Stresul. Oamenii sunt stresați și de asta sunt bolnavi. Sau țipă la ceilalți. Sau fac lucruri pe care nu le înțeleg. De câțiva ani, stresul a devenit răspunsul și cauza a prea multor lucruri. Psihologul Aurora Liiceanu crede că uneori cuvântul stres este folosit cu neglijență.
Sigur, că el este actual și frecvent folosit, dar, în prezent el este asociat cu lipsa de timp, cu problematica cât mai complexă a vieții care și ea este complexă: birocrația, nesiguranța locului de muncă, relațiile dificile cu copiii, contextul plin de evenimente etc.
Și dacă am ajuns la stres, am trecut apoi la alte obsesii colective recente: comunicarea, tehnologia, singurătatea, preocuparea recentă pentru sănătatea minții și a sufletului.
Se vorbeste adesea de însingurarea pe care o aduc rețelele de socializare. Nu cred că este însingurare, ci mai degrabă o altă formă de relații între oameni, o relație în care afecțiunea, atașamentul sunt diminuate, ca profunzime, de magia comunicării.
Aurora Liiceanu povestește mai jos și despre emoticoane, festivaluri, imagine și emanciparea femeii. Va vorbi mai mult pe 26 octombrie, la #EpicTalk, un eveniment de promovare a sănătății relaționale, organizat de Pagina de Psihologie și Mozaic Media. Evenimentul este moderat de Amalia Enache, iar printre invitați se numără Sanda Nicola, Francisc Doboș, Dragos Bucurenci, Diana Stãnculeanu, Gáspár Gyorgy.
Stresul zilelor noastre
Stresul cred că este o umbrelă prea mare, care include stări foarte diferite și cauze foarte diferite. Să nu uităm că nu există o singură cauză pentru a considera că este un stres, ci că există o multitudine de variabile care intră în ceea ce obișnuim să spunem cauza.
Deși stresul este considerat de mulți indivizi drept cauza a unui disconfort psihologic, el este folosit cu multă neglijență. Uneori, evenimente minore sunt considerate cauze de stres. Sigur, că el este actual și frecvent folosit, dar, în prezent el este asociat cu lipsa de timp, cu problematica cât mai complexă a vieții care și ea este complexă: birocrația, nesiguranța locului de muncă, relațiile dificile cu copiii, contextul plin de evenimente etc.
Parcă orice om este neliniștit astazi. Ritmul vieții și presiunea pentru schimbare (reinventează-te) creează un stres anume, „nebotezat”, fără un nume particular. Aș înlocui stresul cu cuvântul plural griji. La nivel global, probleme amenințătoare ca încălzirea climei.
Obsesia comunicării
Comunicarea, temă a cercetării psihologice, are deja cam 60 de ani și a devenit ca și alte concepte, poluarea de pildă, foarte folosit, intrând în conștiința profană, evident fără prea multe cunștințe despre ea.
Cred că tehnologia comuncării de astăzi a produs efecte mari, încă neglijate în relațiile între indivizi și mai ales în gestionarea și trăirea timpului. Comunicarea directă, față-n-față nu a dispărut, oamenii comunică și direct – vedem restaurantele, terasele etc. pline de oameni, care par să se bucure de prezența fizică a altora.
Totuși, mai ales tinerii, găsesc comunicarea prin noile tehnologii foarte atractivă prin imediatețea ei și contactul oriunde. Mai se observă gregarismul – festivalurile, mulțimile etc. - care atrage tinerii, alternând cu comunicarea indirectă. Adica mulți, grupuri mici de prieteni, incluse în masa mulțimii sau singuri fizic acasă.
Cuvântul lui 2019
La noi, hoția și se fură. Global, migrația și încălzirea climatică.
Singurătatea online
Da, se vorbeste adesea de însingurarea pe care o aduc rețelele de socializare. Nu cred că este însingurare, ci mai degrabă o altă formă de relații între oameni, o relație în care afecțiunea, atașamentul sunt diminuate, ca profunzime, de magia comunicării.
Sigur este că în mod paradoxal se vorbește mult de comunicarea non-verbală, atât de prezentă în interacțiunile directe între oameni, care de fapt este înlocuită cu emoticoane sau limbaj sărac, în care se folosesc cuvine prescurtate, fără conotații afective, emoționale.
Uneori, însă, apar expresii verbale de intimitate care se folosesc în contexte intime și în comunicarea directă, la care vizualizarea ar aduce un spor de impresii și informații personale. Nu cred că oamenii sunt mai singuri, ci că alte relații interpersonale sunt determinate și structurate de noile tehnologii ale comunicării.
Partea bună a acestora este aspectul practic – anularea distanței de timp, plasarea în același spațiu deși oamenii sunt în spații diferite, dar calitatea, bogăția, nuanțele comunicării noi se pierd. Se crează noi definiții ale interiorității și noi identități.
Imaginea
Preocuparea mare pentru imaginea personală este ceva mai recent, există acum consilieri de imagine. Există mitul celebrității, notorietății, individualismul, consumerismul și evident noi definții ale reușitei sociale. Oamenii au nevoie de recunoaștere socială și admirație, care să le întărească micul narcisism nativ. Media susține mult această tendință.
Aspectul fizic are prioritate, interiorul este neglijat, pentru că percepția vizuală are o imediatețe care se impune în procesul de comparație socială, inevitabil definirii identității și self-esteem-ului. Marketingul se ocupă insistent de tot ceea ce formează imaginea de sine.
Emanciparea femeii, inclusiv intrarea semnificativă pe piața muncii, ideea de carieră, au contribuit mult la construcția mitului frumuseții femine, cu adânci rădăcini culturale. Unele dintre consecințele acestui fapt sunt și diminuarea devoțiunii și sacrificiului față de alții al femeii și creșterea nevoii de independență. S-au dus vremurile când femeia se dedica cu totul familie și soțui – e drept era casnică – așa cu Martha Freud îi călca în fiecare zi costumul soțului și, ba chiar, îi punea pasta de dinți pe periuță.
Astăzi diviziunea sarcinilor domestice într-un cuplu, deși încă în defavoarea femeilor, spun feministele, lasă femeii și un timp dedicat propriei persoane, iar serviciile (beauty) au înflorit enorm. Dar și bărbații sunt preocupați de fizicul lor – linii de modă masculină, cosmetice, fitness etc.
Îngrijirea minții
Preocuparea mare față de sănătatea mentală și emoțională este mai mare, cred, din cauza importului de mentalități pe care l-a adus globalizarea și comunicarea cross-culturală. Aceste nevoi se datorează interesului pentru reușita în viață, pentru succes, asumarea ideii de stare de bine (well-being), ideii de fericire, un alt concept în plină impunere în mentalul colectiv.
În România nu a existat această tradiție. Să nu uităm că această mentalitate are și aspecte negative: creșterea stresului, apariția unor frustrări particulare, griji, frici și spaime. Industria, comercializarea pharma, diversitatea subdomeniilor sunt susținute de marketing, uneori agresiv.
