă o parte din ei, e o altă istorie despre relevanță, imagine și încrederea consumatorului.

Unde e loc de mai bine

Dar online-ul e și un spam permanent, la orice scroll, cineva vrea să îmi vândă ceva: ochelari, ghete, o mașină de spălat… pe urmă remarketing-ul îmi va aduce aminte: tu căutai ochelari, pabam, cea mai bună ofertă.

Cu siguranță, online-ul pare cel mai vocal și accesibil, cu un potențial mare. În fiecare an, oamenii migrează tot mai mult pe mobile. Asta e tendința. Dar pe piața publicității din Moldova, online-ul oricum rămâne în urma TV-ului și OOH-ului.

Și iată printre toată mozaica asta, din când în când, mai apare câte o campanie bună, un spot, un vizual, o istorie.

Campanii din trecut

Apropo de istorie… dacă tot mă întrebai. Hai să ne întoarcem în Moldova anilor 2000, prima campanie de care îmi aduc aminte bine. Într-o lună, toată țara era plină de un cerb, care ne anunța de pe billboard-uri: ”Ne-ați așteptat? Noi am venit!”. Toți se întrebau ce e asta, cine sunteți voi și de ce noi v-am așteptat? De fapt, era teasing-ul de la Moldcell, operatorul de telefonie mobilă, care intra pe piața din Moldova.

Și ca să rămânem la trecut, după părerea mea, cea mai animată perioadă a început în 2010, campaniile sociale de îndemn la vot erau superbe.

Votează, lume! Contăm, deci VOTăm, unde Viorel Mardare a pus pe urechi o țară întreagă cu personajele sale: Sioma și Valera.

Piața de publicitate în RM

Piața din Moldova e interesantă și colorată, cu multe nuanțe culturale, dublate în două limbi, română și rusă. Avem pe deoparte multe produse creative, pe de altă parte produse de comunicare care sunt parcă din anii ‘90 (o perioadă chiar le adunam pe blog), iar la mijloc un gol, care treptat se umple cu produse și campanii decente, după părerea mea.

Dar piața e mică, de asta mulți profesioniști migrează spre România, Ucraina, Rusia sau alte țări.

Rolul publicității în societate

Sincer, eu nu știu, nu am o părere bătută în cuie. Cert e că sunt tabuuri peste care nu poți călca. Publicitatea vinde, educă, impresionează și convinge (adică tot vinde) și aici nu contează despre ce vorbim, valori, idei, produse, servicii.

Este un principiu vechi de comerț, Caveat emptor – cumpărătorul trebuie să fie atent la ce cumpără, să holbeze ochii înainte să introducă cvv-ul. O pereche de ochelari buni nu are cum să coste 10 lei. Iar pentru tot la ce nu e atent consumatorul, să existe o lege, care să pună limite clare, de unde și până unde. Și să îl apere, câteodată, chiar și de propria prostie. În rest, totul e subiectiv.

Legea publicității în RM

În Moldova lucrăm după o lege a publicității din secolul XX, care a fost adoptată în ‘97. Chiar dacă s-a umblat la ea de multe ori cu amendamente, care au creat și mai multă confuzie, ea tot a rămas pe un „schelet” din secolul trecut. E fix cum ai avea o casă veche, la care ai tot înnoi fațada, dar ce-i după ușă și cum încă se țin pereții, asta deja e altă istorie.

De-ale Agenției

Cum lucrăm noi la Parsec? Diferit, parcă există niște limite impuse, dar există și libertate de creație și manifestare, vrei – poftim, nu vrei – mulțumim. Din suflet, repede, calitativ și scump. Lucrăm foarte des în regim de alertă, facem multă comunicare de criză, dar ne lăsăm loc și de creație. Cu politica nu ne ocupăm, dar am decis la alegerile parlamentare din 2019 să venim cu propriul candidat de alternativă, motanul Lunohod.

Și a rupt, pe facebook, în media locală, internațională, am apărut chiar și la BBC Russia. Prin regiuni oamenii lipeau alături de fețele politicienilor, posterul cu motanul Lunohod, candidatul de alternativă. :)

Unul din evenimentele la care tot Parsec-ul a lucrat cu suflet, împreună cu echipa de la Castel Mimi, a fost concertul Maestrului Eugen Doga. Multe nu am să vă povestesc pentru că totul se înțelege din video. :)

În toată munca noastră, ne străduim să punem în prim plan oamenii și ideile bune, în jurul cărora construim istorii, povești, le dăm sens. Fie prin design, video sau pur și simplu un text bun.

De asta, una din campaniile reprezentative, pe care le-am făcut la Parsec, este campania pentru itaxi, „Oameni demni de respect”. Știi, sunt foarte multe clișee despre taximetriști, că sunt numai bădărani, foști deținuți etc. Și cine îi apără pe taximetriști? Nimeni, nici măcar ei. De asta, când am început să-i fotografiem pentru billboard-uri, să-i descoasem în istorii video și scrise, veneam acasă cu șocuri culturale și umane. Oameni demni de respect.

Și uite cam așa pe la noi.