[Obsesii part-time] Dan Silviu Mandiuc: Iau gamingul foarte in serios. Totul a pornit de pe vremea cand mama ma lua cu ea la munca la “centrul de calcul”

Zice Dan Silviu Mandiuc, Art Director BDR Associates: sunt un fel de Simona Halep (cu barba) la cursa cu obstacole. Și motto-ul lui în acest sens e inspirat din Mario: “What doesn’t kill you, makes you smaller”. Dan este artist, desenează și picteaza de cand a tinut prima data in mana un creion sau o lingurita cu lapte praf. In timpul liber, este gamer. Pe numele lui de online, Greuceanu.

Mai tot timpul meu liber graviteaza in jurul gamingului. Norocul meu este ca si sotia mea, Anca, este gamerita si cat se poate de geeky ca altfel cred ca unul din noi ar fi ajuns la balamuc. Posibil ca si catelusa noastra, Goldie (11 ani), sa sufere de acelasi sindrom, ca prea se joaca intens si ea.

Unii ar putea spune: “Hai, frate, ca toti suntem gameri si nu e asa greu”. Nu e chiar asa, insista Greuceanu, si isi prezinta CV-ul mai jos.

Începutul

Inclinatia mea spre desen/pictura a venit odata cu abilitatea de a tine in mana un creion, o carioca, o lingurita cu lapte praf - cu alte cuvinte, desenez de cand ma stiu (mama a observat dorinta asta a mea, de a desena intruna asa, si a avut grija ca tot timpul sa am materia prima necesara pentru aceasta indeletnicire - iar asta se intampla in timpul comunismului, si nu era intotdeauna usor).

Context & inspirație

Cred ca aveam vreo 4 ani (ca scurta paranteza, nu imi dau seama cum altii au amintiri de pe la unu-doi ani cand la mine e blank… serios, cred ca primele amintiri clare le am cam de la 4 incolo). Revenind: cea mai clara amintire o am de pe la vreo 4 ani si tin minte ca a venit mama la mine cu o carte de colorat. Eram foarte entuziasmat, insa ce m-a marcat au fost cuvintele mamei care mi-a zis: “Uite cum il cheama pe autor - Dan Silviu Turculeţ, ca pe tine, mai putin turculeţ… desi si tu esti turculet cand vrei”.

Apoi am ras amandoi, iar eu m-am apucat de colorat. Si da, de-a lungul anilor s-a dovedit stiintific ca pot fi destul de “turculeţ”, in sensul expresiei: “Mai, tu esti turc? Ce nu intelegi?” Si cu asta am rupt politically correctness-ul, iar millenialii vor inchide mai mult ca sigur acesta pagina - cu acest prilej, il salut totusi pe unul dintre prietenii mei turci - “Selam, Osman!”

Ce a urmat 

Am trecut la alte carti de colorat si alte suprafete: carti, reviste, manuale scolare, banci, cutii de gaze, scari de bloc, pereti, fresce (am terminat arta murala), mobila, piele (tatuaje) si, intr-un final, mediile de lucru pe care ti le pun la dispozitie Photoshop, Corel Draw, Illustrator, After Effects.

Cum ai învățat

In prima faza, am copiat cat am putut de mult ceea ce vedeam in jurul meu (natura, oameni, contexte, obiecte, desene animate, benzi desenate), apoi am dat frau liber imaginatiei, care a reusit cam de fiecare data sa transpuna ceea ce avea de transmis, pe difertitele suprafete de lucru.

De prin clasa a VII-a s-au prins si profesorii mei ca aveam tangente cu desenul, asa ca mi-au bagat in cap ca asta ar fi de mine. A urmat Liceul de arta (Suceava), facultatea (Universitatea de Arte Decorative si Design Bucuresti - sectia arta murala) si masterul (in cadrul aceleiasi facultati).

Transformări

In timpul facultatii am decis ca e cazul sa imi gasesc un job in domeniu si, dupa vreo doi ani de pictura pe mobila si resaurare (in cadrul Togo Design), mi-am gasit familia care m-a adoptat bucuroasa si care mi-a zis ca as fi art director. Dupa 13 ani, sunt inca in agentia BDR Associates si incerc (unii zic ca si reusesc) sa fiu cat se poate de creativ.

Ceea ce nu v-am zis, inca, este “boala” cu care m-am pricopsit la scurt timp dupa ce am debutat ca artist: gamingul.

Mai tot timpul meu liber graviteaza in jurul gamingului. Norocul meu este ca si sotia mea, Anca, este gamerita si cat se poate de geeky ca altfel cred ca unul din noi ar fi ajuns la balamuc. Posibil ca si catelusa noastra, Goldie (11 ani), sa sufere de acelasi sindrom, ca prea se joaca intens si ea.

