[Obsesii part-time] Dorian Ilie (Rogalski Damaschin): Un om de comunicare daca nu e curios sa inteleaga, sa cunoasca, poate foarte bine sa mearga la prasit

Dorian Ilie, Communication Director Rogalski Damaschin, a calatorit in peste doua 20 de tari, a facut voluntariat in Thailanda trei luni de zile, a sarit cu deltaplanul de la 800 de metri in Rio de Janeiro, s-a pierdut pe strazile din Tokyo, s-a dat cu scuterul printre jungle si a facut kayak cu maimute, a fost la mormantul lui Tito din Belgrad si a aflat pe viu povestea “trandafirilor” din Sarajevo.

Am descoperit ca imi place sa fac chestii noi tot timpul, sa ies din bule si sa ma duc la Costinesti de exemplu, unde n-am mai fost de la 18 ani, sa lucrez in Ferentari un an de zile, sa merg singur in vacanta prin Balcani.

Experientele noi ii hranesc mintea si curiozitatea si despre ele povesteste in detaliu, in randurile de mai jos. Despre calatorii, seriale, jocuri, muzica, iesiri din bula.

In PR

Stiam inca din clasa a noua ca o sa vin la facultate la Bucuresti, insa nu stiam exact unde o sa dau. La vremea aia oscilam intre stiinte politice, UNATC, drept si jurnalism. Spre finalul liceului visul era sa fiu reporter de teren la CNN sau BBC, asa ca pana la urma am ales si am intrat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, la Universitatea din Bucuresti.

Am intrat al patrulea pe lista la Comunicare cu o poveste care trebuia sa se termine cu “Si de atunci n-am mai urcat pe Valea Jepilor”. Nu mai tin minte ce tampenii am debitat pe foaie, dar se pare ca i-am convins pe profii de acolo ca as avea condei creativ.

Dintotdeauna am fascinat de povesti, mi-au placut la nebunie limbile straine, limba romana, gramatica, tot ce tine de scris, cuvinte, scriitura, lingvistica, simboluri. In facultate eram printre dubiosii aia carora le placea semiotica (multumesc d-na prof. Frumusani pentru toate dezbaterile saussuriene). Acum urmaresc pagina de Facebook Steve the vagabond and silly linguist si pot sa va spun ca nu sunt dezamagit deloc. De la Saussure la Steve the Vagabond, cred ca e o tranzitie in pas cu vremurile.

Context & inspiratie

Am fost un copil destul de atipic, nu prea ma jucam cu jucarii, nici nu prea bateam nici mingea, stateam aproape tot timpul cu nasul in atlase geografice, almanahuri, carti de anatomie, mama fiind cadru medical.

Nu stiu cat intelegeam eu de acolo insa petreceam ore in sir citind fascinat despre cum functioneaza inima, aparatul respirator sau cel reproducator. Mai tin minte ca imi placea la nebunie o carte cu coperti de carton tari si albastre care se chema “Va place fizica?” si era despre fenomene naturale explicate pe limba unui copil.

Cred ca toate lecturile astea precoce m-au facut sa fiu foarte curios in primul rand, apoi un calator avid, un mare iubitor de natura si animale si un mare fan al cerului instelat, dincolo de poezie, a modului in care s-a nascut si evolueaza Universul.

Am calatorit in peste doua 20 de tari, am facut voluntariat in Thailanda trei luni de zile, am sarit cu deltaplanul de la 800 de metri in Rio de Janeiro, m-am pierdut pe strazile din Tokyo, m-am dat cu scuterul printre jungle si am facut kayak cu maimute, am fost la mormantul lui Tito din Belgrad si am aflat pe viu povestea “trandafirilor” din Sarajevo.

Anul trecut am vrut sa adopt un caine maidanez din Irak, am vazut un anunt pe Facebook, am intrat in legatura cu cei de acolo, insa nu s-a mai finalizat, nu stiu ce s-a intamplat. Inca nu mi-am luat un caine, caci inca astept sa reusesc sa cresc o planta inainte de orice altceva. Cand eram mic ii caram mamei in casa toate pisicile si toti cainii din cartier, pe care a doua zi nu ii mai gaseam caci nu puteam totusi sa deschidem un adapost de animale.

Mai departe, sunt un mare devorator de filme, de muzica si ador sa inteleg lumea asta cat mai bine, deci imi place cu si despre stiinta, dar mai ales de vocea lui Morgan Freeman in documentarele alea de pe National Geographic.

Ce a urmat

Acum cativa m-am apucat sa fac cursuri de actorie la UNATC pentru ca mi se parea ca as putea fi un bun actor. Totusi nu am reusit sa joc foarte bine teatru atunci cand proful de la Scoala de Duminica a inceput sa ma “urecheasca” pe banii mei ca ma incapatanam sa nu respir corect din diafragma.

Am lasat-o balta si m-am apucat de cursuri de scenaristica la Fundatia Calea Victoriei, stiu ca am si scris un scurt-metraj in final, dar nu stiu pe unde zace acum. Probabil asteapta sa fie descoperit. Prin anul I de facultate am umplut si doua pagini de poezie, probabil “inspirat” de goliciunea din frigider specifica studentiei.