Timp & efort

Creatie 8+ ore pe zi (cand sunt la birou, fireste), iar restul timpului ni-l petrecem cu gaming, geeky stuff si ce mai gasim prin casa. Cel mai greu, zic greu doar de a raspunde corect intrebarii, ca altfel e placut, a fost sa impac munca cu pasiunea mea pentru gaming si viata de familie.

Mileniallii inca ramasi pe pagina la acest articol vor zice probabil: “Hai, frate, ca toti suntem gameri si nu e asa greu”. Mda, dar vedeti voi… inca nu v-am zis tot. In mediul online, voinicii ma stiu drept Greuceanu (sau Dan Greuceanu), iar gamingul la care ma refeream e la un nivel un pic mai mare. Daca ar fi sa imi fac un CV de gamer, ar fi mult mai vast decat orice alt CV pe care as putea sa-l scriu (de art director sau artist).

Daca imi permiteti, am sa va si exemplific cat se poate de pe scurt (puteti sa scrollati peste ceea ce urmeaza, ca s-ar putea sa sune a lauda - desi chiar nu este, dar un mic sentiment de mandrie tot am):

Pe Steam (platforma de gaming pentru PC) am o colectie de 2.620 de jocuri (cumparate) and growing, o comunitate de 3.710 de voinici pe grupul meu si ca Steam curator (review-er pe platforma) aproape 4.700 de followeri.

Din vara lui 2015 pana mai deunazi, am facut review-uri (text si video) pentru IGN Romania.

Ma apropii vertiginos de 4.800 subscriberi pe canalu-mi de YouTube

Pe Twitch sunt proaspat afiliat, insa sper sa ajungem si la parteneriat (wishful thinking)

Dupa cum se vede, iau gamingul foarte in serios. Si cand te gandesti ca totul a pornit la scurt timp dupa Revolutie, de pe vremea cand mama ma lua cu ea la munca si colegii ei de la “centrul de calcul” ma lasau sa ma joc, pe HC-urile lor, jocurile de MS-Dos pe care le aveau instalate… Doamne, ce vremuri!

De ce e nevoie

Am vorbit despre gaming atat incat am uitat ca am plecat de la aptitudinile mele artistice. Pentru arta plastica, consider ca ai nevoie de talent, iar pentru gaming - de mult timp si pasiune. Disciplina? Eu? Neeaaah. Pfft!

Momente în care ai vrut să renunți

Niciodata, in nici unul dintre cazuri. Am avut destule obstacole in viata si, desi poate ma vedeti mai durduliu, am reusit intotdeauna sa sar peste ele; sunt un fel de Simona Halep (cu barba) la cursa cu obstacole. Orice ar fi in viata, nu va lasati! - “What doesn’t kill you, makes you smaller” - Mario Bros. (e o referinta la jocul Mario, pentru ca atunci cand te loveste un inamic, si tu de-abia te hranisesi cu o ciuperca, nu mori, ci te faci mai mic… nu? E prost citatul? Pfft!)

Descoperiri

Fie ca vorbim de jobul meu ca art, de familie sau de traseul meu in gaming am descoperit in primul rand oameni foarte frumosi. Am fost norocos sa o gasesc pe Ancuta, sotia mea, care ma accepta asa cum sunt, ba chiar mai mult - as zice ca inca ma iubeste; sa gasesc o adevarata familie in cadrul agentiei BDR Associates, care si ea ma accepta asa cum sunt; sa ma inconjor mereu de multi prieteni faini pe care ma pot baza oricand; si sa imi fac o comunitate de Voinici carora sa reusesc sa le ofer un etalon, un reper sau cel putin pentru care sa reusesc sa fac content care sa ii bucure.

Punctul de intersecție

Incep cu gamingul pentru ca acolo e mediul meu principal de comunicare: daca ai ceva de zis si ai si toate resurele necesare sa faci content bun, atunci nu ai nici un fel de bariera in comunicare. Fie ca o faci printr-un video uploadat pe Youtube, printr-o recenzie care sa influenteze o alegere, o sesiune live pe Twitch cu followerii tai sau gaming “la liber” cu prietenii pe Discord, comunicarea exista in cea mai pura forma pe care o poate avea.

Ca art vei reusi sa transmiti ceea ce ai de transmis doar prin creativitate - daca materialul care iese din mainile tale este pe placul clientului, dar mai ales si pe placul tau... atunci totul este asa cum trebuie, iar comunicarea va avea loc fara probleme (fie ca vorbim de comunicarea departament creatie-client sau client-audienta).

Ca artist este si mai simplu, pentru ca tot ceea ce transmiti tu prin arta ta este o forma de comunicare suprema.

Indiferent de ceea ce faci este important ca intotdeauna sa faci ceea ce iti place, iar eu pot sa declar cu fermitate ca imi place ceea ce fac.