Cum ai invatat

Pentru o singura chestie am urmat un traseu  mai formal sa zic asa. In liceu pentru ca aveam prea mult timp la dispozitie si eram un sac de energie neconsumata, m-am apucat de arte martiale.

Am facut trei ani aproape, daca mai stateam si practicam inca vreo doi, ajungeam la centura neagra, dar a venit bacul peste mine si am parcat ideea. A fost misto perioada aia, mergeam in cantonamente in fiecare luna, mi-a canalizat cumva energia si plus de asta eram in stare sa fac spagatul, ceea ce nu mai e cazul de ceva vreme.

Transformari

Sunt printre cei norocosi carora le place ceea ce face si care lucreaza in domeniul in care a terminat facultatea. Am lucrat si cativa ani ca jurnalist, am scris pentru Romania Libera, iar in paralel colaboram cu diverse ziare si reviste. In ceea ce fac acum, imi dedic mult mai mult timp ganditului decat scrisului, ceea ce uneori ma incomodeaza pe neuronul de scrib.

O parte din mine inca isi doreste sa isi ia boceluta in spate, sa cutreiere lumea in lung si lat, sa stea de vorba cu oameni si sa le spuna povestile. Am noroc insa de un job misto, in care nu ma plictisesc, in care sar de la ciment si carne de pui, la proiecte UE, pensii private si medicamente. Si asta ma tine in priza, ma tine conectat, caci am nevoie de stimulare, ma plictisesc repede.

Timp & efort

Dedic cu sfintenie cel putin o ora, doua pe zi lui HBO/Netflix. Tocmai am inceput sezonul 3 din Stranger Things, urmeaza Dark si Big Little Lies si astept cu mare nerabdare Star Trek: Picard de la anul (tocmai s-a lansat trailerul in cazul in care nu l-ati vazut deja). Am devorat pana acum Cernobil si nu pot sa zic ca anul viitor nu mi-as dori sa faca o vizita la Pripyat. Am vazut ca se organizeaza tururi in zona si m-as cam baga. Promit sa nu pun selfie-uri pe Instagram.

Apoi nu trece o zi fara muzica, cred ar trebui sa bagam la TV un mesaj care sa zica ca pentru o viata sanatoasa pe langa fructe si legume trebuie sa consumam o ora de muzica pe zi. In functie de stare, ascult de la Vivaldi si Gustav Mahler la Madalina Manole, de la Roxette si Madonna, pana la Portishead, Aretha Franklin sau Janis Joplin. Si da, ascult si manele cand imi vine cheful, ca tot e mare dezbatere acum in cetate. Deci hai cu Florin Salam la Untold. In rest, ultima mea obsesie muzica e un DJ din Chile pe numele sau Rodrigo Gallardo, pe care il puteti asculta aici si care imbina elemente de folclor sud-american cu muzica electronica. The beat is sick!

Apoi mai o slabiciune pentru jocuri video de strategie. Constient sau nu, cred ca astea mi-au format gandirea, m-au invatat sa am o viziune de ansamblu, sa gestionez resurse, sa prioritizez, stiti cum se facea pe vremuri in Heroes Of Might and Magic, jocul meu de suflet. Am pierdut nopti intregi la viata mea incercand sa trec la urmatoarea campanie sau sa omor vreun dragon. Si acum ma joc pe calculator tot strategie, de la Starcraft 2 la Age of Empires, Rise of Nations, Age of Mythology. Intru in campionate in retea, facem schimburi de experienta. E o intrega comunitate si implicit industrie in floare acum pe zona de e-sports, care incepe sa-si faca simtita prezenta si pe la noi.

De ce e nevoie

Pentru orice pasiune sau interes ai nevoie de timp si bani. Incerc sa tin in echilibru viata profesionala cu cea personala, mai pun un ban la saltea, mai pe la un flea-market, mai o reducere la hashenem, din astea d-ale Milenialilor. In rest Momondo si AirBnb sa traiasca, caci se cam duc banii pe bilete de avion si cazari.

Momente in care ai vrut sa renunti

Aici imi vine in minte o replica celebra de-a lui Woody Allen din “Annie Hall”, un film absolut savuros. A relationship, I think, is like a shark. You know? It has to constantly move forward or it dies. Asa si cu relatiile cu interesele mele, ele merg tot inainte, caci altfel nu se poate.

Descoperiri

Am descoperit ca imi place sa fac chestii noi tot timpul, sa ies din bule si sa ma duc la Costinesti de exemplu, unde n-am mai fost de la 18 ani (da, totul a ramas la fel, daca va intrebati cumva, inclusiv party-ul cu spuma din Ring), sa lucrez in Ferentari un an de zile, sa merg singur in vacanta prin Balcani. Experientele noi imi hranesc mintea si curiozitatea.

Punctul de intersectie

Se impletesc perfect, caci un om de comunicare daca nu e curios sa inteleaga, sa cunoasca, sa mearga un pas mai departe, poate foarte bine sa mearga la prasit. Pe scurt, ca sa citez pe altii mai destepti ca mine: “Stay hungry, stay young, stay foolish, stay curious”